Atrag atentia, eventualului cititor, ca acest text nu are ce cauta intr-un site cu pretentii. Din nefericire nesimtitul s-a strecurat in personalele mele si nu prea stiu cum sa-l dau afara. Ma dezic de acest text.



LA STOMATOLOG

Pe placuta rosie, de deasupra usii, scria cu litere de o schioapa: "Stomatologie, program 8.00-16.00. Sunati de doua ori".
Batranul, cu parul alb, privea ca hipnotizat literele aurii. Dand din cap, oarecum nehotarat, intinse un deget tremurand si suna; conform indicatiilor de pe firma; de doua ori. Dupa cateva secunde, o asistenta in halat alb deschise usa.
--Va rog, poftiti! Poftiti domnule si ii facu loc sa treaca.
Batranul inainta pe culoar si se opri in fata unui birou mare cat o masa de 12 persoane, plina cu fise, registre si ustensile medicale folosite. Asistenta lua loc in spatele biroului si deschise registrul.
--Numele, va rog.
--Ionescu Ion, zise batranul scotandu-si palaria si intinzandu-i ceremonios mana.
Asistenta ignora mana intinsa, iar batranul, stingherit si-o ascunse la spate ca si cum ea, mana, ar fi singura vinovata de ceva anume de care batranul nu-si dadea inca seama.
--Adresa va rog.
--Bucuresti, intr. Unu nr. 1, sc. 6, ap. 72.
Asistenta se ridica, lua dintr-un dulap o babetica si i-o puse batranului la gat. Acesta privi uluit servetelul imaculat.
-- Sa stiti ca mie nu-mi tremura mainile, nu am varsat niciodata mancarea pe mine.
--Poftiti va rog, spuse asistenta si il impinse in cabinet, unde doctorul, plictisit, studia o revista plina cu poze de tinere, care de care mai promitatoare. Mai ales blonda, o blonda...
--Stai jos, domnule, zise doctorul aruncand revista pe o masuta, dupa care ii arata scaunul nichelat, scaldat de lumina orbitoare specifica salilor de operatie. Batranul, dupa un moment de ezitare, se aseza docil.
--Ce probleme aveti?
--Pai eu am mai multe probleme, dar cea mai dificila e fiica-mea.
--Ce problema? zise doctorul gandindu-se la blonda aceea apetisanta.
--Pai vrea sa se marite.
--Ei, si!? Foarte bine. Cati ani are? Ochii doctorului stralucira plini de interes.
--Pai asta e; are 52 de ani; se poate la varsta asta sa ...
--N-ai inteles, domnule, nu ma intereseaza problemele tale familiale. Ce te doare?
--Pai domnule doctor, cel mai rau ma doare ficatul. Desi parca mai rau ma doare faptul ca fiica-mea...
Doctorul dadu din mana plictisit si se rasti la el:
--Deschide gura. Batranul deschise gura. Doctorul fixa lumina pe cavitatea bucala a mosului si dadu din cap a mirare; ii baga degetele in gura si ii scoase placa rozalie.
--Te deranjeaza? il intreba aratandu-i placa.
--Nu, deloc. De ce intrebati?
Doctorul se enerva vizibil.
--Domnule, ai probleme cu dintii? Isi dadu imediat seama ca intrebarea este stupida.
--Pai nu, ca eu nu mai am dinti de vreo 10 ani. Sa vedeti cum s-a intamplat, intr-o iarna geroasa, cu 20 grade sub zero am iesit ...
--Domnule, dumneata de ce ai venit la mine?
Doctorul facea uriase eforturi sa nu urle la bietul om.
--Pai eu ... stiti, doamna de afara ...
--E?! Ce-i cu ea?
--Pai ea m-a invitat si am zis ca nu este frumos sa refuzi o femeie.
Doctorul il privea perplex.
--Eu nu am refuzat niciodata o femeie. Dar dumneavoastra? continua mosul.
--Sora! urla doctorul de zanganira geamurile.
Asistenta aparu prompt tinand in brate un extinctor. Probabil ca cel mai mare pericol in acel cabinet era incendiul.
Batranul statea in fotoliu cu vadita placere. Nu stia de ce, dar in acel moment si-ar fi dorit foarte mult, la scaunul stomatologic, un volan. Sa-l miste asa, de colo-colo, ca pe o carma.
Doctorul il arata pe batran cu degetul:
--Tu l-ai invitat pe omul asta in cabinet?
Asistenta privi prostita extinctorul.
--Da. Nu putea intelege care este problema.
--De ce?
--Cum de ce?
--Adica, de ce l-ai invitat in cabinetul meu? tipa la ea doctorul.
Un vecin, desi obisnuit cu urletele pacientilor, incepu sa-i bata in perete.
--Pentru tratament. Vocea femeii era pierduta. Unde oi fi gresit? se intreba in sinea ei.
--Care tratament, femeie, asta nu mai are nici un dinte!
--Pai, a sunat la usa. Se stapani sa nu planga.
--Domnule, de ce ai sunat? Te rog lamureste-ne? Spune! Vorbeste!
Politistul din coltul strazii considera ca ar fi normal sa intervina, in fond urletele din cabinet deranjau intregul cartier, dar intruct si el isi trata dintii la domnul doctor, renunta tragandu-si cascheta pe urechi.
Asistenta si doctorul il priveau pe batran intrebatori. Asistenta il incuraja pe un ton aproape calm.
--Zi.
Batranul, ezitant, spuse:
--Aveti o firma frumoasa.
--Si!? sarira amandoua cadrele medicale.
--Pe fond rosu, cu litere aurii, in relief, isi continua ideea mosul.
--Si?
--Pai acolo scrie program 8.00-16.00.
--Ei, si? intreba asistenta. Doctorul nu mai avea grai.
--E ora 15.00 nu?
--E ...
--Scrie sunati de doua ori.
--Da, scrie, zise corul adeptilor lui Hipocrate.
--Si eu am sunat. Pai daca scrie? Nu!?
Doctorul era rosu la fata, ceea ce pentru un om cu tensiunea lui era un semn de mare pericol.
--Da-l afara! tipa el. Da-l afara!
Asistenta se indrepta spre usa ca un automat, dupa care se intoarse si ii intinse extinctorul. Doctorul il lua tinandu-l in brate, cu o grija deosebita, ca pe un copil. Se uita mirat la el. Asistenta il ridica pe batran din fotoliu, ii scoase babetica si il conduse pana la usa tinandu-l de brat. Abia apucase sa se intoarca in cabinet, cand soneria incepu sa zbarnie, tulburand linistea instalata dupa atatea eforturi:
--tarrrr; pauza; tarrrrrr.
Doctorul, urland, arunca extinctorul pe geam, lovindu-l in plin pe politistul care se hotarase, in sfarsit, sa intervina. Dar pierderea nu este atat de mare pe cat pare. In fond, cat costa un extinctor?