- Tu conosci la canzone Serafino?
- Probabil! Lasă-mă s-ascult.
- Ascultă: "Vă mulțumesc pentru atenție (aplauzeeeeeeeeee!); Există o măsură în toate "est modus in rebus", spuneau vechii romani.".
Eh, asta ne-o "pune" primul devalizator al fondurilor, deprimante altminteri ca mărime, existente la vremea aceea a anilor '90. Totuși, nicăieri în lumea asta civilizată, ca să spun așa, guvernele nu au atacat astfel de fonduri: nici în Nigeria, Sudan, Paraguai, Chile, Etiopia... NICÃIERI.
Doar și numai la noi fondurile de asigurări sociale-medicale-de pensie-și de moarte pe care le avea tot românul, înainte de clinicul decembrie '89, au fost luate cu japca de îndată ce au ajuns pe și la mâna și dispozițiunea ministrului de resort, care mai era și Prim-ministru de trucare (chestiune despre care nu ne mai spune... în C.V-ul său, că nu-i dă bine fostului vice-premier). Pentru știința dumneavoastră, trucajul s-a făcut în lipsa premierului în exercițiu. În fond, a fost vorba de plata transportului Văii Jiului la Kilometrul ZERO. Restul poate va fi o poveste în chestiunea anchetării foștilor demnitari...
Domnia sa, trucatorul, chiar a semnat transferul fondurilor către mineriade. A făcut-o "ad labam", ca s-o spun p-a' dreaptă! Cu alte cuvinte: nu am cuvinte socio-politico-economico-moralo-juridico-umano, ci numai unele PENALE, deși nu sunt doctor în științe juridice precum este serafinicul ex-prim-ministru-de rezervă ce era.
După câte spune domia sa, dormea cu mamă-sa-n pat, într-o garsonieră, la-nceputul perioadei sale post-revoluționare. Acum are un apartament pe Aurel Vlaicu, deși eu știu că locuia pe Iancu de Hunedoara având gărzi de "băieți" la parterul și la ușa apartamentului.
...
În continuare Domnul Nicolae Văcăroiu invită la microfon pe domnul senator Dan Mircea Popescu din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat (urmează domnul senator...!):
...
"Domnule președinte,
Doamnelor și domnilor senatori,
Se împlinesc astăzi cincisprezece ani de la evenimentele din 13 - 15 iunie 1990. ... Folosesc sintagma "partea noastră de adevăr" pentru că se pare, pentru cei de astăzi, ca să nu spun mai mult, adevărul îl reprezintă doar evenimentele din 14 și 15 iunie 1990, respectiv venirea minerilor, violențele fizice și tot ceea ce a urmat. Așadar, partea noastră de adevăr o reprezintă, stimați colegi, și exploziile, și incendiile din data de 13 iunie 1990, și atacurile asupra sediului Poliției Capitalei, al (o fi fost "a"?!) Ministerului de Interne, al (tot așa, "a"!) Serviciului Român de Informații, dar și ocuparea prin forță a Televiziunii Române (aici a mers rima!), adică exact ceea ce se încercă astăzi să se treacă sub tăcere.".
Adică: "... În sfârșit, partea noastră de adevăr, cuprinde în egală măsură și venirea minerilor, și violențele fizice din 14 și 15 iunie 1990, evenimente ce nu pot fi disociate de cele din ziua de 13.".
Evident, trebuie să stați bine cu nervii pentru a vă acomoda, dumneavoastră, cu Distinsul "domnul senator" DAN MIRCEA POPESCU DIN PARTEA GRUPULUI PARLAMENTAR AL PARTIDULUI SOCIAL DEMOCRAT - FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale) - până în iul. 1993, PDSR (Partidul Democrației Sociale din România) - din iul. 1993, prin Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat, care este un SENATOR ales în circumscripția electorală nr.31 PRAHOVA; pe listele Uniunii Naționale PSD+PUR, data validării fiind: 17 februarie 2004 - HS nr.57/2004).
Acum, relaxați-vă. Întindeți-vă de voie nervii!
Între și printre altele, ministru fiind, dar și șeful Comisiei parlamentare de anchetă pentru investigarea și clarificarea modului în care au fost cheltuite sumele din fondul constituit în cotă de 2% din sumele obținute din privatizări, destinat construcției de locuințe sociale, prevăzut la art.44 alin.(2) din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată... legea, nu-i treaba șefului?; ba da! ș.a.m.d., dar nu e treaba voastră să vă băgați nasul câtă vreme lucrurile încă nu sunt toate puse la punct...
Punct!
"Sunt unul din zecile de mii de martori ai acelor zile, ca poate mulți dintre dumneavoastră, cei prezenți acum, aici, în această sală a Senatului României. Ca unul care a trăit, a simțit și mai mult chiar, a încercat să și înțeleagă acele clipe, în toată complexitatea lor, este greu pentru mine, ca și pentru orice om de bună-credință din această țara, să nu reacționez cu seriozitatea și fermitatea necesară față de încercările actuale de a rescrie acea perioadă, exclusiv prin prisma unor interese politice conjuncturale clientelare. Din perspectiva timpului scurs de atunci, a informațiilor făcute publice de-a lungul anilor, cu privire la eveniment ele respective, corelând în mod necesar aceste lucruri, cu tot ceea ce s-a întâmplat în primele luni de existență provizorie a puterii în România, post-decembristă, pe de-o parte, dar și din perspectiva drumului parcurs pe calea democrației, a pluralismului politic, a reconcilierii naționale și a statului de drept, pe de altă parte, sunt hotărât să exprim aici, cu toată tăria, în nume propriu, dar și în numele partidului pe care îl reprezint partea noastră de adevăr. Aceasta pentru a putea încheia odată și odată această luptă cu trecutul și a ne putea dedica cu toate forțele, repet, cu toate forțele prezentului și viitorului acestei națiuni.".

Dânsul, Dan, ne spune toate aceste lucruri ca și cum am fi stimații săi colegi, pentru care evenimentele erau judecate în contextul dat al timpului, al conjuncturii, al stării de spirit existente. E la mintea cocoșului că: "Toată acțiunea din 13 iunie 1990, reflecta o stare de infirmitate a societății românești, resimțită în toată perioada de după decembrie 1989, când instituții fundamentale ale statului, inclusiv organele de ordine, nu au funcționat și nu erau în măsură să-și îndeplinească datoria.".
După unii istoria se scrie greu. Dar, când scrii, mai lași și pete. Unele devin istorice de-a dreptul: "Acele prime luni ale anului 1990 au constituit poate perioada cea mai grea în care, pe lângă complexele probleme referitoare la viața politică și socială a țării, la construirea unui cadru politic democratic, am fost confruntați cu situații dramatice ca cele din 12 și 28 ianuarie, 18 februarie, 20 martie la Târgu-Mureș și 22 aprilie Piața Universității.".
Petele istorice își au originea lor: "Rădăcinile lor se găsesc în caracter violent al Revoluției române ce a condus la escaladarea unor tensiuni politice interne majore cu efect autoblocant asupra societății și a instituțiilor statului.".
Destinul națiunii, însă, nu este discutabil, pentru că, deja: "Au fost dispute aprige, violențe fizice ce au creat o atmosferă de derută, de panică, de destabilizare și teamă, de intoleranță și încrâncenare. Dacă până la 20 mai 1990, data primelor alegeri libere post-decembriste, manifestațiile stradale și-ar mai fi găsit o oarecare motivație, respectiv cea electorală, după alegeri era firesc ca opinia poporului român să fie respectată și acceptată ca atare, lupta urmând să se mute din stradă în Parlamentul țării.".
Ei bine: "Nu s-a întâmplat așa, iar data de 13 iunie 1990 a intrat în conștiința noastră ca punct culminant al unei perioade de extremism politic, ce viza, în mod clar, destabilizarea țării și înlocuirea prin forță a conducerii alese democratic a României.".
Așa cum vă spuneam: "Pornind de-aici și până la a-l scoate vinovat de toate aceste lucruri pe președintele Ion Iliescu, adică tocmai conducerea aleasă în mod democratic a țării și, poate nu întâmplător, tocmai figura centrală a Revoluției Române din decembrie 1989, înseamnă nu numai să-ți negi propria devenire ca societate democratică și pluralistă, ci mai mult chiar, înseamnă să umpli de rușine o pagină glorioasă a propriei istorii.".

Lupii nu mănâncă intestinele, alte jivine DA!