Resemnarea era peste tot, dar el era neputincios.
Era un om implinit. Cica. Si nu vorbim aici de partea materiala. Ne intereseaza corazonul. Aceeasi femeie de 15 ani care ii aprinsese inima, salasuia inca in tot apartamentul mintii lui. Nu a inimii. Aia are alt rol. Creierul e cel care dicteaza.
Cu toate acestea, la un moment dat, se instala rutina. O iubea ca la inceput dar parca flacara aceea extinsa, acum doar palpaia. De ce? Sa zicem ca obisnuinta implinirilor si dezamagirilor alaturi de ea isi pusese amprenta. Nu o ura, nici n-o detesta chiar daca uneori, gandea asa. Si daca mai adaugam si uzura zilnica, viata de robotel mecanic plus perspectiva zero spre satisfacerea propriilor placeri, avem in fata tabloul unui om blazat.
A fost dragoste la prima vedere, pasiuni nestinse in nopti albe, cercetari sufletesti si experiente erotice, toate incununate inevitabil de pecetea pusa in fata altarului. Au devenit acea entitate familiala demna de invidiat si chiar si-a zis intr-o zi ca este multumit. Si rodul dragostei lor veni, dupa un timp variabil si astfel aparu o floare in sanul familiei, umpland golul ce il recunostea fiecare din ei in sinea lor dar, il lasase neastupat trecandu-l pe plan viitor. Deci, asta e istoria in doi.
Declicul sau scurtcircuitul se produse pe neasteptate. O alta mandrete de fata a introdus in circumvalatiunile lui, un gaz de tip nou si astfel flacara aceea palpainda se aprinse brutal dereglandu-i mecanismul cotidian. Cunostea aceste trairi si, desi erau ca acum 15 ani, parca aveau alte forme. Sa fim intelesi. El mai avusese aventuri dar nimic cu implicare sufleteasca. Sensul unic al vietii i se schimba brusc, lumea prinse culoare, frunzele erau parca mai verzi si nimic nu ii mai ocupa memoria decat aceasta noua relatie parca asteptata de mult prea mult timp.
Nu isi putea explica sentimentele noi fata de sotie. O iubea dar, parca mai mult o respecta. Si isi dadu seama de diferenta in acel act de implinire sufleteasca alaturi de cea noua din mintea lui. Se simtea vinovat dar contopirea trupeasca si psihica, erau acum presarate cu un pic de sare fata de sotia lui. Baierile erotice bineinteles ca si le elimina impreuna cu cea noua dar, asta compensa, lancezeala fiind eliminata in pat alaturi de aleasa din fata lui Dumnezeu.
Se simtea schimbarea. Chiar iubirea cea veche i-a zis-o ca se petrece ceva cu el. Se barbierea mai atent, isi facea manichiura mai des, se parfuma mai intens, lenjeria intima si ea era schimbata frecvent si chiar si o licarire speciala si noua ii aparuse in ochi. Dar, era orb. Si credea ca nimic numai conteaza in fata fericirii lui. Apoi deveni egoist. Si cu cat flacara era mai intens sustinuta de cea noua cu atat se adancea prapastia intre cei doi soti. Ca in multe alte cazuri interveni resemnarea femeii ca de, aveau un copil dar, intrebarea fireasca aparu la orizont: incotro?
Un timp, relatia lor a mers asa, pe avarie. El incerca din rasputeri sa stea si pe acasa mai mult dar tineretea si noutatea celei de-a doua femei invinse nucleul familial si semna zilnic in alcovul fetei.
Pina intr-o zi.
De la un timp observa o alta sotie linga el. Nu mai era cea care il banuia intens si il accepta acum neconditionat, o noua stare se ghicea in manifestarea femeii. Si ei ii aparuse o licarire noua in ochi, parca si coafura ii statea altfel, intr-un mod schimbat in bine. Si de ce se ingrijea,oare, mai mult de ea?
Aparu remuscarea. Dar si gelozia impreunata cu curiozitatea mirata si isi zicea tare in fata ca, asa cum el a evadat gasind acea portita de resuscitare, poate ca si ea a gasit acelasi antidot. Totusi procentul se inclina mai mult spre furie. Pentru el, era de inteles sa aiba o relatie dar, pur si simplu, il lua prin surprindere sa constate ca si sotia sa are una.
Se cunoscu in pat schimbarea femeii. Parca era un vulcan reactivat de sentimente necunoscute de el si totusi atat de familiare! Si deodata in el se petrecu ceva ciudat. Cat de vesel era cand se ducea la cea noua si cu ce parere de rau venea acasa,acum se inversase situatia. Se contopea cu tanara dar mintea ii era la sotie. Adica deja il ingrijora ca altcineva ii ocupase din teritoriul personal.
Si minunea se petrecu!
Incepura reprosurile tinerei vizavi de schimbarea lui si in schimb el era din ce in ce mai atent la sotia lui. In mintea lui se facu transeferul de sentiment si castiga cel cu mariajul desavarsit. Acum o scotea mai des in oras, o ducea la teatru, chiar mai des decat in cei 15 ani de convietuire si chiar reincepu cu declaratiile si atentiile de dragoste. Ca la inceput. Treptat, flacara se reaprinse fata de consoarta desi recunostea, ca nu e la fel ca acum 15 ani. Nici pe cea tanara nu vroia sa o piarda dar, se autoeliminase din arealul ei in urma schimbarii. Observa ca si sotia raspundea la stimuli si astfel relatia se reinnoda. Singura lui parere de rau era ca pierduse acea flacara pe care o reaprinse alaturi de cea tanara.
Singurul care castigase real din toata aceasta saga a fost copilul. Dar, asta numai el simtea. Caci tatal lui, desi reaprinse speranta mariajului sublim, inca mai tanjea dupa fructul cel tanar. Si nu mintea.
Intrase doar in stand-by.

Bakero, 8 mai 2006