"Deplasarea nomazilor este pur formală întrucât se limitează la spații uniforme" (Hegel)


1. Societatea tehnologică se reîntoarce la timpul circular al hoardei primitive. Timp-fraudă, modernitatea postindustrială prezintă imobilitatea în chip de reînnoire permanentă.

2. Timpul tehnologic este activitatea transformată dintr-un mijloc într-un scop în sine, compresiune și accelerare a zilelor și nopților - "world time", timpul insomniei mondializate.

3. Timpul tehnologic nu are început și sfârșit - un continuum, intri și ieși, te afli într-un interior-în afară... Totul curge fără să curgă, se adună pentru a fi imediat risipit. În acest continuum, totul pare unit deși nu se leagă. Fragmente, țăndări multicolore - desfășurarea spectaculară și universală a separatului.

4. Tehnologia organizează în mod riguros insignifiantul. Te scoli dimineață, te urci în mașină, gonești pe autostradă, ajungi la firmă, intri în "cubiculum" (patru pereți demontabili), te așezi în fața computerului. Ai impresia că fiecare minut, fiecare secundă contează, stă să pleznească sub greutatea unui conținut important. Coduri, protocoale, fluxuri internaționale, tehnici numerice de hipertextualizare îți oferă iluzia unei consistențe. Semnificații viguroase, scopuri majore se prefac, pe moment, că există. A doua zi, o iei de la început. Te scoli dimineață, te urci în mașină, gonești pe autostradă, ajungi la firmă... Trece un an, doi, trei... La un moment dat întrezărești adevărul: Nimic esențial sub mișcarea circulară a fluxurilor informaționale.

5. Fără timp, realitatea dispare. Copacii, râurile, păsările, oamenii se îndepărtează mereu, se rarefiază. Golurile sunt umplute de imagini plate, zgomote nedeslușite, forme fantomatice. O eternitate de neon, accesibilă tuturor, se pogoară peste omenirea pustie...

6. O gheară ți se înfige în gât: timpul tehnologic în acțiune. Permanent mobilizat, te agiți, acționezi, faci, refaci. Tehnologia lichidează timpurile lîncezitoare, vremurile ce mai vremuiesc încă. Este interzis să trăiești relaxat sau oricum...

7. Timpul tehnologic - subiectivitate pură, neantul persoanei deghizat în acțiune obiectivă. Lipsit de determinații, constrîngeri și conflicte - un deșert interior - te definești în chip de activitate exteriorizată. Muncești, deci exiști. Muncești, deci ești liber (lipsit de determinații). Munca - relație tautologică dintre "eu" și "eu" însumi.

8. Hiperprofesionalism - întîlnirea dintre neantul tehnologiei și cel al purei subiectivități.

9. Sub dictatul simultaneității, timpul devine viteză. Oameni în timp? Puncte pe circumferința cercului.

10. Greșeala noastră: concepem tehnologia sub forma unor elemente disparate. Ici un computer, acolo un telefon celular, ieri un transplant de cord, mîine un cip de identificare sub piele, poimîine, clonarea ființei umane. Fiecare în parte pare să marcheze un progres inevitabil și binevenit. Răul tehnologic se naște în momentul în care elementele disparate ale tehnologiei devin perfect integrate. Se naște astfel totalitarismul tehnologic, în care omul este o componentă înlocuibilă.

11. Comunism - totalitarism tehnologic primitiv.

12. Mișcarea accelerată nu se naște dintr-un exces de energie creatoare, ci din lipsa unor rezistențe concrete care să acționeze în chip de "frîne". Avion căruia i s-au oprit motoarele în aer, postmodernitatea cade în picaj. Nimic nu poate s-o oprească. Va atinge viteza maximă în clipa impactului cu solul.

13. Pentru tehnologism, "a fi" = a fugi simultan în toate părțile. Până îți dai duhul...

14. Diferența postmodernă - variație pe tărîmul insignifiantului, un neant sclipicios.

15. Odinioară lumea era solidă, trainic ancorată în concret, prin prelungirile sale din imaginar și metafizic. La originea concretului omenesc stă taina, prea plinul ascunsului ce poate fi trăit doar ca eveniment irepetabil. Nimic nu este concret, cu adevărat diferit și personal - uman, cu alte cuvinte, dacă nu depășește autarhia subiectivității goale și a evidentului utilitar, nu se raportează extatic la o ordine simbolică încarnată, situată dincolo de pozitivitatea brută.

16. Totalitarism tehnologic - sclavie pe deplin acceptată, inumanul cu fațadă umană, abstracțiune devenită singurul mod concret de a fi.

17. În prezent, există două categorii de oameni, indiferent de tipul de societate în care trăiesc: cei care sunt angrenați în structuri tehnologice și cei care trăiesc la marginea sau în afara tehnologiei. Visul neangrenaților: să muncească ("să se realizeze") într-un sistem tehnologic. Să se încadreze în timpul planetar. Să respire eternitatea insignifiantului, să trăiască ușor...

18. De asemenea, există două procese istorice în curs de desfășurare în lumea contemporană. Pe de o parte, procesul planetar de acumulare a insignifiantului, pe de altă parte, procesul contrar de evacuare a vieții ca eveniment unic, tainic, de neînlocuit.

19. Timpul insignifiantului - viața complicată inutil, "complexificată" prin imensa acumulare de superfluu (acumulare detorată procesului tehnologic). Cantitativul, redundantul, superfluul, erzațul devin scopurile omenirii care si-a pierdut rațiunea de a fi.

20. Prin tehnologie, omenirea moare plăcut, gonind prin fața ecranului...