Inaugurez această rubrică în care voi încerca să aduc la cunoștința cititorului român cărți netraduse încă la noi, în speranța că aceste recenzii vor ajunge - poate întâmplător, poate forțând un pic întâmplarea - și pe mâna vreunui adevărat consilier editorial, cu pârghii reale de acțiune. Deși admit că deocamdată inițiativa mea este donquijotescă, cel puțin pot să sper că în această epocă a Internetului și a librăriilor virtuale, un cititor pasionat poate cumpăra cartea originală de la mari distanțe fizice, fără nicio opreliște, odată ce cunoaște limba în care a fost scrisă.



Michael Dobbs: Never Surrender
(Original: HarperCollins Marea Britanie 2003
Reeditat: Sourcebooks Illinois USA 2007)

Scriitorul britanic Michael Dobbs este puțin cunoscut în România. Acum circa 15 ani telespectatorii români s-au putut totuși delecta cu ecranizarea trilogiei sale politice avându-l în centru pe antipaticul personaj Francis Urquhart, prim ministru al Regatului Unit într-un distopic viitor ficțional.
El însuși politician de carieră cu funcții importante în Partidul Conservator, atât în timpul lui Margaret Thatcher (care în final l-a dizgrațiat) cât și al lui John Major, în plus doctor în științe militare, om de televiziune și editorialist pentru publicații de prestigiu, Dobbs este la ora actuală autorul a 15 romane, apreciate în întreaga lume. Deși romanele sale politice i-au adus notorietatea, el este nu mai puțin un scriitor talentat și apreciat de romane istorice, fiind premiat în 2008 pentru excelență în acest domeniu.
Cartea asupra căreia mă voi opri este a doua dintr-o serie interesantă din portofoliul său, numită ”Romanele lui Winston Churchill” care acoperă perioada 1938-1945, de la începutul Celui de-al Doilea Război Mondial până la conferința de la Yalta.
Titlul cărții, Never Surrender, evocă hotărârea națiunii britanice de a lupta până la capăt împotriva Germaniei naziste și este parte integrantă din discursul lui Winston Churchill din 4 iunie 1940: "[...]We shall fight on the beaches, we shall fight on the landing grounds, we shall fight in the fields and in the streets, we shall fight in the hills; we shall never surrender[...]"
Acțiunea cărții se desfășoară însă până la acest discurs și până la această hotărâre, în perioada când încă era posibil un compromis, un armistițiu cu Hitler, în condițiile în care Franța aproape capitulase iar BEF-ul, forța expediționară britanică de pe continent, era încercuită tot mai strâns și împinsă către plajele Normandiei.
Structurată pe trei planuri care alternează, povestea este captivantă ca reconstituire istorică. Primul plan, dominat de dualitatea politică (reală)/umană (ficțională) a lui Winston Churchill, pune accent pe motivația și pe stările emoționale care au condus la decizii politice cruciale. Aproape singur împotriva tuturor – având de partea sa doar pe o refugiată nemțoaică, în trecut biografă a lui Hitler, pe care o angajează drept consilier personal neoficial – proaspăt numitul prim ministru recurge la orice mijloace pentru a împiedica un compromis cu dictatorul german. Copilăria sa – evocată printr-un scurt episod în prolog – și personalitatea tatălui au o influență marcabilă asupra pshicului lui Winston, care la momentul prezent al cărții, trebuie nu numai să lupte cu subalternii săi defetiști, să fie elocvent în relația cu "superiorul" său direct – regele – și să găsească limbajul potrivit ca să mobilizeze masele, ci și să lupte împotriva îndoielilor proprii. Fotografia de pe copertă (am ales varianta ediției americane pentru sobrietatea alb-negru a imaginii și fondul argintiu metalizat, ca ecranul cinematografic de epocă -"the silver screen") e cât se poate de sugestivă pentru a ilustra acest plan: un om singur cu spatele la privitor (posteritatea?) și cu fața la o câmpie dezolantă și nesfâșită, cu un copăcel minuscul care se prefigurează în zare, ca un simbol al speranței.
Cel de-al doilea plan reflectă în planul operațiunilor militare deciziile care se iau în planul politic. Pentru aceasta, autorul se folosește de câteva personaje ficționale, oameni obișnuiți a căror "foaie de parcurs" e major influențată de ceea ce se hotărăște în cabinetul de război. Donald Chichester, soldat necombatant în serviciul de ambulanță și "obiector de conștiință", fiu al unui vicar din orășelul Dover, trăiește pe viu sfârșitul "războiului ciudat" (the "phoney war") și începutul brutal al războiului real. Propria relație defectuoasă cu tatăl său – rămas acasă alături de enoriașii parohiei – relație definită prin neînțelegere și lipsă de comunicare pare o "replică" a relației primului minstru cu tatăl său, evocat postum. Deznodământul va fi însă diferit, reconcilierea celor doi având loc pe o plajă normandă, hotar între viață și moarte, după ce fiecare trece printr-un proces al conștiinței și al adevărului.
Suspansul stă tocmai aici, în paginile dedicate acestui plan ficțional în care fundalul este cel știut din istorie. Efortul imens la scară națională de a trimite în portul Dunquerque, singurul rămas neocupat, orice ambarcațiune disponibilă dar și peripețiile prin care cei doi trec pentru repatriere, sinistrul v-ați ascunselea cu moartea (care revine din toate direcțiile posibile, de pe cer, de pe mare și din adâncuri) se transpun în paginile cele mai frumoase ale cărții. Cu desăvârșită măiestrie scriitoricească, autorul se joacă puțin cu emoțiile cititorului lâsând, tocmai când lucrurile păreau să se limpezească, impresia unui întristător și implacabil sfârșit.
Între aceste două planuri se interpune un al treilea, care punctează sec și imparțial evenimentele citând fidel o mărturie de epocă: comunicatele radiofonice transmise din Berlin pentru postul american CBS, de către corespondentul de război William L. Shirer.
Toate cele trei planuri converg la final. Romanul culminează cu faimosul discurs parlamentar al lui Churchill prin care Marea Britanie își asumă definitiv hotărârea de a continua lupta, dublat de reacția trupelor de curând repatriate: aceea de a-și fi păstrat moralul intact, în ciuda eșecului militar propriu-zis; aceea de o extraordinară încredere în lider și în victorie.
Cât despre reușita discursului istoric, interesant este faptul că, în postfața romanului său, în care își dezvăluie sursele de inspirație și documentare, Dobbs citează chiar opera memorialistică a lui Winston Churchill, cu precizarea paradoxală că însuși autorul acestor memorii pare a "uita" anumite evenimente la care se face referire în romanul de ficțiune. Cu alte cuvinte, un martor uneori necredibil al propriei sale epoci, ceea ce ne poate duce cu gândul că romanul completează cumva cu o față nevăzută istoria reală.
Ca să închei, deși cartea (și poate că nici întreaga serie) nu prezintă evenimente care să ne privească direct, cred sincer în succesul unei traduceri în limba română. În condițiile în care în lumea noastră de azi ducem tot mai mult lipsă de modele și avem o tot mai mică încredere în politicieni – de orice "culoare" ar fi ei – putem vedea cum un lider potrivit la momentul potrivit este în măsură a schimba destinul național, în ciuda carențelor sale umane.

Notă: seria se poate procura de pe platforma "Amazon"