poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-27 | |
Încercarea de a-l defini pe Dumnezeu constituie cel mai îndrăzneț gând al minții umane. Buddha și Iisus au ezitat să se lanseze în discuții despre natura lui Dumnezeu și a Creației Sale, deoarece erau conștienți de puterea limitată a cuvântului. O eventuală explicare a acestor concepte n-ar fi făcut decât să le deformeze învățătura. Ei au arătat doar calea prin care se ajunge la Dumnezeu. („Eu sunt Calea, Adevărul și Viața“, cu alte cuvinte: „Dacă vei face ca mine, vei ajunge unde am ajuns și eu“).
Tentativa noastră poate fi sortită eșecului dublu: mai întâi unui eșec imediat, deoarece mulți vor considera rândurile următoare ca fiind simple aberații, apoi, unui eșec în timp, pentru că s-ar putea să fie foarte departe de Adevărul Suprem. Totuși, având circumstanța atenuantă că Adevărul Suprem nu poate fi exprimat prin mijloace umane, considerăm că merită efectuată o astfel de încercare. Mai întâi ar trebui să acceptăm existența unei Forțe Supreme, care dirijează întregul Univers. De ce natură este această Forță și cum dirijează Universul, vom vedea mai târziu. Să încercăm să acceptăm faptul că mișcarea atât de exactă a planetelor în jurul Soarelei nu poate fi pur întâmplătoare. De asemenea, să nu uităm că situarea Pământului la distanța actuală față de Soare, este cea mai propice apariției și dezvoltării vieții. Dacă Pământul ar fi mai aproape de Soare, s-ar transforma într-un deșert sau ar fi pur și simplu incendiat. Dacă ar fi mai departe, ar deveni un imens ghețar. Dacă n-ar exista mișcare de rotație în jurul axei, partea dinspre Soare ar fi un deșert arid, iar partea opusă, un ținut înghețat. Dacă stratul de ozon protector ar fi străpuns, viața ar deveni imposibilă. Cu alte cuvinte, în fiecare moment, viața Terrei atârnă de un fir de păr, în timp ce noi ne vedem liniștiți de treburi. Oare cine face posibilă această armonie pe Pământ, în sistemul nostru solar, în întregul Univers? Cu siguranță că numai o Forță Supremă poate realiza acest lucru. De aceea, considerăm ca o maximă infatuare tendința de a ne considera cea mai evoluată formă de viață din Univers, ba chiar de a ne considera egalii lui Dumnezeu. Să nu uităm că omenirea a acceptat secole de-a rândul ca adevărate concepte care acum ne apar ca fiind copilărești. Astfel, în timpurile străvechi, toată lumea credea că Pământul este plat și că Soarele se învârtește în jurul acestuia. Cine ar fi îndrăznit să facă o afirmație contrară era considerat nebun. Vrem să arătăm prin aceasta că realitatea înconjurătoare este pur și simplu produsul minții umane. Vom reveni asupra acestei idei, după ce vom încerca să stabilim natura Forței Supreme. În abordarea Universului și a lui Dumnezeu se fac următoarele erori. În primul rănd se absolutizează simțurile, adică ne-am obișnuit să credem doar ce ne văd ochii, ce putem pipăi, mirosi, auzi, etc. În al doilea rând, procedăm la o abordare antropocentrică, adică vedem lucrurile subiectiv, din interiorul nostru și nu obiectiv, din exterior. În al treilea rând, avem tendița de antropomorfizare a Forței Supreme, căreia îi atribuim formă și calități umane. Omul este prizonierul celor cinci simțuri, iar aparatura științifică este doar o extensie a simțurilor (aparatele măsoară efectele, dar nu dezvăluie cauzele). Știința este utilă pentru cunoașterea amănunțită a realității înconjurătoare, dar nu este suficientă pentru a ne releva adevărata Realitate, căci științei îi este imposibil de a aduna toate datele despre Realitate, deci ea este și va rămâne mereu imperfectă. Adevărata Realitate o cunoaște numai Dumnezeu. Noi nu avem acces decât la o parte infimă a acestei Realități și anume la realitatea fizică, așa cum ni se înfățișează ea simțurilor noastre. Pentru a înțelege Realitatea în sine trebuie să facem niște eforturi mentale, încercând, în primul rând să ne eliberăm de „tirania“ celor cinci simțuri. Să recunoaștem că, dacă am fi de dimensiunea atomului și am avea același grad de inteligență, lumea ni s-ar înfățișa cu totul altfel. De asemenea, dacă am putea vedea în infraroșu, sau am putea auzi ultrasunetele realitatea ar fi total deosebită de cea obișnuită. Acestea sunt exemple minore, dar acceptarea lor ne schimbă fundamental viziunea despre lumea înconjurătoare. Prin cele cinci simțuri limitate, Dumnezeu nu face decât să ne protejeze de multitudinea de informații care circulă în Univers, pe care, la nivelul actual de evoluție, creierul nu le-ar putea procesa. Ceea ce mai trebuie să acceptăm este faptul că totul în jur este vibrație. Fizica ne învață că în interiorul corpurilor aparent statice este o vânzoleală cumplită de particule, pe care simțurile noastre nu o pot percepe și, este bine că se întâmplă astfel, deoarece am fi pur și simplu năuciți de ceea ce am vedea și auzi în jurul nostru. Vibrația poate fi sesizată cu aparatele de măsură, dar numai până la un anumit nivel, dincolo de care știința capitulează. Cineva a spus că acolo unde se termină știința începe Dumnezeu. Afirmația ni se pare a fi parțial corectă și vom argumenta mai târziu acest lucru. Deocamdată să încercăm să ne apropiem de esența Forței Supreme, lansând prima afirmație capitală: Forța Supremă este de natură mentală, energetică și informațională, constituind vibrația cea mai subtilă care există în Univers. Cu alte cuvinte, întregul Univers este de natură mentală, noi, împreună cu realitatea care ne înconjoară, fiind, de fapt, gândurile lui Dumnezeu. Vom putea accepta această idee, dacă vom adăuga dimensiunilor cunoscute (spațiul și timpul), o nouă dimensiune, vibrația. În accepția noastră Forța Supremă este o Inteligență Supremă, un Spirit Suprem, care creează mental întreaga Realitate. Cu alte cuvinte Dumnezeu este Totul, noi suntem în Dumnezeu, suntem gândurile lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e în noi. Întreaga Realitate este de natură mentală, fiind alcătuită din energie, materie și informație. Acționând mental, Spiritul Suprem (Tatăl, în accepția creștină), transformă energia subtilă în stare pură (Sf. Duh sau Vacuitatea la buddhiști), manifestând-o sub formă de materie (Fiul). Creația divină este de natură vibratorie, Dumnezeu creând universul prin sunet („La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu“). Abia acum putem să ne dăm seama câtă dreptate au religiile. Eliberarea, regăsirea spiritului divin care există în noi, este de fapt întoarcerea la Vacuitate, la Odihna Supremă. Acest deziderat este realizat de către misticii religioși în momentul morții sau poate fi realizat chiar în timpul vieții prin tehnici superioare de meditație. În continuare vom încerca să oferim o viziune personală asupra planurilor subtile ale Realității, considerate din perspectiva structurii mentale a Universului. „Dumnezeu nu seamănă deloc cu imaginea pe care ne-o facem despre el, absolut deloc.“ (Nicolai Berdiaev) „Toți repetă numele lui Dumnezeu, dar nici unul nu e capabil să atingă profunzimea misterului său.“ (Guru Nănak) „Trebuie să facem apel la gândirea pură, pentru a atinge adevărul absolut.“(Platon) „Platon vorbește de o puritate care nu este din lumea asta, nici din afara ei, care nu este nici vremelnică, nici eternă, care nu are nici exterior, nici interior.“ (Meister Eckhart) „Sunt eu însumi eternitatea, când nu țin seamă de timp și când mă văd doar pe mine în Dumnezeu și pe Dumnezeu în mine“ (Angelus Silesius) „Ființa absolută este necunoscutul, omniprezentul, indispensabilul pe care conștiința umană îl caută necontenit, în cunoașterea, percepția și acțiunea sa.“ (Sri Aurobindo Ghose) „Dumnezeu... care este transcendent oricăror lucruri, incomprehensibil și indicibil, consimte să devină participant și vizibil în mod invizibil.“ (Grigorie Palamas) „La origine, tenebrele acopereau tenebrele, tot ceea ce se vede nu era decât un val inform. Închis în vid, Unu accedând la Ființă, a luat atunci naștere prin puterea căldurii. S-a dezvoltat mai întâi dorința, primul germen al gândirii. Căutând, prin meditație, în sufletele lor, Înțelepții au găsit în non-ființă, locul Ființei.“ (Rig Veda) „Cel Prea-Înalt a creat totul, a organizat totul, a determinat totul, a îndrumat totul.“ (Coran) „Dao este fundalul secret, comun tuturor ființelor. (...) Dao nu acționează el însuși, dar totul se face prin el.“ (Lao Zi, Dao de Jing) „Unul, care este dincolo de corporal și existent, nu este nici existent, nici corporal, ci, mai curând, el acționează, este el însuși acțiune pură, astfel încât este Ființa supremă. Ființa supremă, care este, înaintea existentului, ca o idee a existentului.“ (Porphyrios) „Dumnezeu ne permite să fim față în față cu el, nu prin enigme. El se apropie de cei care merită și se identifică cu ei, ba chiar se întrupează în ei, astfel că, la rândul lor, ei sălășluiesc cu trup și suflet în el.“ (Grigorie Palamas) „Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om, pentru ca tu să înveți de la un om cum poate omul deveni Dumnezeu.“ (Clement din Alexandria) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate