E prima dată când văd o asemenea inițiativă, când mă mișcă într-adevăr o asemenea inițiativă: concertul "Nicușor Dan Experience" în cadrul căruia cântă probono mai mulți artiști pentru a strânge semnături de susținere a candidaturii la Primăria Capitalei a lui Nicușor Dan.

Extraordinară ințiativă a unor oameni cu minte și suflet. Interesantă și diversitatea și calitatea lor - cu atât mai simbolică devine figura celui care i-a reunit: Nicușor Dan. Să ne respectăm puținii oameni de elită care se bat și, fără spatele niciunei cloci, câștigă procese (caută "Nicușor Dan" pe google) cu mafia și mediocritățile zilei (aici îl includ și pe spectaculosul "independent" Oprescu... în fond, tot un saltimbanc uleios). M-am lămurit cum e cu partidele noastre - implicându-mă cu muncă patriotică. M-am săturat să contribui la zicala: "la vremuri noi, tot noi". Vom avea ce merităm. Nicușor Dan cred că e o provocare pentru oameni inteligenți și cu personalitate, greu de "tras în piept" / "făcut". Timpul e scurt, dar, cu implicarea tuturor celor cărora le pasă de acest oraș, cred că SE POATE.

Omul m-a impresionat. Cu studii de matematică extraordinare să vii in România și să te bați ani în șir pentru niște cauze nobile, să răzbești cinstit ("descurcăreala" e apanajul celor care "ne face")... parcă m-ar mișca și din mormânt. Îmi aduc aminte de poezia lui Marin Sorescu, cu coșciugul care nu putea fi pus în groapă, pentru că "hâț!" se ridica tocmai înainte să fie așezat. Îmi aduc aminte și de Profesorul de Analiză Matematică din facultate. Domnul Paul Flondor spunea că orice matematician adevărat e și poet (o traducere mai directă pentru vorba, tradusă și ea, a lui Karl Weierstraß: "A true mathematician who is not also something of a poet will never be a perfect mathematician." Mai spunea că matematica își propune să cultive "politețea demonstrației". Mi-aș îngădui să spun că și poetul e cam găunos, dacă nu e, măcar o țâră, matematician. Într-o societate ca a noastră, cu lansări de scuipați - cică asta vrea lumea, că așa devin ei charismatici - de o parte și de alta a șinelor de tren, cu atâtea pierderi de trenuri, cu elite sucombate sub nevoi, prezența oficială a unui asemenea matematician ne-ar da, din când în când, bucuria "levitației". Ceea ce ar fi cam tonic și încurajator.

Aruncând o privire de jur împrejur, și în timp, observ că ar fi extraordinar dacă s-ar uni acești afluenți curați: Nicușor Dan, Piața Universității și alte conștiințe ale societății românești, bucureștene. Afluenți cu ape nemozolite de expiratele noastre partide și "independenți". Sau: cred că Nicușor Dan e un proiect valabil pentru cei care au protestat în Piața Universității, pentru cei îngrijorați de soarta Þării - o atmosferă moare fără un proiect concret, la fel și proiectul se poate sufoca fără o susținere civică. În fond ei curg în același sens al spargerii închiderii, aparent tragediei (fără ieșire), create de incompetența și corupția din marile partide și de o mare parte din mass-media (mai puțin câine de pază, mai mult chitită să facă profit din "bălăcăreli"). Închidere la adăpostul căreia, general vorbind, se degradează Þara.

Sper că Nicușor Dan poate fi acel mugur care să "spargă" gheața. Să valorificăm această șansă, măcar să ne urcăm în acest tren care ne mai așteaptă puține zile. Se spune că Nicușor Dan e cam singur, că n-ar avea cu cine să lucreze la primărie, că, așadar, n-ar putea fi eficient. Lucru infirmat din plin de tenacitatea, sagacitatea, spiritul practic și coagulant de care a dat dovadă, fie și numai dacă ne referim la procesele pe care le-a intentat - din poziția de președinte al unei mici asociații bazată pe voluntariat - și câștigat ani la rând, singur în instanță, cu primăriile. A câștigat chiar și împotriva unor case de avocatură titrate (chiar împotriva lui Valeriu Stoica, a Facultății de Drept). A reușit să amendeze legi, să promoveze un pact pentru București ș.a.m.d. Dacă am adăuga și suportul civic ar ieși ceva și mai și, fără termen de comparație cu regimul primarilor Bucureștilor de până acum. Și poate că, la nivel național, ar fi semnalul unei schimbări. Astfel, o spun relaxat, miza mi se pare imensă: ar fi prima mare victorie a unui "outsider" împotriva unui sistem corupt.


Doamne ajută!


P.S. (Interesant)
Nu-s fan Andrei Pleșu - parcă, per ansamblu, totuși, cel mai echilibrat și de bun simț din "mușchetariada" (oarecum în sens de intelectualitate titrată și "recompensată" ceva mai bine decât majoritatea oamenilor de carte din țară) Pleșu-Liiceanu-Patapievici-Dinescu -, dar cred că a prins bine "situațiunea" în articolul "Ce primar vrem" din revista "Dilema".

P.P.S. (Divagație...)
Caracterul integru / bunul simț regal / excelența / marea "poezie" să aibă legătură cu o oarecare înclinație spre tehnică / științe exacte / meserii "realiste" (vezi și meseriile Regelui Mihai)? Parafrazându-l pe Karl Weierstraß "un lider adevărat trebuie să aibă în structura sa și ceva de matematician, de tehnician"? Parafrazându-l pe Karl Weierstraß, punând un accent complementar, "un lider / o excelență / un poet adevărat trebuie să aibă în structura sa și ceva de matematician / tehnician / "pălmaș"? Doar întreb... e foarte probabil că întrebarea mai poate fi rafinată, corectată, precizată.