Am citit, cu ceva vreme în urmă, despre lansare. În primul rând, felicitări și la cât mai multe evenimente de acest tip!

Ceea ce am citit mi-a amintit de lansările la care am participat.

Prima lansare a avut loc în școala noastră. Au venit Vali Șerban și Florin Săsărman. Ne-am întâlnit, în sala de lectură: câțiva profesori, câțiva elevi și câteva persoane din compartimentul tehnic. Au participat elevi din clasele terminale, dar și din clasele mici. Florin Săsărman a organizat un concurs cu întrebări din opera lui Vasile Voiculescu. Câștigătorii au plecat acasă cu albumul „Locul inimii noastre”. Apoi, au cântat amândoi invitații și elevii au putut să-și achiziționeze albumele prezentate de cei doi oameni de cultură.

După plecarea elevilor, am rămas un timp la o discuție despre școală, despre educație, despre artă…

A doua lansare la care am participat a avut loc la Clubul Sindicatelor din Cugir, acolo unde se desfășura Festivalul TOAMNA CUGIREANÃ. Printre panouri cu picturi ale unui creator local, s-a vorbit despre cartea în care și-au adunat poeme un grup de cadre didactice din Cugir sau care au avut legătură cu colegii din Cugir. Sincer, nu mi-a plăcut dezordinea. Asculta cine voia și auzea cine putea. Pentru motivele de mai sus, colegii de la Colegiul Național „David Prodan” au organizat o nouă lansare, într-unul din amfiteatrele colegiului, la care au participat numai cadre didactice. Întâlnirea a avut loc de Ziua Educației, în anul 2002. Altă atmosferă… S-au dat autografe, s-au purtat discuții, s-au încurajat creatorii…

Având deja experiență, când mi-a apărut placheta, am refuzat o lansare zgomotoasă. Colegul care predă limba română mi-a promis că va face o prezentare critică. Dar, în ziua de 1 martie, nu a venit la școală. Așa că, ne-am întâlnit în bibliotecă: directorii, colegii din catedra de limba română și limbi moderne, câțiva ingineri care m-au învățat să redactez la calculator și câteva prietene de la secretariat, care îmi scoteau la imprimantă materiale de care aveam nevoie. Am băut câte o cafea și… cam asta a fost. Oricum, tirajul în care a apărut întreaga colecție din care făcea parte placheta e foarte mic.

Bucuria mea a fost foarte mare. Bănuiesc că toți cei ce scriu sau creează lucrări științifice sau de artă sunt la fel de fericiți când pot arăta celor din jur că nu trăiesc degeaba.

Încă o dată felicitări, spor în tot ceea ce ti-ai propus să realizezi!

Aștept cu nerăbdare să văd cum se va realiza Proiectul Raft poezie.ro. E foarte interesant.