M-am nascut intr-o lume plina de idei si concepte. Intr-o lume in care toata lumea se gandeste si totusi nimeni nu reuseste sa realizeze nimic prin intermediul unui exercitiu mental simplu. Toti sunt artisti si toti se venereaza intre ei. Cand m-am nascut mi s-a dat vointa si puterea de a visa. Dar nu mi s-a spus ce ma asteapta inainte. Traim in lumea cartilor de joc, castelele se pot prabusi intr-o clipa la fel si faima pe care ne bazam. Nu imi place sa va dezamagesc, dar nu prea e mare lucru de capul nostru. Toata lumea se autodenumeste intelectuala si cerebrala, dar inca mai avem oameni care se omoara intre ei din nimic, fara motiv si atunci dam vina pe societate, pe destin. Suntem narcisisti. Si acum imi invii iar celebra mea replica: "as muri fericit maine, daca as sti ca vor muri cu mine jumatate din cei de pe aceasta planeta". Dar... iarasi intervin eu nu sunt atat de inteligent ca voi... iq-ul meu nu reuseste sa treaca de 131 orice as face... Va las in continuare in visul vostru... Nu va convin spusele mele? Atunci va rog frumos sa inchideti ochii... nu eu v-am obligat sa cititi...
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.