poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8247 .



Războaiele secolului XX și postmodernismul
eseu [ ]
-mic studiu -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2007-09-04  |     | 



Războaiele secolului XX și postmodernismul

Evenimentele istorice mari ce au facilitat și determinat epoca modernă au fost reforma religioasă a Europei, iluminismul și revoluția franceză. Fiecare dintre aceste etape au pregătit, deschis si menținut o stare socială pe baza căreia s-a construit aceea mentalitate a indivizilor ce solicitau pe de o parte schimbarea iar pe de altă parte schimbau ei înșiși.
America abea se ivea în acele perioade, sistemul american era în construcție și ulterior a preluat gata formate avantajele modernismului, în toate domeniile.

Pe de altă parte viteza de adaptare a Americii la roata istoriei a făcut ca imediat ce s-a integrat în mecanismul economic industrializat, forța de modernizare să depășească toate barierele pe care le atinsese continentul european.

Dacă ar fi să punctăm evenimentele istorice majore ce s-au așezat la baza postmodernismului, la fel cum sunt recunoscute cele trei evenimente mari ale inițierii modernismului, enumerate mai sus, vom constata că America are un aport important.

Cele două războie mondiale ale secolului XX au creat aceea confuzie în mentalitatea tuturor națiunilor, pe care doar uitarea o poate vindeca, dar care permite un surogat de libertate precaută, manifestă prin nesiguranță și exercițiu de acceptare.

Dacă în artă, experimentul și un anume fel de anticipare, dădeau roade încă de la inceputul secolului XX, prin curente ce se vor dovedi a fi postmoderniste, cultura mare, cea a unor intregi națiuni nu era capabilă să asimileze fenomenul pentru că nu se produsese o mișcare socială largă, care să schimbe mentaliatea la acest nivel, nici în America și nici în Europa.

În anii 50, în timp ce veteranii americani își tratau încă rănile, se năștea o muzică vindecătoare și lua amploare prin generalizarea radioului. Muzica rock and roll. Nu după multă vreme răspunsul societății acultând fericită muzică din ce în ce mai adaptată conceptului britanic se îmbracă în curentul hippie.


Câteva întrebări in paranteza:
(Care este deosebirea dintre muzica rock și hippie ?
Rockerii sunt sau nu hippie ?
Rokerii au pornit muzica rock sau negrii de pe plantații, sau bunicii lor din Africa?
Muzica rock a fost compusă de rockeri sau de către compozitori valoroși, travestiți în rockeri- cu obiceiuri și costumație de hippie.
De ce a plăcut lumii muzica rock ?
Modernismul și principiile acestuia au fost lovite pentru prima dată public de către muzica rock ?
Au fost lovite deci, de către hippiști, de către rokeri, de către compozitori, de către negrii sclavi de pe plantații, de către bunicii lor din Africa sau de către cultura neagră ?
Sau nu au fost lovite ci au fost vindecate în mod natural de către leacul aflat la îndemână ?
Era o vindecare sau o continuare?
Era necesară o astfel de continuare a modenismului? )

Ajungem la concluzia ca naturalețea unei culturi străvechi, primitive, cea neagră, înțeleasă ca lipsită de prejudecăți și bună pentru primenit o lâncezeală blocată în interese vopsite cu principii, a dus de fapt la toată această faptă istorică, numită postmodernism. Venirea în Europa a curentului hippie a răsturnat asemeni unei revoluții toată coerența a cea ce însemna modernismul.

Au dus hippie la schimbare ? Sau a fost doar un prilej pentru a se produce mai degrabă ceea ce era în mersul întregii lumi. Se pare că, în realitate, fenomenul cultural a fost doar decorul muzical și sentimental al unei împăcări și că în fapt marile conflagrații ale secolului XX sunt evenimetele esențiale ale cursului gândirii postmoderniste.

Dacă evenimentele ce au premers modernismul au fost inițiate de jos în sus, dinspre mase spre conducătorii statelor și ai instituțiilor, spre un progres binefăcător, războaiele secolului XX au fost faptele conducătorilor unor state sau imperii îndreptate unele împotriva celorlalte, în dezavantajul dramatic al multor miloane de oameni. Cicatrizarea spiritului acestora nu s-a incheiat, ei sunt fauritorii de artă, receptorii de artă, ai ultimului secol ce a trecut. Dezordinea, sau inconsecventa, sau excesul, sau absurdul, sau lipsa liniei dulci, clasice și alte multe deosebiri pe care le găsesc criticii postmodernismului nu sunt întâmplătoare.
Ele sunt în acord cu ultimele greșeli ale omenirii.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!