blocurile presate
în clasorul cu struguri
păstrează fereastra
bucătăriei intactă

rândunele aterizează
în saboții dezinvolți
câmpul vorbește rusește
aleea livezilor e o arcadă
cu mușețel

am codițe retezate
în scări interioare
fac roata cu spițele picioarelor
sub hambare –
câinele șchiop
nu-mi lasă cale de întoarcere
copiii mă strigă mo-ni

bucătăria își închide cartea de bucate
peste stratul reavăn de flori

ne mutăm

(soarele se pliază
peste un timbru portocaliu

e târziu)