Primăvara târzie și timidă, pașește ușor, abia atingând pământul. E soare și e frig. Cu toate acestea, plutește în aer o bucurie, care cuprinde întreaga creație, văzută și nevăzută.


Astazi Prăznuim Praznicul Praznicelor și Sărbătoarea Sărbătorilor.
Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creștină.
Astăzi Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa.
Astăzi Lumina Învierii Domnului a umplut cerul și pământul și iadul.


Spiritual pelerinul este cautatorul unei odihne pe care numai plenitudinea iubirii veșnice și infinite a lui Dumnezeu o poate da omului : ,, Ne-ai făcut , Doamne, spre a Te căuta și neliniștit este sufletul nostru până ce nu se va odihni întru Tine’’(Fericitul Augustin).


Dimensiunea căutării pelerinului este odihna lui în prezența harică a Sfintei Treimi.
Pelerini spre Înviere, suntem noi cei care pe acea scară nevăzută a elevației spirituale, unim cerul cu pământul în bucuria Învierii.


Pelerinul este călătorul neabătut, cu ,, traista în spate și toiagul în mână’’, pe drumurile căutării paradisului pierdut, a speranței de jertfă în Crucea lui Hristos.


Pelerinul , un statornic iubitor al cuvântului dumnezeiesc, el e ,, străinul’’ care vine pe un drum bine stabilit intrând și participând tainic la o realitate spirituală bucurându-se de experiența particulară, dar, și colectivă în același timp.


Tertulian este primul autor creștin , care a folosit termenul ,,peregrinus’(pelerin) cu sensul de călător. In Evul Mediu perigrinus se va transforma în ,,pelegrinus’’ și va desemna pe cel care merge spre un loc de cult pentru a se ruga lui Dumnezeu.
Motivul pelerinajului nu este altul decăt căutarea lui Dumnezeu. Origen a parcurs Palestina în căutarea urmelor lui Iisus, ale ucenicilor și ale profeților.


Fericitul Ieronim sublinia faptul că acest pelerinaj nu este de folos decât acelora ,, care în fiecare zi își poartă Crucea spre Înviere și învie cu Hristos’’. Focul dragostei dumnezeiești trebuie să se aprindă în toți , și nu numai privirea să se bucure, dar mai ales sufletul.


Pelerinul merge pe căile lui Hristos, nu numai pentru a-și hrăni ochii sufletului, ci și vederea, care se bucură prin credință de placerea spirituală, care aprinde focul dragostei dumnezeiești.


Pelerinul nu este altul decât acel izvor de rugăciune, căutând cu pietatea călătorului intensitatea excepțională, prosternându-se în fața Crucii, adorând-o ca si cum L-ar fi văzut pe Mântuirorul Iisus Hristos jrtfit pe lemnul sfânt.

Astăzi intrăm și noi ca pelerini în bucuria Luminii Învierii lui Hristos, cei care ne rugăm și Îl slăvim prin cântări , parcurgând treapta cu treaptă, pentru ca în finalul acestei zbuciumate călătorii-viața- să ajungem în cetatea păcii, în Ziua Învierii Domnului.


În prag de mare sărbătoare creștină, când inimile saltă de bucurie, adresăm lumii întregi salutul creștinesc : HRISTOS A ÎNVIAT !