Chiar dacă biologic bărbatul este „rupt” dintr-o femeie, acesteia din urmă nu-i poate da nimeni dreptul de a se considera întru toate egală lui.
Ruptura această lasă în bărbat, până în ultima lui clipă de viață, urmele unui atașament sentimental aproape sacru (fără manifestări efuzive) față de femeia care l-a și crescut cu iubire. Cele mai duioase gânduri și poeme închinate femeii-mamă dinspre bărbați vin. Bărbatul poate răbda multe, dar nu iartă ofensa nimănui la adresa mamei sale.
Femeia, „ruptă” și ea tot dintr-o femeie, are față de femeia-mamă un atașament nu de profunzimea celui al bărbatului, ci unul grijuliu, protector, mai mult sau mai puțin extrovertit, într-o inversare de roluri „mamă - copilă”.
Ruptura masculinului din feminin este evidentă chiar și în planul lexical – dacă urmărim atent vorbe ale multor limbi cunoscute nouă. Priviți cum englezescul „man” (bărbat) pare desprins din „woman” (femeie) sau pluralul lui, „men” din „women”! Apoi, un cuvânt, la întâmplare, precum „profesor” se trage, desigur, din „profesoară”, așa cum se trag și echivalentele lui: „tonar” din „tonarno” (maghiară), uciteli” din „ucitelnita” (rusă) sau „magister” din „magistra” (latină). Nu trebuie uitat că bărbatul – cel aflat in parametrii normali de sănătate trupească – deține o forță fizică mult peste cea a femeii. De aceea el este destinat să apere femeia, fie ea soție, mamă, soră și nu doar. Care femeie își dorește să fie ocrotitoarea unui bărbat plin de vigoare? Oricât de puternică ar fi ea însăși, vrea și -i place să se simtă ocrotită de un bărbat, fie soț, tată, frate, amic.
Însă bărbatul (ca nume comun) devine BARBAT (ca nume propriu, special, deosebit) nu prin forța lui fizică. Câți bărbați fără multa sau lipsiți de energie corporală nu au devenit BARBATI geniali exclusiv prin forța minții și a talentului lor dirijate spre binele celorlalți? Bărbatul care se fălește doar cu forța mușchilor nu impresionează pe nimeni, in afara altora ca el la fel de superficiali și anodini. BARBATUL își etalează puterea aceasta doar in față altui BARBAT într-o întrecere de fair-play (ca in sport) sau de respectare a unor convenții (ca în războaie) cu gândul ascuns, mai mult sau mai puțin, de a câștiga admirația și adorația femeilor importante pentru el. De aceea marile lupte se poartă numai intre bărbați și niciodată împotriva femeilor.
Dintotdeauna femeia a fost considerată, obsesiv, de către bărbat o ființă delicată, fragilă, aproape de sufletul lui, căreia el i-a dedicat „trofeele” victoriilor obținute in întreceri, indiferent de care..
Foarte rar întâlnești un bărbat capabil sau dispus să- și trăiască viața de unul singur, departe de o femeie care să-i fie pe plac sau de ajutor. De aceea, probabil, ceilalți și-au arogat rolul de curtezani si nu de curtați de către femeie.
Ca și bărbatul, femeia dorește și ea, în cele mai multe cazuri, să fie FEMEIE. Si- și poate împlini vrerea prin știința, aplecarea spre a se dărui total familiei și meseriei sale, prin sensibilitate, simt estetic, prin evitarea oricărui compromis care lezează demnitatea.
Un bărbat este privit cu admirație de către orice femeie atunci când e sincer cu vorbele adresate ei, când limbajul lui nu este împănat cu indecențe, când știe să dea seama de faptele lui – toate însușiri care-i sporesc celelalte virtuți devenindu-l BARBAT. El caută, ar trebui să caute, la femeie FEMEIA, cea potrivită valorilor lui morale.
Bărbatul care trăiește în minciună, lipsit de curajul de a- și asuma propriile fapte, indiferent la suferințele altora, la ale celor de-un sânge cu el, care- și maschează caracterul prin cuvinte false – merită disprețuit de femeie, taxat drept laș, demn de a fi socotit un mascul oarecare, detronat din posibilele merite pe care le-ar mai avea.
Femeia care nu vrea, nu poate să fie FEMEIE nu este decât o biată ființă vrednica a fi ignorată in toată trecerea ei prin viață.
Desigur, lumea este, și așa trebuie să fie, alcătuită din contrarii. Dar mă întreb, de ce atâția bărbați si femei cu predispoziții spre „mai mult, mai sus” se complac în a rămâne simple substantive comune?
Pretențiile de moralitate se cuvine sa fie mai multe de la bărbat, pentru că el este ales, prin forța sa înnăscută, să poarte grija acestei lumi atât de mereu greu încercate.
(octombrie 2020)