Până unde poți ajunge când de la o înălțime filosofică națională, în prag de alegeri prezidențiale, “dai in vileag” cum că președintele încă în funcție al țării are o casetă cu contracandidatul său “primind sex oral” (conform unui ziar spaniol)? Există o casetă compromițătoare și nu o face publică, iată, prin antiteză cu depravatul Geoană, dovada onestității și decenței președintelui.

Indiferent dacă Traian Băsescu va fi validat sau nu ca președinte al țării, eu cred că șeful ICR ar trebui să își dea demisia. Nu este vorba de salariul de director sau altceva. Nici de “infierarea" dumnealui, ca fals anticomunistoid. Să nu ne autodiversionăm. Dar președintele ICR este cu siguranță un fel de simbol al României. LA ACEST NIVEL, neinfirmarea știrii ÎI COMPROMITE ÎNALTA FUNCÞIE.

Horia-Roman Patapievici confirmă. Domnia sa a fost “păsuit” în mai multe cazuri: "poporul român cu inima ca un cur [...] radiografia spațiului mioritic este cea a fecalei", poneiul roz, “dezbrăcarea” nevinovatei d-nei Udrea de catre media etc. Un fel de "traiectorie" libidinoasă de-a lungul anilor (de aceste "intâmplări" am auzit fără să caut în mod special... desigur e vorba și de senzaționalism). Omul pare să aibă pusee erotice - ca sa nu le spun pornografice - ciudate. Ceva, acolo, nu-i dă pace. Dacă este de înțeles cum copil fiind se uita pe gaura cheii la cum se dezbracau matușile sale din Germania (vezi articolul din "Plai cu boi"), dacă pot fi de înțeles aceste pusee în cazul unei funcții fără o prea mare răspundere, în postura de director al ICR, nu i le putem accepta.

Suntem într-o țară care se vrea civilizată. Și nu putem admite pe fruntea culturală a țării asemenea pete. Deși recunosc o oarecare prestanță intelectuală a lui Horia-Roman Patapievici, persoana sa e cocoțată totuși prea sus. Omul e prea șui ca să fie constructiv într-un mod major - cum s-ar cuveni funcției sale. Recunosc și că aș merge la orice manifestație legală pentru demisia lui. Ar fi o manifestație de civilitate. SÃ FACEM CEVA! DACÃ NOI NU FACEM ÎN JURUL NOSTRU, NU SE VA INTÂMPLA NIMIC ȘI NE MERITÃM SOARTA. Dorin Tudoran remarca din America - impresionantă legătura cu țara a acestui fie și numai blogger: "Dar, dacă România se uită la ea fie în indiferență, fie în bășcălie, e greu de așteptat ca oamenii din afară să se uite altfel." D-l Patapievici pare se uită din când în când la Romania ca la o prostituată irevocabil de disprețuit, bună de morfolit pentru ca, pe acest fundal, să apară edificat și filozoficos el însuși.

PS. adăugat după aproximativ un an, când vremurile "pătimașe" au devenit vremuri "de rezistență" - un clișeu adevărat totuși ...

Uite ce tabloidizare ne înconjoară prin media publică! parcă din ce în ce mai deasă. A spus-o magistral cetățeanul Creangă: "golătatea înconjură, iar foamea dă de-a dreptul". Ce tabere ireconciliabile avem?! "Intelectualii enciclopediști, ocupatori de posturi vs intelectualii specializați" (l-am citat Sorin Matei)?! Dar ce este un intelectual? Care-i afacerea cu deontologia, cu "politically correct"? Ce este un formator de opinie? Cine poartă voce? Mircea Badea, cel care îl ia de guler pe Dan Grigore? Ciutacu, acel auto-declarat "genial" redactor șef la un jurnal național care vorbește de "mișcarea de rezistență"?! Jurnal național care, totodată, "înfierează" manelismul, însă prin același redactor șef îl deghizează? Pare foarte complicat.

Oare de ce o ducem noi românii - subînțeleg aici tot contextul, chiar dacă el are găuri = excepții, așa prost? Cauza fundamentală o văd în lipsa educației, a cultivării: o ducem prost din prostie, din rudimentarism sau superficiu. Prin cultură, nu numai că putem supraviețui, dar ne putem manifesta, putem trăi decent. Ne poate rămâne măcar o necesară fărâmă de cer la care să ne raportăm.

Cultura suferă o mutație. Tradițiilor benefice de altădată (a existat si așa ceva măcar într-un anumit grad), bazate întrucâtva pe răzbire, le iau locul tradiții bazate pe descurcăreală, imperativul fiind "bani, influență, acum", sau, măcar în perspectivă (caz mai rar, când avem de-a face cu strategi). "Foamea de ban" o luăm ca dată a problemei, fără să intrăm în detalii. Dar totuși, undeva trebuie rupt acest cerc vicios al noii ordini, "filozofii" de viață prea individualist-consumistă.

Voi reveni asupra textului.