Rătăcită mă simt intre ieri si maine, cu un azi atat de confuz, agătat ca o ghiulea de rădăcina aripii... Unde am văzut eu aripi cu rădăcini?! Nu se vad atatea alea si totusi există, de ce n-ar avea si aripa mea (poftim, aia stangă) o rădăcină? Aripa aia cu care mă invătasem să te mangai pe frunte cu vise despre zbor...
Zadarnic as deschide telefonul, dincoace de ecou, nu există carte de telefon... Linistea e spartă prin părtile principale. Si, urlă a pustiu amintirea ta muscată de caine... Si, cainele a murit... si nici n-ai apucat sa afli că era turbat...
Doamne, trezeste-mă maine, sau ieri, inaite de usa aia trantită cu patimă...