Dacã astãzi intrãm, accidental sau nu, pe o paginã de internet care prezintã materiale cu conținut pornografic, ne întrebãm automat (sau cel puțin cei încã umani dintre noi) încotro se îndreaptã societatea modernã. În inocența mea, credeam cã prim-planul, punctul central de atracție al acestor tipuri de site-uri este sexul, nu umilirea celuilalt sex.
În cele ce urmeazã o sã încerc o aborbordare hermeneuticã asupra temei feminismului, în spețã discriminarea femeilor. Voi încerca sã mã feresc, pe cât posibil, de problema libertãții de expresie, pentru aceasta intenționez sã scriu un alt articol. Faptul care m-a determinat sã scriu acest articol este un studiu conform cãruia cea mai discriminatã categorie, atunci când este vorba de angajare, este cea a femeilor.
Acest fapt social prezintã un interes deosebit pentru organizațiile de tip feminist, întrucât dã un fundament solid pentru argumentele lor, ce abordeazã o gamã largã de fapte sociale, precum pornografia, viziunea tradiționalã asupra femeii etc. Andrea Dworkin, într-una dintre lucrãrile clasice ale sociologiei feministe, acuzatã de puritanism, afirmã cã problema pornografiei nu este ce aratã, ci cum aratã. Dupã părerea mea, într-adevãr, cel mai important dintre aspectele incriminate de feminism este pornografia, întrucât creazã anumite nevoi și, în consecințã, comportamente erotice nocive. Pornografia perpetueazã o concepție cel puțin distorsionatã asupra sexualitãții feminine, conform cãreia femeia trebuie umilitã, desființatã ca persoanã pentru a simți plãcere. A nu se face confuzie cu ideea de contopire, pierdere în celãlalt, procesul este în cazul de mai sus unilateral (numai femeia își pierde persoana) și produs prin umilire, fapt care creazã o perspectivã degradantã asupra ființei umane.
Existã nevoi inerente ființei umane, general valabile, definite drept naturale, însã în societatea actualã industriile se bazazã pe crearea de nevoi pentru a se evita, pe de o parte, criza de supraproducție, pe de altã parte, pentru a se obține mai mult profit, în esențã acesta este motorul economiei de tip capitalist. Astfel trebuie sã ne punem problema în cazul pornografiei. Având în vedere și faptul cã majoritatea consumatorilor de pornografie sunt bãrbați, nevoile erotice create de aceastã industrie sunt astfel nocive ambelor sexe. Refuz sã cred cã jumãtatea masculinã a speciei umane este condusã de o instictualitate agresivã. Mai degrabã aș spune cã structurile consumeriste au întrecut mãsura când s-a început comercializarea sexului la scarã largã. Însã încep sã mã îndepãrtez de subiect.
Un contrargument la opinia mea negativã cu privire la pornografie spune cã existența la scarã largã și accesul facil la ea are ca efect pozitiv trãirea virtualã a nevoilor patologice, ceea ce diminueazã numãrul de manifestãri în real a acestor tendințe. Mi se pare întrucâtva nefondat din douã motive. Nu am citit nici un studiu științific care sã susținã acest argument, cel de-al doilea îl voi argumenta în urmãtoarele rânduri și se referã la faptul cã structurile sociale determinã în mare mãsurã comportamentele sociale. Nietzsche susținea existența unei metafizici a limbajului ce determinã modul în care percepem viața, iar statistic se deduce simplu faptul cã dacã concentrația numãrului de indivizi cu o anumitã tendințã crește într-un anumit spațiu, probalitatea punerii în practicã a acelei tendințe crește. Aplicând asta la cazul nostru, dacã pornografia creazã mai mulți indivizi cu tendințe erotice patologice probabilitatea materializãrii acestor tendințe crește. Astfel, chiar dacã pornografia inhibã punerea în practicã a tendințelor patologice ale segmentului ce a dobândit, din alte cauze, aceste tendințe, având în vedere cã și creazã noi cazuri de devianțã, per total numãrul de cazuri de punere în practicã este mai mare (procentual, am ținut cont și de creșterea populației).
Existã și femei ce nu se simt jignite de bancuri precum acesta ‘cum dai mai multã libertate unei femei? îi mãrești bucãtãria’, fapt cu adevãrat trist. Precum existã și femei consumatoare de pornografie, industrie ce atacă însãși noțiunea drepturilor egale între bãrbat și femeie. Aceste douã fapte trebuie sã ridice în mintea noastrã un semnal de alarmã. Cred cã se schimbã, încet dar sigur, însãși concepția despre normalitate, ce pânã acum îmi pãrea cã tinde spre evoluție, adicã este normal sã susții egalitatea dintre sexe. Îmi pare cã se produce o involuție sau, în cel mai bun caz, o stopare a dezvoltãrii morale și estetice a societãții în general de dragul unor formalitãți și a banilor. Prin formalitãți mã refer la concepția stupidã a unilateralitãții dreptului la libertatea de expresie. În multe cazuri în care cenzura încearcã sã estompeze difuzarea unor materiale pornografice grotești (violuri, pedofilie, incest, etc.), este invocatã libertatea de expresie. Cel puțin ciudat, mai ales cã tot aceleași structuri nu permit existența unor organizații precum cele rasiste, fapt de altfel absolut normal, pe care îl susțin.
Am tot folosit termenul de normalitate și cred cã ar fi bine sã clarific și acest termen, ca element integrat în sistemul de înțelegere pe care l-am propus mai sus. În general, normalitatea este vazutã ca o atitudine sau un comportament general adoptat și practicat. Întrebarea mea este : chiar vrem sã trãim într-o lume în care umilirea și discriminarea nu sunt nici mãcar combãtute? Dacã da, de ce nu susținem un conducãtor cum au fost Hitler sau Mussolini ?