I. M-am împrietenit cu Petru Dincă prin relația colegială și implicită, presupusă, pe care o induc siturile Internetului. Citind un text, două, scrise de către o persoană, oricui i se produc rezonanțe cunoscătoare, rezonanțe ce într-o măsură mai mare sau mai mică vor dezvălui ceva.

Între vălurile date la o parte, am găsit un peisaj ieșit din comun.
Închipuiți-vă un tablou, pentru mulți, imposibil. Un om, singur, punând piatră peste piatră, construind undeva, pe un loc plin cu prăpastii.
-Ce faci, omule?
-Reconstitui limba pe care au vorbit-o strămoșii mei daci.
-Dar de unde ai tu planurile acestei construcții? Ele nu s-au pierdut de mult?
-Cuvintele limbilor își duc cu ele, fiecare, planurile de construcție, la fel cuantelor din particulele elementare. Doar când un cuvânt dispare și este uitat de orice om sau de orice scriere, dispare și planul lui de construcție.
Din acele cioburi, ce încă nu au dispărut cu totul, ale unui sit (arheologic) din paleolitic se reconstituie cu migală un vas.

Un număr de 1499 de cuvinte ale limbii au fost iubite mai întâi și apoi trecute printr-un studiu migălos și așezate într-o carte de către Petru Dincă.
-Cum adică au fost iubite mai întâi?
-Cum adică au fost studiate migălos?
-Cum adică au fost așezate?
Răspunsurile acestor întrebări sunt dificile.
Oricum: Cuvintele nu au fost:
- listate mai întâi,
- analizate și
- apoi selectate pentru a fi cuprinse într-un dicționar.
Pardoxul științei este uimitor, pe de o parte ar vrea iubire, ar vrea studiu migălos și așezare, dar totuși ar vrea și o producție atestată, în serie, cu rentabilități pragmatice de toate felurile.

II. Pentru a continua abordarea cărții trebuie sa fac o paranteză.

Eu nu sunt un constructor pentru că nu am un document pentru a atesta că pot practica această meserie. Dar în întreaga copilărie și adolescență, în timp ce studiam pentru a deveni un electrician (liceul) și apoi un energetician termist (facultatea), am fost în permanență, prin împrejurările vieții, ucenicul unor maeștrii constructori. Nu spun maiștrii ci anume maeștrii pentru că erau cu adevărat pricepuți și atestați.
Dacă prind în palmă mânerul unei mistrii chipul meu se luminează.
Și totuși nu sunt un constructor. Este o idee fără ieșire.

Mai târziu am studiat mai mulți ani cu alți maeștii, de data aceasta uimitori chiar, o altă meserie. Apicultura. Pentru a mă răzbuna pe acea idee fără ieșire am urmat cursurile oficiale, am dat examenele si am primit o diplomă prin care se atestă că pot practica meseria de apicultor pe tot cuprinsul UE.

Nu pot contesta că o diplomă nu este necesară. Totuși, între o diplomă și o nediplomă se interpune acea idee fără ieșire. Aș putea spune numele acelei idei fără ieșire, însă larg și nenuanțat, pentru a o putea discuta, printr-un singur cuvânt: Pasiune.

Poți să ai o diplomă și fără a fi pasionat dar poți să ai o diplomă și să fii pasionat de o meserie. Deci se poate aborda o pasiune nu doar prin calitatea de a fi autodidact. Pentru acei oameni care se pasionează în meseria lor, acesta este un noroc.

Diferența este între a aborda o meserie sau a aborda o pasiune. Cine abordează o pasiune depășește pragul unei meserii.
Sistemul oficial nu se uită spre pasiune anume, dar ar dori să beneficieze de calitatea derivată din pasiune. Se uită în mod sistematic spre atestare. Structurile atestate, deci oficial profesioniste, nu presupun oficial și ideea pasiunii.
Este de râs (!) ca la un examen oficial să se includă criteriul pasiunii. Depistarea unui pasionat induce cel mult o stare de uimire și curiozitate comisiei de examinare. Dar dacă numărul de puncte cerut de grilă nu este îndeplinit candidatul rămâne pe dinafară. Pierderile sistemului sunt enorme.

III. Petru Dincă este profesor de limba română. Sunt convins că este un profesor priceput.
Dar mai sus de toate este un pasionat de limba dacă. Un miraj intelectual îl are orișicine pentru istorie, pentru strămoși, pentru cum o fi fost de fapt desfășurarea istorică a evenimentelor. O întreagă literatură a proliferat pe seama acestor presupuneri.

Dacismul este o discuție lungă și dificilă, care va fi dusă mereu. În acest caz, al acestui om și al acestei cărți este vorba despre altceva. Este vorba despre acea lume a pasiunii. Societățile care reușeșc să se dezvolte cultural și economic mai lasă puțin, conștient sau nu, pe la examene, să se strecoare și criteriul pasiunii.

Limba dacă a existat fără tăgadă. Ea s-a contopit cu limba cuceritorului roman într-o măsură greu de stabilit. Popoarele migratoare și cele vecine au adus și ele un aport de schimb al cuvintelor, de asemenea greu de cântărit.

Efortul lui Petru Dincă a fost mare pentru a aduce pe lume acest dicționar?
Efortul lui Petru Dincă nu a fost mare.
Munca sa a fost mare. Efortul său a fost răsplătit de pasiune.
Valoarea cărții, calitatea cărții este sigură. Un dicționar nu se poate citi ca și o carte obișnuită dar se poate parcurge cu o anumită țintă, cel puțin cea a curiozității de a vedea cuvintele dace. Un număr de 1499 de cuvinte și nu un număr de 1500? Ce spune aceasta? Credeți că nu ar fi vrut Petru Dincă să cuprindă 1500 de cuvinte? Un număr frumos, rotund și impresionant. Acel termen a lipsit, unul singur, de la 1499 la 1500. Pentru că Petru Dincă nu a mai reușit să îl găsească iar unul nesigur sau doar bănuit a fi, nu a fost inclus pe motive foarte serioase.

Scriu mai jos o listă de cuvinte dace, dintre cele ce încep cu sunetul a, pentru a face o idee cititorilor, după criteriul de a-mi fi plăcut la citire:
- abur, adânc, ademeni, adia, adulmeca, albină, aievea, alean, alinta, amăgi, amu, amurg, apă, ascuți, asemăna, ațipi, azi,

Și încă două liste de cuvinte adăugate:
- Harță, haz, hai, hăt, hârb, hârjoni, hăț, hoinări, hop, horă, hoț, hulă, hulpav, humă,
- Za, zare, zarvă, zădărî, zăgan, zălog, zăngăni, zăpăci, zări, zăvod, zăvoi, zâmbi, zână, zbârnăi, zbucium, zburda, zdreli, zdruncina, zer, zgândări, zgâria, zgârcit, zglobiu, zgribuli, zgripțor, zgudui, zi, ziuă, zimbru, zimț, zumzăi,

Munca lui Petru Dincă nu se va opri aici. El va dori să găsească și o recunoaștere firească pentru dicționarul său. Nu este un lucru ușor, dat fiind că este o construcție pe care o pot infirma sau cofirma doar Instituții prin excelență oficiale. Dar el va continua și să caute mai departe în limba română și în alte limbi cuvinte dace.
Care va fi oare cel de-al 1500-lea cuvânt?

Îi doresc să meargă mai departe pe drumul său. Meritul este nu doar de a descoperi ci și de a grupa sistematic cuvintele de origine dacă. Mă întreb ce va face cu acele cuvinte care sunt dace dar nu sunt păstrate în limba română ci în alte limbi din arealul geografic dacic.

Cu siguranță, prin valoare, dicționarul său etimologic va răzbi.