1.În jurul meu s-au adunat îngerii, deasupra sfinții și în adâncimi imense dracii.

2.Orizontul începe în văz, se întinde dincolo de perceptibil, acolo unde vederea se teleportează, iar spațiul intuit, dar niciodată deslușit îl numim transcendent.

3.Inversul din mine adăpostește dorul de vertical, de perfecțiune și de fericire.

4.Durerea se adună într-o cocoașă, iar greutatea ei mă apasă puternic de pământ.

5.Prin porii suferinței respiră neputința, ce lansează în aerul încremenit strigăte imense consecutive.

6.Prin amintirea primordială merg invers către origini, unde lăuntric timpul curge invers înspre naștere.

7.Doar vizionarii văd substanța intrinsecă a lucrurilor, scot prezentul din oameni și-l proiectează în viitor pe care îl descifrează ca o ecuație cu necunoscuta imprevizibilul.

8.Întrezăresc printre interstiții o altă lume cu extra-oameni creați cu materie transcendentală, aproape perfecți, aproape fără defecte, mai aproape, din ce în ce mai aproape de geneza Universului.

9.Iau cu mine începutul, misterul, albul orbitor și neînceputul și las în urma mea doar sfârșitul umbrind efemeritatea.

10.Omul este alcătuit din mai multe straturi de materie diferită, iar materiile din interior cresc și se transformă în stări febrile, în timp ce materia din exterior stagnează în nemișcare, creând din om un zombi trist.