poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-08-07 | | Am nevoie sa ma regasesc, sa incerc din nou cu toata forta sa fiu EU, nu altcineva…, nici altceva.. Altfel, drumul meu nu mai poate continua… Cand boala, moartea celor dragi, dementa agresiva si posesiva a semenilor te trag cu tot dinadinsul la fund, cand un copil mic, nascut din pacat poate mai mare decat al altora care nasc de mii –milioane de ani, te vulnerabilizeaza si mai mult, cand toate acestea si multe altele te pun la zid, singura scapare este cautarea disperata a Sinelui, a Autenticului, a Fidelului absolut din tine… Cand Dumnezeu a plecat departe sau cel putin de adevarul asta esti tu insuti convins, nu-ti ramine decit cautarea inversunata a Sinelui, pe care trebuie sa crezi cu orice pret ca-l vei regasi, pentru ca stii ca ai facut tot ce ti-a stat in putinta sa-l ascunzi bine de boala, moarte, dementa etc… Ratiunea trebuie sa fie treaza, pare vorba mare si.. goala… desemantizata, dar nu este deloc asa… Somnul ratiunii zamisleste monstri, in timp ce puterea mintii invinge moartea… Unde nu este Ratiune, nu este nici Suflet, pentru ca nu are cum sa existe Dumnezeu… Sufletul nu poate salaslui intr-o entitate acerebrala… pentru ca dragostea, daruirea, intelegerea vin din gindire… si numai pe urma din sufletul propriu-zis… Este greu sa fii acerebral, dar, din pacate, este si mai greu, daca nu imposibil uneori/adesea sa traiesti alaturi de cei “deposedati” de ratiune, traitori in anomie, care lovesc cu pumnul ca sa-si incetateneasca si sa-si mentina “ordinea” mintii lor plamaditoare de haos si de dezastru… Am iubit intotdeauna Armonia, Ordinea, de la asezarea cartilor in biblioteca sau a hainelor in dulap, pina la asezarea gindurilor si sentimentelor la un nivel mult mai profund… pentru ca eu doar asa il am pe Dumnezeu in mine.. Asa ca mi-e foarte greu sa inteleg cum poate cineva sa se proclame stapinul autarh peste viata cuiva, sa-i conduca fiinta conform conduitei sale bolnave, incoerente, agresive, murdare, lipsite de Dumnezeu… Asteptam remuscari, procese de constiinta macar la un nivel elementar, dar…, vai, … cum poti cere asa ceva de la cineva lipsit de ratiune, deci si de suflet, deci si de Dumnezeu… Atunci, Solutia este, cum spuneam, sa-ti regasesti Sinele, sa te situezi in interiorul lui, in ciuda tuturor evidentelor negative: Fidelitatea iti va fi rasplatita, caci si cea mai mare calitate a Dumnezeului este Constanta… care nu este chiar asa o vorba, ci credinta/increderea in tot ce este Bun si Frumos in tine, dar si in altii, in ceea ce poate zamisli viata fara pacat, dincolo de materie, de agresiv, incoerent, nonsens… Eu asa inteleg… Realitatea.. desi unii au facut mari eforturi sa mi zdruncine acest concept, impunindu-mi cu forta realitatea lor meschina, violenta si atit de degradata in imposura ei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate