poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-12-24 | |
Mergeam acum doua zile si eu ca omu' pe strada. Veneam de la liceu cu chitara in spate (c-am fost cu colindul la profi) si-mi inghetau mainele pe grif pe la piata Victoriei cand vine la mine un cetatean, conlocuitor, si ma roaga frumos sa-i dau chitara. Ca orice om intrebat din senin :'ba imi dai si mie un pic ceva care are valoare pentru tine atat sentimentala cat si comerciala' am avut o ezitare dar pana la urma(si asa deja ma durea mana de frig) am zis da.
Cetateanul a luat chitara, s-a asezat peun gard si a inceput sa cante. Eu eram intr-o stare proasta. Tocmai ma umilisem in fata amicei tipei de care imi place intreband-o cum merge intre tipa respectiva si prietenul ei. Dupa cateva minute isi da seama idiotu', adica eu, ca omul ala, adica cetatenul canta "Nothing Else Matters" dar o facea atat de bine incat nu-mi venea sa cred ca interpreteaza ceea ce eu chinui in ficare dimineata. Dupa cateva minute incep dialogul : -Ai facut scoala de muzica ?! zic eu. -Nu!,zice el Mai trec cateva minute, si eu cascam gura fascinat la flamengo-ul pe care incepuse sa-l cante -De unde ai partiturile ?! -Aaa, nu dupa ureche. Poate pare putin dar mi-a starnit un zambet care m-a facut sa uit de ea. Mi-a amintit ce inseamna spiritul Craciunului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate