Aceasta este o interpretare și prezentare a filozofiei ascunse in poemul “Cercul Vieții”, interpretare care sunt sigur că va bulversa cititorul, dar rog a fi lecturata cu atentie pentru ca merită.
La baza se afla "banda lui Mobius" prezentata in poezie aceasta ca un "cerc dat peste cap". Pentru referinte rog citirea linkului http://curcubeu.ro/index.p​hp?artid=14.
Intruchipat din rămăsite de timp, “cu speranțe matisat”, ursitoarele mi-au daruit o panglica care iși împlinește desăvârșirea prin lipirea celor doua capete, formând un cerc - figura perfectă numit și Cercul Vieții. Și dacă formezi un cerc dintr-o panglica, prin lipirea celor doua capete, te gandesti ca va lua forma asemeni unui tub. Un tub pe care, de-a lungul vietii atunci cand vrei ca o dorinta sa ti se implineasca, il tai pe din doua formand doua tuburi (cercuri). Un cerc ramane Cercul Vietii, celalalt cerc devenind cercul care indeplineste dorinta respectiva. Si de fiecare daca cand mai tai din tub(cerc) sa iti mai indeplinesti o dorinta iar cercul ramas, Cercul Vietii, devine din ce in ce mai subtire. Oricum trebuie sa tai cu atentie cercurile pentru ca in loc de a ti se indeplini o anumita dorinta poti ajunge sa tai Cercul Vietii, si sa iti curmi astfel destinul.
Numai ca ursitoarele cand au lipit panglica nu mi-au spus un lucru: lipirea s-a facut cap la cap asa cum era normal, dar inainte de lipire, unul din capete a fost rotit (dat peste cap). Imaginati-va o panglica care pe o fața are culoare alba, iar pe cealalta fața are culoarea neagra. Daca le unești cap la cap se creează un tub care are exteriorul o culoare, sa zicem cea alba, iar interiorul respectiv cealalta culoare adica neagra, pentru ca la capete se uneste culoarea alb cu alb si respectiv negru cu negru. Dar daca ursitoarele rasucesc cu 180 de grade unul din capete inainte de a se lipi panglica cap la cap, se creeaza un tub rasucit in propria sa axa, iar zona de lipirea ar arata nu alb cu alb, respectiv negru cu negru ci se vor alipi un capat neagru cu unul alb, si pe interior si pe exterior. Si subliniez inca o data tubul (Cercul Vietii) ar fi un tub dat peste cap in jurul propriei sale axe.
In acest caz daca căutați să tăiați cu o foarfecă din Cercul Vieții un alt cerc menit să vă indeplineasca o anumită dorință, veți constata că de fapt în urma tăierii a rămas un SINGUR cerc (nu doua cum credeam noi) mai subțire decât precedentul și mai lung și totodată întortochiat în sine prin interior, sub forma unei cifre OPT. (“Căci de-a lungul aței, fapta/ De-al croi nu a găsit/ Decât forma de a opta/ Cifră-n cercul meu ursit.”).
Asta se intamplă! Dorința ce ne este indeplinita face ca Cercul Vietii sa devină din ce in ce mai încâlcit, din ce in ce mai lung si din ce in ce mai subțire. Dorințele împlinite de-a lungul vietii ajung sa încurce din ce in ce mai mult firul vieții, chiar dacă la inceput noi nu realizam acest lucru. Până când, în final, o ultimă dorință va face ca firul subțire al Cercului Vieții să se rupă.
Si o ultima constatare. Daca dorim sa tăiem o bucata mai mică de cerc din Cercul Vietii (sa zicem nu taiem la jumatate ci la o treime din latimea Cercului Vietii) taietura va fi si mai lunga iar cercul vietii va ajunge sa fie si mai subtire si mai lung. De aceea si motto: “Atunci când vrei sa păcălesti viața, te păcălești doar pe tine”