Aflu din Agonia
http://www.agonia.ro/index.php/article/153898/index.html
sub semnătura dlui Argeșeanu Gheorghe Gabriel
cum că cea de a XII-a ediție a Festivalului-concurs Național de Literatură „Marin Preda”, organizată de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Teleorman, cu sprijinul acordat de Ministerul Culturii și Cultelor și în colaborare cu Biblioteca Județeană „Marin Preda” Teleorman, Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Teleorman, Centrul Memorial „Marin Preda” din Siliștea Gumești și Consiliul Local al comunei Siliștea Gumești... nu s-a mai ținut, ministrul culturii neaprobându-i bugetul de vreo 2000 RON.

Este greu de verificat, în condițiile în care presa noastră este din ce în ce mai străină și mai focalizată pe chiloți și șosete, dacă într-adevăr atât de sus s-a luat această decizie, dar dacă sus-sus s-a luat, atunci cazul ori este de competența actualei nou înființate Comunități Naționale de Informații, ori trebuie să ne facă să râdem în hohote și de teleormăneni/silișteni, și de capitaliști/ bucureșteni.

Există în biografia lui Marin Preda suspiciuni bine întemeiate privind lichidarea, acolo unde a scris "Cel mai iubit dintre pământeni", la Mogoșoaia (fie de către ai noștri, fie de către ai lor) și, de aceea, oricine dă în imaginea sa trebuie să ia aminte că intră în conștiința publică drept complice la un asasinat fizic, urmat de un asasinat moral.
Vorba lui George Geacăr, dacă nu e morală, atunci ce e?
S-ar zice, dacă urmărim în biblioteci șirul de nedreptăți care i se fac marelui prozator, că există o satanic orchestrată campanie de denigrare, pe care a și anticipat-o genial în retorica arhitecturii "Delirului", compensând timida evocare a "Mareșalului Dezrobitor" printr-o caricaturizare excesivă a legionarilor!
Și eu nu cred că securitatea de azi se recunoaște în securitatea dejistă din "Cel mai iubit dintre pământeni", ca să ia asemenea măsuri de influențare pozitivă a posterității scriitorului, și nici nu o văd pierzându-și în ziulica de azi timpul, care înseamnă valută, cu asemenea nimicuri ca literatura.
Și, la urma urmei, de ce ar fi nevoie de vreun plan diabolic? Nu e destul că România nu mai citește?

Presupun doar că ceea ce deranjează pe toți neprietenii Talentului este strălucirea sa orbitoare.
De aici se trag toate.
Numai și numai pe anticiparea că aceasta e deja vrerea publică după o îndelungată formare, anume aplecarea spre o inversiune a valorilor, se va fi bazând declanșarea unui asemenea scandal, că cea de a XII-a ediție a Festivalului-concurs Național de Literatură „Marin Preda” nu s-a mai ținut, fără nici un respect pentru lucrările expediate de bieții concurenți, cu toții potențiali scriitori ai unei limbi pe cale de dispariție.

După 1989, mulți veniră în litere juni euromâni, miștocari, culți, antieminescieni toți ca ciupercile după un înot în stele, dar din dracu știe ce blestem, nu se compară ce a plăsmuit liric România Regală de la 1918 la 1934 cu ce-a lăbăgit în 16 ani filologici a noastră, iară cea mai filtru civic punte a măgarului e că cu câte mărturii postdecembriste s-au putut publica, multe și totuși puține, nu cunoaștem încă mai artistică relatare despre Romlag decât... hulitul fluviu-monolog al lui Victor Petrini, în care pușcăria de dincoace și de dincolo de prepelecii capetelor de mort se confundă!
Iată de ce orbitorul Marin Preda nu va înceta multă vreme să strălucească peste Zona Metroplitană București-Giurgiu și împrejurimile ei, iar a a XI-a ediție a Festivalului-concurs Național de Literatură „Marin Preda” nu a fost și ultima.