poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-04 | | Înscris în bibliotecă de Tudor Giugariu
Una dintre placerile romanilor e sa vorbeasca de rau tara si despre poporul lor.Se zice ca asta ar fi ceva caracteristic rasei latine.Se poate.In acest caz, obarsia noastra romana se dovedeste cu prisosinta.
Oriunde se intalnesc doi oameni, mai ales pentru intaia oara, se grabesc sa lase o buna impresie despre sine unul altuia si prind a zvarli sageti asupra regelui, asupra oamenilor politici, asupra administratiei, asupra armatei, asupra poporului.Bineinteles ca Austria, Serbia, Bulgaria, mai ales Bulgaria, sunt date ca pilde spre dovedirea nemerniciei noastre. Gazetele noastre sufera influenta asupra aceluiasi spirit public : combat cu inversunare, fiecare in felul ei.Cetitorul nepartinitor si sceptic crede tot si are bucuria sa prooroceasca putreziciunea noastra desavarsita de sus pana jos. Dupa constatarea acestora nu vreau sa dovedesc ca traim intr-un veac de aur.Ranile de care suferim dor prea mult si nu le putem ascunde cu matasa cuvintelor.Vreau sa spun ca nimeni nu ridica glasul pentru putinul bine ce se face si exista in tara noastra. "Se stie" ca norodul sarmanei Romanii traieste in bordeie [...]Alcoolismul la noi ar fi un flagel inspaimantator. A! Dar saracia, dar lenea, dar nepasarea ! Ciudat ! Imi cunosc tara destul de bine, cunosc poporul nostru si nu sunt asa de ingrozit de viitor.Eu n-am vazut numai bordeie; am vazut sate, si multe, cu gospodarii frumoase.Intr-un trecut nu departat am cunoscut sate sarace si ignorante, azi le vad bogate si tineretul tot e luminat. Alcoolismul ma izbeste cand il vad intrupat in cei cativa nenorociti pe cari e firesc sa-i intalnesti oriunde ; dar multimea cea mare a poporului munceste cu ravna si se ridica incet[...] Pretutindeni gandul binelui lucreaza, obscur ca si floarea de primavara, care-si face inalt si nebanuit loc in intunericul frunzelor noastre. Munca aceasta fara rasplata, ca si floarea sfioasa, vesteste inflorirea unei primaveri.Sa ne descoperim inaintea ei. -Fragment- "Cercurile culturale" ,1911. Magazin Istoric, iulie 2006.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate