Masina se opri imediat ce patrunse in luminis, culoarea ei parand acum sa fie alba si nu gri. De indata cele doua portiere se deschisera si El si Ea au coborat.
Ea: Cum ai gasit locul acesta?
El parand sa nu o bage in seama se aseza pe capota si lasandu-se pe spate incepu sa priveasca cerul.
El: Incerc de ceva vreme sa dau de tine, de ce te feresti de mine?
Ea lasand ochii in pamant, cu vocea stinsa: Nu fug de tine, stii am fost ocupata...Dar tu ce ai mai facut?
El pare sa evite raspunsul: Mai tii minte cand eram doar doi copii prostuti si fara griji?
Ea ridica ochii privindu-l si incercand sa-si aduca aminte chipul lui pe cand era in liceu...
El: Stii imi doream pe atunci nemurirea...
Ea se uita la EL fara sa spuna un cuvant.
El: Dar acum nu imi mai doresc asa ceva. Imi ajunge viata aceasta.
Ea: Ti-ai descoperit in cele din urma un tel? Pentru ca mereu spuneai ca nu stii ce vrei sa faci in viata...
El, privind norii: Ihi...
Ea zambind: Ei haide nu fi atat de scump in cuvinde...
El: Nu te-am mai vazut de mult zambind...
Apoi tot zambind intinse mana spre cer, parand sa atinga ceva imaginar...
Ea il urmareste cu atentie si isi realizeaza ca e acelasi pusti pe care l-a cunoscut cand era in liceu, chiar daca azi e mult mai matur a ramas tot un pusti care ii face pe cei din jurul tau sa zambeasca chiar punandu-se pe sine in cele mai jenante situatii...apoi pleca capul in jos incercand sa-si aduca aminte cum s-au cunoscut...
El isi intoarce privirea catre ea si apoi cu glasul scazut spune: Ei... iar ai cazut pe ganduri... nici tu nu te-ai schimbat prea mult, chiar daca timpul ne schimba pe toti fie ca vrem fie ca nu vrem... Si pe mine m-a schimbat si mi-am descoperit telul pe care il cautam, menirea mea este aceea de a-i ajuta pe ceilalti...
Ea parca trezita dintr-un lung somn: Pe cine?
El: Pe cei pe care ii voi intalni si care vor avea nevoie de ajutorul meu.
Ea: Dar sunt multi oameni care au nevoie de ajutor, nu-i vei putea ajuta pe toti, nu vei mai avea o viata a ta... cand vei mai avea timp de tine?
El privind absent: Nu prea ar conta...
Ea privindu-l ramane fara cuvinte, indemnandu-l parca sa-si continuie fraza...
El: Stii, nu mi-au mai ramas prea multe zile de care sa ma bucur si nici prea multi prieteni...(oftand...) Iarasi ma plang...tot timpul ne plangem... Am aflat de curand ca sufer de cancer.
Ea ramane impietrita, nestiind ce sa mai spuna, in cele din urma reusind sa bolboroseasca: Urmezi vreun tratament?...
El: Nu...Nu am mai spus nimanui rezultatele analizei...
Ea: Dar te va durea si se va afla in cele din urma, de ce sa-i minti pe ai tai?
El: Nu-i mint, doar ca nu vor sti niciodata. (incearca apoi sa schiteze un zambet amar)
Dupa mai multe minute de tacere, ea: Si cat mai ai de trait...
El: Nu se stie... destul pentru mine (ranjeste) si prea mult pentru ceilalti (zambeste iar).
Ea incercand parca sa-l implore: Dar daca ai urma un tratament....
El: As pierde o multime de timp prin spitale, trei sferturi din acest timp imi va fi rau si nu ma voi misca din pat si nu se stie rezultatul final al acestor tratamente, majoritatea sunt inca experimentale.
Ea ramane tacuta fara sa mai spuna nimic, fata parca ii este impietrita.
El: Ei hai acum nu fi trista, eu voi considera ca mi-am terminat misiunea aici pe Pamant... atunci cand va veni timpul.
Ea care pana atunci statuse in picioare langa masina se sprijina pe marginea masinei parca nevenindu-i sa creada tot ce spusese El, dar era atat de serios si El nu glumea niciodata cu moartea si cu viata, acum intelegea de ce nu mai vroia sa fie nemuritor, realizase ca nu se poate, ii venea sa-l stranga de gat pentru copilariile pe care le spusese in trecut, dar pe de alta parte simtea un sentiment amestecat de mila si tristete: Dar de ce nu ai mai spus nimanui?
El: Pentru ca de cele mai multe ori oamenii ii privesc pe cei bolnavi ca pe niste oameni neputinciosi si primul sentiment pe care il simt este acela de mila...
Ea ramase putin pe ganduri si apoi realiza ca ceea ce spuse El era adevarat, in fond si ea simtea mila pentru El acum ca stia adevarul, in cele din urma il intreba: De ce ai vrut sa ne intalnim?
El: Hmmm.... m-am gandit sa vad ce mai faci? Poate ai nevoie de ajutorul meu(zambind), stii ca mereu am fost acolo pentru tine cand ai avut nevoie de mine, acum daca nu ne mai vedem asa de des nu inseamna ca s-a schimbat ceva, deci cum iti mai merge?
Ea incercand sa schiteze un zambet: Bine.(stiind ca mine, dar nu vroia sa-l mai ingrijoreze cu problemele ei)
El: Ei... nu cred....Minti!
Ea incercand sa evite privirea lui: Nu-i adevarat...!
El fixand-o in continuare cu privirea: Daca nu era adevarat, mai eram eu aici(zambind)... stii ca eu ii ajut pe cei care au nevoie, atunci cand au nevoie...
Ea ramase pe ganduri incercand sa-si dea seama daca cineva i-a furnizat detalii despre viata ei sau blufa, asa cum facea de obicei...
El: Imi spui sau nu-mi spui?
Ea incercand sa inventeze o minciuna care sa o scuteasca de a-i spune ca era in divort cu sotul ei, ca copilul ei avea probleme la scoala si ca ea nu putea dormi noaptea, sa fi stiut el toate astea? Dar era un simplu om, nu era un zeu, nu putea sa-i citeasca gandurile, de cele mai multe ori El mergea pe intuitie si avea dreptate, o facuse de atatea ori in trecut...
El: Deci nu vrei sa-mi spui nu?
Ea: Pai...nu stiu daca am ce sa-ti spun...
El: Iarasi minti!
Ea: De unde stii?
El: Ehh... secretul meu, uite iar ne comportam ca niste copii... nu vreau sa enumar eu probleme pe care le-ai putea avea, vreau sa le aud de la tine, in felul asta le vei constientiza si tu...
Ea: Bine... uite sunt in divort, fiica mea are probleme la scoala...
El o intrerupe: Nu... Asta stiam deja, toata lumea vorbeste despre asta, zi-mi de ce noaptea nu poti sa dormi si la ce te gandesti...
Ea ramase tacuta, de unde sa stie ca nu poate dormi noaptea? Sa-i fi spus cineva ca ia somnifere ca sa poata adormi?
El: Deci? La ce te gandesti?....
Ea raspunse sec: La trecut...
El: Adica?
Ea: As mai vrea sa fiu copil, un copil fara griji si responsabilitati...Sa mai fiu in liceu...
El: Si eu... parca odata ti-am propus sa oprim timpul in loc... Dar asa e viata avem o singura data posibilitatea de a face unele alegeri... Nu ar trebui sa regreti niciodata timpul trecut... Eu as face aceleasi alegeri, ori de cate ori m-as intoarce in timp...
Ea fiind la un pas de a izbucni in plans: Dar daca am intoarce timpul in loc...
El o opri stiind parca ce vrea sa spuna si o mangaie usor pe par: Stiu...
Ea il cuprinse in brate si izbucni in plans, nu a mai plans de cand era un copil...de cand s-a despartit de el...
El cu zambetul pe buze: Nu plange... Uite fie ca plangi, fie ca nu plangi timpul continua sa treaca pe langa noi, daca plangi nu se opreste, si nici problemele nu dispar...
Liniste si totul pare ca s-a oprit in loc, natura pare sa-si indrepte toata atentia catre cei doi...
El: Hai sa revenim cu picioarele inapoi pe Pamant... daca vei divorta de sotul tau asta nu inseamna ca vei scapa de problemele tale... toti facem greseli, tu poti evita una... eu spun ca nu ar trebui sa divortezi, mai ales acum cand fiica ta are nevoie de tot sprijinul pe care i-l poti acorda, daca vei divorta ii vei dovedi ca nu o iubiti nici tu nici sotul tau, cosmarul ei cel mai mare se va adeveri, nu cred ca pot sa prevad viitorul, dar lucrul acesta ar distruge-o din punct de vedere moral... Are nevoie de iubire, are nevoie de o familie care sa-i arate asta... Faptul ca o trimiti la psihiatru si consilierea nu ii demonstreaza ca o iubiti, mai ales cand va certati tot timpul de la lucruri banale de fata cu ea... Stiu ca viata nu e roz, dar incercati sa nu va certati de fata cu ea, incercati sa-i aratati afectiune, altfel o s-o transformati intr-o persoana rece, fara emotii... Cel putin fata de familie...
Ea ramase fara sa mai rasufle, uitandu-se la el si intrebandu-se cand oare s-a maturizat, cum de el poate da asemenea sfaturi, el care nu are copii... Sa fi fost el mai atent atunci cand trecuse prin viata decat ea... totusi varsta nu e atat de indepartata, nu poti spune ca el e mai intelept din cauza asta...
Pe drumul la intoarcere Ea il privi si in capul ei auzi aceeasi intrebare, de ce este el cel care da sfaturi, de ce ii ajuta el mereu pe ceilalti? Sa fie oare aceasta menirea lui cu adevarat? De asta nu are o viata a lui? De asta are atatia prieteni? De ce lumea il saluta oriunde se duce? Si ajungand in fata blocului in care statea il mai imbratisa o data stiind ca va fi ultima, apoi a coborat jos din masina lui luandu-si la revedere de la El si vazandu-l cum pleaca realiza ca ceva s-a schimbat in viata Ei in bine. In noaptea aceea sotul ei tocmai ii pregatise cina impreuna cu fiica lor si ii vazu pe acestia ramanand foarte uimiti cand Ea a intrat pe usa zambind. Acum intelegea ce inseamna familia si privindu-si sotul si fiica a realizat ca a uitat sa-l intrebe daca era casatorit, daca El avea vreun copil, dar pe de alta parte nu auzise nimic de la nimeni despre El, atat de multi prieteni si totusi nimeni nu vorbea despre el parca ar fi fost o fantoma. Nu auzise nimic de la nimeni si nu avea curajul sa intrebe...