Toate ființele existente pe pământ sunt creații ale Mamei Natură, fiecare are un rol determinat în evoluția vieții, aproape toate ființele au o inteligență demnă de admirat, cu excepția unor trântori, răufăcători, distructibili, deplorabili, infernali în realul sens al cuvântului- demoni.
Fac zilnic exerciții de admirație pentru ființe cu calități excepționale, de pildă pentru arbori a căror inteligență transformă dioxidul de carbon în aer, se fac la modul desăvârșit utili societății, elemente din ei chiar și din scoarță sunt folosite în industria farmaceutică, în cosmetică, în industria alimentară., în industria lemnului unde sunt sacrificați fără urme de remușcare și compasiune.
Sunt arbori care produc pur și simplu lapte, precum cocosul, migdalul, bambusul, eucaliptul, despre pomii fructiferi am numai laude la superlativ, întrețin viața cu un întreg tabel de vitamine și minerale.
Fac exerciții de admirație pentru animale domestice, blânde, loiale omului, de pildă vaca a cărei inteligență transformă iarba în lapte, precum oaia, capra, măgarul, bivolița, ființe care au o miraculoasă calitate cognitivă, făpturi care sunt sociabile, familiste, iubitoare, foarte utile dezvoltării vieții pe planeta Mamă.
În cultura orientală vaca este considerată o ființă sfântă, i se aduc osanale, se fac în jurul ei ritualuri de închinare, de adorare.
Mulți oameni din păcate nu au minte nici cât o găină, pentru că aceasta transformă iarba și grăunțele în ouă, foarte necesare în alimentația vieții de zi cu zi. Sunt oameni care trăiesc doar ca să facă umbra pământului, lipsiți de orice dram de inteligență, de capacitate cognitivă.
Trist, regretabil, dureros, sunt oameni mai veninoși ca șerpii, mai vicleni ca vulpile, mai răufăcători ca prădătorii sălbăticiunilor junglei,ferocitatea junglei umane este de-a dreptul infernală.
Chiar și animalele sălbatice au o inteligentă impresionantă, se apropie cu mare încredere de oameni de lumea civilizată simțind că pot avea siguranță și hrana asigurată, sunt iubitoare, familiste, prietenoase, sunt mult mai puțin periculoase decât mulți oameni, produc mai puține pagube societății decât mulți oameni care sunt realmente infractori cu o cruzime greu de acceptat, cu o lăcomie uriașă.
Albinele, aceste făpturi de-a dreptul minunate, mi-au dat lecția hărniciei, a miracolului, transformând miresme și polen în miere, într-un elixir al vieții, care ține departe de trup bolile, și problemele bătrâneții.
Sunt ființe care m-au purtat în starea de grație, de gingășie, de revelație, precum florile, plantele, fluturii, libelulele, poienile pline de Lumină din inima pădurilor, de pe văi și vâlcele, dintre izvoare de doină liniște și pace.
Sunt ființe care pe aripile lor precum îngerii m-au ridicat în al nouălea cer, amintind păsările, care cu ale lor triluri vesele și optimiste mi-au dat zi de zi putere să văd viața ca pe o minune, ca pe cel mai prețios dar dat de Dumnezeu, nu în ultimul rând să învăț zborul , acest simbol al libertății divine, m-a fascinat și m-a sedus cu o putere fenomenală, dificil de expus în cuvinte.
Le port profundă recunoștință ființelor, al căror sacrificiu mi-au hrănit trupul și conștiința, zi de zi, înțelegând nu prea tărziu că nici un sacrificiu înfăptuit pe pământ nu este zadarnic și că fiecare premerge la un nou început, la o nouă viață, tot așa până la infinit pe scara evoluției.
Sunt oameni de-a dreptul divini, transformă întunericul în lumina, transformă grijile zilei și tristețea în știință, cultură și artă, transformă amăgirile și regretele în speranță și optimism, transformă veninul în apă sfințită, în vinul veseliei.
Sunt oameni a căror iubire și compasiune sunt leacuri de vindecare a sufletelor, am deosebită admirație pentru ei.
Nenumărate ființe și-au lăsat amprenta pe sufletul meu, m-au transformat într-o ființă de lumină, plină de iubire și compasiune pentru cei mai neajutorați, am descoperit în profunzimea conștiinței că am și multă toleranță și înțelegere pentru oamenii răi, nefolositori societății, evoluției, întrucât nu au trăit decât o viață sau două, insuficient pentru ca inteligența lor să dezvolte calități excepționale, sunt mai aproape de sălbăticie decât de civilizație.
Suntem totuși în Era LUMINII și a Iubirii absolute, majoritatea oamenilor s-a trezit din somnolență, a ieșit din întuneric și asimilează zori luminii care reprezintă trezirea inteligenței salvatoare și creatoare.