Pasari in putrefactie, lumini difuze, imagini violente ale corpului uman in ipostaza unduirilor ridicole.

A-ti da sosetele jos inainte de a face dragoste.

Trupul ti-e gol, lumina prea puternica si atunci cosurile adolescentine apar mai evidente ca nicicand. Mana ta, ce de obicei parea sa gazduiasca miracolul existentei, acum era strabatuta de vene ce se dilatau de la caldura insuportabila. Deveneai greoi, parul iti acoperea fata in asa fel incat zambetul parea doar un ranjet animalic la gandul urmatoarelor clipe, in care iubita-ti devine o bucata de carne, care-ti provoaca greata la final. Dimineata cand ochii ei sunt umflati din cauza geamurilor nesigure, ce-si tin companie cu vantul puternic al furtunii, iar pielea-i stravezie e acoperita doar de urme ale micilor insecte zburatoare, te-ntrebi enervat cat va trebui sa mai suporti inghesuiala din pat. Si-apoi imaginea picioarelor din oglinda, moment in care tu erai singurul care putea controla universul, pare mult mai placuta decat telefoanele matinale in care auzi doar o voce absurda, aspra, ce-ti planifica lunile fara ca tu sa fi avut intentia asta vreo clipa. Incerci sa cauti partea care te-a facut sa visezi initial, dar iti dai seama ca langa ea, oricat de neinteresanta ar fi, e anosta, stearsa, ca o femeie ce crede ca fumul incurcat al tigarii ii poate ascunde degetele strambe si ochii obositi. Si-atunci uiti sa-ti mai scoti sosetele atunci cand ea se apropie cu o atitudine de pseudo-lolita de tine, si-ti musca urechea ca si cum asta ar declansa tot misterul. Si nu te mai ascunzi dupa lumina difuza, nu-ti mai ascunzi trupul diform, iti arati monstruozitatea pentru ca in final ea e doar o alta incercare de a transforma uratul in arta.

p.s. uneori titlul poate avea legatura doar cu sangele ce apare in forme neasteptate, ca sa ne arate probabil ca suntem vii, ca al nostru trup e de fapt un amestec de celule, piele, organe, lichide... iar ceea ce vedem e o imagine deformata a lumii.