Azi cand am facut ochi mi-a venit in minte o intrebare: de ce oamenii nu iau in serios nimic? De ce nu ne mai interesaza nimic, desi vremurile contrazic aceste cuvinte. Desi parem interesati de multe lucruri, in esenta suntem resemnati si nu ne mai pasa de nimic. De unde aceasta sfarseala? Din prea multa dorinta de “a avea”... ne dorim prea mult pana cand ajungem in momentul cand nu ne mai dorim nimic. Nu mai percepem frumuestea, nu mai percepem sentimentele, nu mai intelegem nimic din ce ni se intampla.
Toata nebunia asta se va sfarsi totusi. Cand si cum nu stim inca, dar cert este ca ne vom intoarce la radacinile strabune fara sa vrem. O vom face instinctiv, fara voia noastra constienta dar cu ajutorul sufletului colectiv. Este singura sansa sa putem sa ne reinventam ca si popor. Am fost odata un popor maret si drept, care nu a cucerit pe nimeni, nu a atentat la integritatea niciunui teritoriu... noi am vrut doar ce este al nostru... la fel si dusmanii nostri. Ramane o intrebare totusi, fara un raspuns: cine suntem? Ei bine, daca ar fii sa mergem pe "ghicite", suntem romani, asa spun cel putin cartile de istorie... dar cu adevarat, cine suntem? Ce stim sau ce tainuim? Unde suntem? Sunt multe intrebari pentru un popor care gandeste numai prin stomac... nu suntem infometati dar traim cu ideea asta de sute de ani... nu suntem prosti, desi vremurile ne contrazic uneori. Dar ce suntem?... In esenta, suntem ramasitele marilor traci, cei care le-au tinut piept romanilor mai mult decat alte popoare. Suntem poporul cu voievozii care au tinut departe de Europa pe turci si pe alti navalitori. Suntem acel popor care a tinut piept celor mai mari uzurpatori. Nu ne sunt insa recunoscute drepturile in istorie, pentru ca exista alte popoare mai “economice” decat noi. Inca suferim in urma revolutiei din 1989, cand in loc sa mergem mai departe am regresat cel putin 200 de ani. In loc sa-l fii omorat pe Ceausescu ar fii trebuit sa-i exilam pe toti aceia care acum sunt mari demnitari. Ironie sau nu, tot aceia care atunci stiau ce ar fii insemnat supravietuirea ”celui mai iubit fiu”, ei bine, tot ei sunt astazi pe firmamentul politicii... Tot ca o ironie, dar amara, regresul nostru spiritual a fost accentuat de lupta continua pentru putere, de orice fel, incepand de la satele cele mai sarace pana in capitala. Toate aceste framantari macina spiritul colectiv al poporului. Ne-am nascut toti ca parte dintr-un intreg. Nu suntem fiecare pentru el... suntem toti pentru unu si unul pentru toti. Ne-am zamislit din acest pamant ca sa ne intoarcem la el cand va veni vremea.
In biserici mergem numai la sarbatori, dar doar atunci cand superstitia intervine, nicidecum credinta. Credinta am pierdut-o. Unii se numesc atei, sau liber-cugetatori. Eu ii numesc liber-nestiutori. De ce? Simplu: daca un om nu e capabil sa perceapa sau macar sa constientizeze imensa energie care-i este oferita in plan esoteric, universal, ei bine nu este altceva decat un incuiat spiritual, care va cauta sa-si marginalizeze slabiciunea prin “trecerea” in randurile celor ce nu cred, de fapt a celor care nu stiu. Mari savanti ai lumii moderne nu pot oferi nici macar o informatie plauzibila in ceea ce priveste spiritualitatea. Desi pot despica atomii in miliarde de parti, nu sunt in stare sa-si explice un sacrificiu suprem, rastignirea. De fapt, ei nu sunt capabili pentru ca le lipseste credinta. La fel si la noi, astazi... nu avem cum sa mergem mai departe de timpul nostru pentru ca nu suntem capabili sa traim prezentul.
Suntem in pragul unui mare eveniment. Nu sunt sigur insa despre ce este vorba, dar sunt convins ca ceva se va intampla in viitorul nu foarte indepartat. Ceva care ne va uni ca popor din nou, dupa atata amar de vreme in care am fost dezbinati. Ganditi-va ca intr-o zi tot ce azi cunoastem ca normal nu va mai exista si va trebui sa ne adaptam unor altfel de vremuri. Nu suntem pregatiti de nimic acum. Nici macar de alegeri. Spiritual insa, suntem mereu pregatiti, asteptam doar acel semn ca sa devenim iarasi ceea ce am fost.
In incheiere va zic: criticati-ma cat doriti, asa mai vad si fata nevazuta a altor oameni. Ridiculizati-ma in orice fel, chiar urati-ma. Dar nu uitati, va veni o vreme cand tu si cu mine vom fii iarasi frati. Eu stiu sa iert, dar tu?