Ce este Dumnezeu? Pare o întrebare la care nu putem da un răspuns... Cine este Dumnezeu? La această dilemă se găsește o finalitate. Și omul este descusut din acțiunile pe care le întreprinde, după lucrurile ce le făurește.
Să luăm așadar în vizor creațiile Sale. Ne vom opri asupra operelor palpabile: Universul și Omul. Restul este nedefinti, nepalpabil, deci mult mai supus îndoielii.
Dumnezeu este perfecțiune, este exactitate, durată, neîndoială, este certitudine. Dumnezeu este un Arhitect, un constructor de lume, un Matematician, esența universului mustește de calcule și ecuații...totul se reduce la valoarea lui 0 și 1.
Dumnezeu este un Fizician, El operează cu legea gravitației, a inerției, a materiei, a antimateriei, stropind pentru aromă cu relativitate, supune întreg universul principiilor fizicii.
Poate mai presus de orice, Dumnezeu este adept al ciberneticii, reușind a construi, în acest context mecanic de ființe vii primare, un miraculos cyborg din țesut organic, asemeni Lui, cu un microcip biologic alcătuit din complexe încrengături neurologice, gata de autoperfecționare, de cumulare, stocare și valorificare a informației.
Să recapitulăm. Dumnezeu este arhitect, este matematician, este fizician, este biolog, este cibernetician, etc. Într-uncuvânt, Dumnezeu este un conglomerat de concret, de științe precise, de, cum am spune în popor, domenii „reale”.
Dumnezeu nu este nimic din noi! Care noi? Noi, umaniștii, acești bieți antropofagi, ziși ai literelor sau intelectuali, în sensul prost înțeles al cuvântului.
Poeții, romancierii, filosofii, etc, suntem toți dedați visării, supuși îndoielii, efemerității gândurilor și conceptelor, meniți unei permanente reconvertiri. Statornicia nu este un atu al nostru. Nu ne putem mândri nici cu statutul de creaturi perfecte, nici oamenii științelor exacte nu pot afirma despre ei acest lucru, dar noi cărăm în genele noastre vanitatea, dorința de celebritate, etc.
Faima este de cele mai multe ori imboldul, impulsul inconștient și lăuntric ce ne îndeamnă la noi și noi disertații. Celebritatea este un atribut al nostru, stimați umaniști! Am să dau un singur exemplu: Ion Barbu. Curat matematician, curat poet și om al cuvântului scris. În ambele domenii a excelat..., dar în care dintre ele a devenit nemuritor?
Câți copii îl regăsesc în dosarele memoriei pe Ion Barbu ca poet și câți ca matematician? Umanitatea, să recunoaștem, ne împinge spre visare, suntem mereu junii râzgâiați care acționăm împotriva spuselor tatălui, încercând fructul oprit.
Atunci, vă întreb, dragi colegi de menstruație mentală, noi ai cui ucenici suntem?

(25 iunie 2002)