Recunoștința este mai mult decât o emoție, mai mult decât un comportament, este cu adevărat o virtute supremă, pornește din inimă și se ridică pe nivele superioare ale sufletului și spiritului.
Cu certitudine , oamenii care fac un bine din inimă, cu tot sufletul nu așteaptă recunoștință, dar sunt foarte bucuroși când primesc o atenție, de pildă o floare, un mic dar, o vorbă dulce de mulțumire, o îmbrățișare sinceră, călduroasă, prietenoasă.
Nu poate fi vorba de un troc între doi oameni care , unul ajută sub o formă materială sau spirituală și celălalt vine cu o răsplată.
Dar este un proverb, deja foarte cunoscut- dar din dar se face rai, cu adevărat binele așteaptă binele fie de la beneficiar fie de la divinitate.
Oamenii care ajută sunt fără tăgadă oameni inimoși care au fost și ei ajutați de spiritele divine sub o formă materială sau spirituală.
Recunoștința ca virtute este bine să o cultivăm să ne înălțăm în ochii semenilor cât și în ochii divinității, etimologia cuvântului recunoștință are ca sinonim gratitudine, care reprezintă har,, binecuvântare, providență, bunătate, omenie la maxim.
Denotă o educație superioară, o eleganță a comportamentului, are rădăcini în memoria inimii dar și a conștiinței evoluate.
Oamenii care au o credință puternică de necombătut atât în divinitate cât și în sinele lor, sunt plini de virtuți care sunt din ce în ce mai mult necesare în acest timp invadat de confruntări sociale economice și spirituale de incertitudine pe toate planurile.
Pe o scară de la unu la o sută recunoștința se află ca virtute la nivelul superior, după iertare, după toleranță, după iubire necondiționată, după iluminare. după această virtute urmează înălțarea și pe ultimul nivel se află îndumnezeirea.
Eu inițiată în religia iluminist renascentistă transcendentală am conceput o rugăciune, sub formă de recunoștință pentru divinitate, o expun ca reper cu toată dragostea cu afirmarea că ea atrage după sine doar energii pozitive, este salvatoare, are puteri de înălțare spirituală, are un impact hotărâtor asupra sănătății fizice și metafizice.
Bunule Dumnezeu, Părinte Ceresc,
îți mulțumesc pentru viață,
îți mulțumesc pentru zestrea cerească,
îți mulțumesc pentru pacea și liniștea din suflet,
pentru pâinea cea de toate zilele îți mulțumesc,
pentru darurile fiecărei zile îți mulțumesc,
am primit sănătate ,am primit înțelepciune,
am primit noroc și fericire,
am primit tot ceea ce mi-a trebuit.
Pentru toate îți mulțumesc Bunule Dumnezeu,
Acum și pururea și în vecii vecilor . Amin.
Oamenii care fac exerciții de recunoștință, au și o sănătate mintală și fizică de invidiat, au o stimă de sine ridicată, sunt fericiți cu cea realizează, nu se stresează, nu disperă când provocările zilei sunt foarte periculoase, tulburătoare, recunoștința ca virtute este manifestată conform voinței lui Dumnezeu, creează mereu oportunități de prosperitate și de fericire, cu adevărat recunoștința ca virtute îmbunătățește viața pe toate planurile materiale și spirituale.