„Omul vede ce știe”(Goethe)
Evoluția mea treptată de-a lungul zilelor petrecute pentru FR prin țară e una semnificativă. În sensul că acum am mai puține prejudecăți față de oameni, de oamenii pe care îi întâlnesc pentru prima dată în viața mea. Am învățat că starea ta de spirit influențează decisiv luarea oricărei hotărâri din partea celeilalte persoane, nu e nevoie de un speeach remarcabil ci pur și simplu de o energie pozitivă pe care tu trebuie să o dai celeilalte persoane, True love! Pentru mine, să ajung la acea stare de spirit necesară influențării pozitive a celorlalți , de regula am observat că, e nevoie de ceva timp, eu îl numesc timp de încurajare în care în urma numeroaselor încercări eșuate ajung la concluzia că nu contează ,pur și simplu ,respingerea celorlați. Eu le arăt simpatia și prietenia unui frate și o fac cu o convingere naturală. Iar rezultatele nu încetează să apară. Am observat că e chiar imposibil să nu vinzi felicitări cu o asemenea stare de spirit. De asemenea am observat că pentru a ajunge la o stare de așa imponderabilitate pozitivă e nevoie uneori de susținerea ,încurajarea unui frate de FN. Încurajarea sau meditarea colectivă e benefică.
Puterea de concentrare a mea a fost foarte mare atunci când nu mai țineam cont de respingerile negative. Cred că teama micșorează concentrarea, teama de a fi respins.Temandu-te ai șanse mai mari să fii respins. Să fii serios interior, să te poți concentra la maxim se poate realiza doar prin lipsa acestei prejudecăți:teama de a fi respins.
Am înțeles că meditația e benefică. Dimineața e bine să meditezi, să-ți faci ordine în gânduri și să-ți pui scopul interior/exterior pentru ca apoi timpul din restul zilei să-l folosești pentru a îndeplini aceste scopuri.
Rugăciunea cred că e calea cea mai bună între scopurile noastre și Dumnezeu. Rugăciunea făcută fără o seriozitatea interioară , o disperare interioară nu e de folos. Cred că singura cale între Dumnezeu și noi oamenii e rugăciunea.
Disperarea interioară e punctul de maxim al motivației , al seriozității unei persoane . Fără ea nimic nu e real, totul e doar aparență, o imagine falsă. Dacă ceva nu e făcut dintr-o disperare interioară nu poate fi realizat ca și când Dumnezeu ar lucra prin noi în mod direct. Lenea și egoismul care se împotrivesc disperării interioare ne aproprie de Satan.
FN ma ajutat să înțeleg că unii oameni pot părea la suprafață buni: au maniere, haine cu bun simț și elegante dar în interiorul lor sunt putrezi.Cum de asemenea am întâlnit oameni care la suprafață păreau denaturați: tatuați, fumători, cu pirsuri, dar care în interior dădeau dovadă de oameni cu frica lui Dumnezeu și care se vedeau că înțeleg suferința aproapelui .
Suferința e cea mai înaltă treaptă de înțelegere și apropiere cu Dumnezeu. Ea nu poate fi decât pozitivă pentru că numai astfel poți progresa și crește interior.
În concluzie, FN nu e un buisness ci calea spre înțelegerea interioară. Nu e unică cale spre înțelegerea interioară, dar cea mai bună la vârsta aceasta .