Zile pe care le uiti atat de usor...Zile care pur si simplu dispar din viata...si incerci sa iti aduci mereu aminte ce ai facut, ce s-a intamplat cu tine pentru ca te sperie ingrozitor de tare faptul ca timpul trece...
Timpul trece intr-adevar, trece cu o indrazneala dureroasa...trece fara sa te intrebe daca are voie sa faca ravagii prin viata ta. De fapt ne dam seama ca a trecut, doar atunci cand nu am facut nimic, doar atunci cand cand nu am profitat din plin...si incepem sa ne temem. Incepem chiar sa tremuram de frica si de nebunie!!!!De ce? Pentru ca stim sigur ca mai apoi urmeaza moartea, cea care pune capat timpului nostru.
Ne raportam mereu la timp, la aceasta unitate de masura stupida pentru ca nu suntem in stare sa intelegem si sa traim nici macar o clipa din etern...Suntem in stare sa constientizam doar eternul efemer!
De ce mai dormim, de ce mai mancam, de ce pierdem minute, ore , zile? Poate pentru ca pe undeva mediocritatea caracterizeaza natura umana...Sunt oamenii niste fiinte superioare?
Cred ca mai degraba suntem toti niste anti eroi...dar raportandu-ne mereu la realitatea noastra...atat de ingraditoare, in fond...devenim mari eroi.
Ce-ar fi sa incetam sa privim lumea doar asa cum vrem noi? Trebuie sa incetam sa ne privim doar asa cum vrem NOI...Ne uitam mereu in oglinda, si de fapt nu ne vedem pe noi, ci vedem imaginea reflectata de mintea noastra - exact imaginea pe care ne-o dorim.
Puteti spune orice!!! Ati dat celor dragi doar ceea ce ati vrut voi, sau mai bine spus, doar ceea ce ati vrut voi sa fiti!
Si atunci....Doamne, ce iluzie mincinoasa este viata! Iar timpul acesta al nostru....