Cuvinte celebre care deschid cartea biblică a Ecleziastului, citate adesea pentru a afirma deşertăciunea bunurilor pământești și nebunia celor care se luptă pentru a le obține.

Simbolurile găsite pe această pânză au fost concepute pentru a reaminti fragilitatea vieții umane cu toate experiențele sale: plăceri și realizări tranzitorii.

Lumina este unul dintre elementele fundamentale ale acestui tablou; o lumină limpede, cu o structură pozitivă, însuflețind aceste flori splendide, iar rezultatul este impresionant.

De exemplu, trandafirul a fost întotdeauna un simbol al nobleții .

Reprezintă renașterea noilor forțe, o adâncire a triumfului frumuseții dumnezeiești. Pentru că el viețuiește într-o scurtă perioadă de timp într-o realitate divină.

În pictură, trandafirul este asociat cu pasiunea, stârnind viziuni de vis ce animă enigmele și misterele structurii frumuseții, el redă un simbolism estetic, folosindu-se de elemente decorative naturaliste.

Alegerea florilor înfățișate nu este întâmplătoare, deoarece fiecare floare are propriul său limbaj, propriul sens alegoric.

Craniul este baza întregii lumi, nu numai pentru că dovedește sfârșitul vieții pământești, dar aș spune mai presus de toate, creierul este cea mai importantă parte a ființei umane, fiind protejat de craniu. Fără conținutul său, craniul este pur și simplu transformat într-un recipient oarecare.

Cărți și hărți geografice (mappa mundi), un stilou de scris – un simbol al împărtășirii gândului, gata de a fi înșirat pe un petic de hârtie. Altfel viața n-ar avea un caracter definitivat fără o autonomie absolută în arta așternerii a florilor de cerneală pe fondul imaculat al hârtiei.

Omul încearcă să reţină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată îşi opreşte visul din zbor şi coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-şi unghiile în cruzimea efemerului…
-Dacă vrei să știi unde poate merge cel care le are pe toate; Bogăție, lux, cântec și bucurie, citiți cartea Eclesiastului.
Pesimiștii s-au lăudat că au găsit dovezi ale inutilității căutării umane. Scepticii s-au agățat de el ca de o dovadă că nimic nu se va întâmpla după moarte, alții l-au citat că încearcă să demonstreze că sufletul uman „doarme” după moarte, neștiind nimic despre ceasul învierii. Pentru mulți, textul Eclesiastului este greu de împăcat cu învățăturile Bibliei.

din wordpress.com / Cicluri de viaţă / 19 septembrie 2019