Eseu-Cuvantul


Ioan 1,1) "La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” O expresie clasica ce este inca in vizor de peste doua milenii.Crestinismul face referire la cuvant ca o forma a divinitatii in jurul careia graviteaza actul creatiei, fiind cel mai de seama dar al fortei providentiale.Omul ,in termini bilogici este ragasit tot sub forma unui animal,situat la un nivel inalt al evolutiei,a fost inzestrat cu puterea de a “imita” vazutul si auzitul,astfel a perpetuat cuvantul,,l-a cultivat pana a reusit sa rodesca o intreaga recolta,in felul acesta creand vocabularul.Acesta isi repartizeaza materia pe doua mari straturi:masa vocabularului ce cuprinde cuvinte specializate intr-un anumit domeniu,scoase din uz sau specifice anumitor zone cu diferite infulente lingvistice si vocabularul fundamental in care se regasesc cuvintele cunoscute si utilizate de toti vorbitorii natali a unei limbi.Deci cuvantul sta la baza comunicarii dintre oameni,este nucleul vorbirii si principalul factor al socializarii.In perspectiva unei persoane obisnuite ,ce a trait si invatat intr-o lume normala unde comunicarea dupa criteriile unei limbi sunt invatate inca de la o varsta frageda, la auzul unui cuvant,ca de exemplu”casa” va fi capabil sa recunoasca obietul respectiv si semnificatia lui spre deosebire de un om ce nu este familiarizat cu structura vocabularului respectiv,deci nu va reusi sa deduca ce a intentionat sa transmita emitatorul.De aici deducem ca fiecare cuvant are un semnificant si semnificat.Alcatuirea sensului depinde de ideea generala ce reflecta just realitatea si imaginea reconstituita a obiectului.Comprehensiunea si extensiunea cuvantului depind de posibilitatea persoanei de a intelege adevarata acceptie a acestuia.In context,este mai usor a prezuma mesajul cuvantului,deoarece sunt aduse intariri la adresa semnificatiei,pe cand intr-un text abstract(poetic,literar- fictional),cuvantul este transfigurat,intelesul devine ramificat,solvat fiind un element simbolistic,ca rezultat al unei propozitii sau fraze.Pentru a intelege ritualul modificarii trebuie sa ne indreptam privirea catre parte esentiala a acestuia :cuvantul scris.Prin anularea zonei auditive si fixarea lui intr-una vizuala atribuim propriile pareri in scopul de a atinge un stadiu maxim al sensului in care imaginarul este confundat cu insusi imaginatia in care s-au dizolvat conceptele rationale si material,fiind inlocuite de fenomenele exterioare ale gandirii.Cuvantul este o poarta pentru realitatea scunda cat si pentru cea fictionala ce beneficiaza de libertatea formelor si sensurilor.
Valoarea este deseori subestimata,un lucru ce la prima vedere nu necesita atentie deoarece este considerat un component al cursului temporal ,al dezvlotarii firesti are cu totul alta imagine in spatele oglinzii.Nu cuvintele stau ascunse in spatele nostru,noi stam pititi in umbra lor,caci suntem prea neputinciosi sa acordam acestui fenomen o definitie.Cuvantul este simplu dar nepriceperea unora il complica,el reprezinta ca si aerul mediul nostrum zilnic de viata.Poate fi produs sau ambalaj,cuvantul este fiinta in care tu nu o sa te regasesti niciodata.El invie si omoara,ridica si coboara,te face sa privesti clar dar te si orbeste ,e tragic si aboslut.Are forta impactului maxima cand mediul in care va patrunde nu e pregatit.Poate rani adanc dar si cicatriza,este asemenea unui drog: te inalta prin placerea de a fi auzit sau citit dar cand e inlantuit te poate izbi cu brutalitate de temerile tale.Ce nu intelegem noi nu e vina cuvantului ci a omului care il transmite si a incapacitatii receptorului de a deslusi mesajul.Cuvantul este o punte uneori instabila intre locator si ascultator iar mesajul este predispus la ridicol unde intr-o lume nebuna traim conspirativ fiecare clipa de luciditate.Capetele excentrice ce vulgarizeaza cuvantul trebuie sparte numai cu diamante deoarece cuvantul incorect se ambitioneaza sa propage idei prostesti.
Ce nu constientizam noi nu e datorat ochilor sau urechilor ci bolilor care le purtam atunci cand suntem pusi in fata adevarului.Cuvantul e adevarul dar si minciuna,ramane la interpretarea noastra.
Cuvantul este “axis mundi” prin el renastem si suntem infiniti.