Legenda:
S.R. Soare roșu
A. Amaradaminda
B. BMT
E. Emilio
L. Lapislazuli
O. Omer

Decor. Pe caiețelul lui Omer, într-o cârciumă, tot mutându-se.

SR: Tulbure

O:Tulbure limba se scoate,
B:de funingine murdar sunt pe coate,
E:la apartament mai am de plătit zece rate,
L:moarte, sparte, fără carte.

B:Călcat în picioare mi-e gândul
de hipioții grăbiți spre wc-uri,
O:unde se pișă cu rândul,
E:iar cu cealaltă mână scriu eseuri.

B:Moarte, sparte, fără gânduri
ne sunt sticlele pe masă.
Pe meniu așternem rânduri
rumegate de acasă,

O:le scuipăm ca pe semințe,
elegante volte tulburi,
L:salturi frânte fără plasă,
B:ce sfârșesc în calde cuiburi.

(fără titlu)

L:Scriu pe foaia de matematică,
fiecare metaforă va trebui
să își găsească pătrățelul
în unghiuri drepte,
reci,
lipsite de suflet.

O:Fascinația definitului
e mereu un semn parmenidian
că suntem acasă
că ne e bine
că focul ne linge fețele cu umbre
că iubirea se poate manifesta,

E:iar în așteptarea Amei
genezele se trec și mor.
Caducă amintirea poeziei bântuie
printre paharele de bere, sucuri și amor.

L:Între ele se vor imprima epitete,
teoretic acestea sunt bețele de chibrit
cu care poți rezolva problemele
de logică
ale unui univers în care muzica
face să vibreze copacii,
deja morți,
sub formă de scânduri.

B:Suntem sclavii dorințelor noastre,
suntem sclavii modei de a fi om,
berea și vinul au luat locul rațiunii
și ne stingem în idei fără sens,
ne pierdem printre fulgii de nea
ce cad pe conștiința noastră...

L:Matinali

Una serioasă, de final,
acum:
va trebui să-mi pun
căștile de protecție
contra tuturor vibrațiilor
transmise prin pereți de
cărămizi.
Îmi voi închide ochii,
voi inspira nicotina
și cu mers legănat
îmi voi rupe dansul în felii
de pâine prăjită, amestecate
pe ring
cu dansuri topite și unt.

O:Striptease

hai jos textila băiatu
fă artă
pentru a ta fată
scutură din popou
ca să văd că nu ești de tot bou
mișcă în ritm
nu te opri
până spaima mă va lovi
care mușcă dulce din piept
nu deștept
ci dormit adânc
mușcă din sânul meu stâng
frica de a nu mai fi la fel
de a se zbârci și a se usca
de a se duce ca fumul
ca această clipă care se întinde
de la cea dinainte la cea de după
halind din timp
la bonne bouche
hai jos textila băiatu
fă artă
A:jos cu stratul de zi
deschide-i lent și senzual nasturii aurii
dragostea se face
lingând și mușcând stratul de frică
dar în clipa asta cu sabor de guerilla
până una alta mișcă-te-n ritm
jos textila

L:Poeții goi

Am învățat să recunosc poeții
în mediul lor natural,
prin faptul că ei nu dansează
aproape niciodată

Ei nu se urcă pe mese,
lor nu le fluieră nimeni în
timpane,
hainele lor își vor păstra
nasturii.

Ele nu își dezgolesc sânii,
nu mușcă până la limbă și
salivă
umerii rotunzi, în
învălmășeală.

Poeții se mișcă încet,
sunt niște melci,
își duc halbele la gură,
își deschid pixurile și sfâșie
hârtia.

Am învățat să-i regăsesc,
așezându-mă la o masă goală
și așteptându-i să îmi vină
alături
umplându-mi spațiul cu
cuvinte și gesturi.

În spatele pleoapelor sânii sunt goi,
restul lumii fluieră și zbiară
în spatele hainelor trec
degete lacome,
căutând poezia pe foi după foi.

După cum lesne se observă, Lapis e în mare vervă.

Pentru reclamații oftați mai jos. Promit să nu vă răspund.