 Destinul


Accepțiunea generală a oamenilor în ceea ce privește destinul este una fie contaminată de ideologii și filozofii, adesea religioase, fie întreaga versiune a predestinării, a unui plan măreț, dincolo de înțelegerea lor, le apare ca o simplă năstrușnicie imaginată și perpetuată de gânditori infantili.
Numai că, așa cum sunt toate lucrurile ce se desfășoară în mediul eteric al logicii ce poartă numele de Metafizică, nimic nu poate fi probat dincolo de orice îndoială. Destinul poate nici să nu existe, dar cu siguranță că el este și o realitate. În toate religiile actuale și trecute, un fir al vieții este țesut de forțe dincolo de ceea ce eu am numit înțelegerea oamenilor. Nu neg faptul (teoria) conform căruia religiile sunt clădite pe temelii care adesea se întrepătrund, din același instinct uman al nevoii de protecție și călăuzire divină, dar unde fluviul timp nu a reușit să surpe aceste fundații, credeți că o va face vreun simplu om ?
Destinul există la fel de indubitabil precum există și un Creator, o Sursă din care tot universul și toate universurile anterioare și viitoare deopotrivă, s-a înființat și din care își extrage energia tot ceea ce există, de la mega-stelele albastre și până la micronicele vietăți ascunse vederii noastre de sol, de valurile mării sau de nisipul deșertului. Nimic nu este întâmplător și nici Cosmosul nu s-a „aprins” de la sine. Această opinie, înrădăcinată de gânditorii atei, este la fel de ilogică precum enunțul conform căruia nu sfera este forma predominantă și matriceală în univers. Sfericitatea fundației matriceale este un truism, dar mințile umane nu pot accepta că, deși rotund, pământul de sub picioarele lor nu-i pierde în spațiu...
Există atâtea fenomene pe care le luăm de-a gata fără a le putea trece prin filtrul senzorial, că fac parte din îndoiala cu privire la existența unui curs presetat al vieții și evenimentelor, o simplă îndărătnicie asinică. Același argument îl aduc și în polemica pe care ateii o inițiază și o întrețin cu fervoare, vrând parcă să te facă să renunți la o asemenea convingere (logică și umană de altfel) și nu la a-și prezenta punctul de vedere non-implicat religios.
Ce e Destinul în fond și în detaliu ? – Voi rezuma: În viziunea mea, pe care o consider ca fiind unică și proprie, dar mă pot și înșela, există niște ierarhii bine stabilite dincolo de percepția umană, în Metafizic. Oamenii aparțin unui Sistem inaccesibil minților lor, sistem guvernat prin frâiele Legilor Universale de un Creator Absolut aflat în exteriorul cercului de influență al normelor legislative. Suprem fiind, Creatorul nu ar putea crea o lege care să-L vizeze, întrucât ar fi inutil. El nu este om pentru a fi îndreptat sau îngrădit de coduri și norme... El este Necreat, Unic și Perfect. Din această Perfecțiune, El a creat Forțele, care pun în aplicare tot ceea ce El hotărăște. Forțele țin Universul laolaltă și, prin diviziuni angelice, se asigură că Legea este respectată de stele, galaxii și de ființele vii, fiecare cu un sistem propriu de reglementări restrictive.
Tot supremul Creator a adus în lume Scribii. Aceștia sunt forțe raționale, decizionale și independente, care narează cursul evenimentelor unei anumite perioade de timp, inclusiv al universului la scară globală. Scribii sunt îngeri imateriali așijderea tuturor îngerilor superiori, ce nu iau contact direct cu oamenii, care descriu până și numărul de mișcări efectuate în timpul periajului dinților... Bătăile inimilor sunt atent atent stabilite și există un înger de clasa Nex care verifică permanent dacă vreunui om nu i-au expirat pulsațiile cordului desemnate la momentul zero, moment în care existența sa a fost vizată de Scribi.
Scribii realizează aceste destine în așa fel încât ele să se îmbine corect pe linia destinului Superior, cel al planetei întregi, cel al universului... De asemenea, puterea lor asupra oamenilor și nu numai, nu se limitează la predestinare. În continuarea scrierii destinelor, acestea sunt prezentate spre aprobare Creatorului, care le poate refuza. Dar, în mod normal, destinele sunt vizate fără modificări, Creatorul fiind de acord cu viziunea plină de haz și de inspirație a Scribilor. Destinele sunt încredințate unui grup de îngeri numiți Custodia Angelusi, care vor forma gărzile pe pământ ale sufletelor tocmai alipite trupurilor. Fără suflet, viața biologică a regnului animal ramura Tetrapoda/Homo Sapiens – în principal, dar și a altor specii, nu ar fi posibilă. Spuneam că Scribii pot interveni în destinele scrise anterior nașterii oamenilor. În timp ce destinele sunt aplicate, Scribii pot, în urma unor solicitări venite din partea îngerilor de clasa Curator, paznicii Legii, din rândurile Forțelor, ori din partea Creatorului Însuși, opera modificări în destine, amendări ce pot ajunge chiar și la retragerea de pe Pământ a omului.
Destinul este, indubitabil, un punct de vedere. El nu poate fi impus ca stil și normă filozofică nimănui care nu este încredințat de sufletul și inima sa că, măcar la nivel teoretic, acesta ar putea exista, în oricare dintre formele deja enunțate sau în proces de concepție în mințile unor vizionari...
Nu spun că așa este. Nu sunt un dictator și nici un profet – ori cel puțin nu cred că sunt – pentru a vârî cuiva pe gât logica și revelațiile sufletului meu. Dar, pentru oricine ar gândi cu seriozitate la ceea ce eu spun, trebuie să menționez că Adevărul este în afara posibilităților de realizare – faptică – a oamenilor. Nu vom putea ști totul despre Univers, despre Adevăr, niciodată. Nu ne vom contopi cu energiile universale nici vii și nici morți... Toate stau pe temelii mult prea solide iar noi, specia Maimuței Gânditoare, nu suntem chiar ombilicul lumii, precum ne considerăm...
În concluzie, adevăr sau fantezie, Destinul nu poate fi decât simțit, nu și raționalizat.


