Cuvântul și lumina iubirii
Literatura confesivă și meditativă are darul de a dezvălui nu doar universul interior al unui autor, ci și de a oferi cititorului o cale de reflecție asupra propriei existențe. Cartea de față, semnată de Floare Mihali Petrov, se înscrie în această categorie a scrisului care nu caută
doar frumusețea estetică, ci și puterea transformatoare a cuvântului. În paginile ei, cititorul descoperă o voce lirică și totodată reflexivă, o scriitură care oscilează între poezie și eseu filosofic, între rugăciune și confesiune intimă. Tema centrală este iubirea – privită nu în sens romantic restrâns, ci în accepțiunea ei universală și divină. Autoarea construiește un discurs amplu, în care iubirea apare drept fundament al existenței, principiu ordonator al cosmosului și cheie de acces către cunoașterea de sine și mântuire. Mesajul ei este limpede: fără iubire, omul se află într-o stare de neîmplinire și ruptură interioară; prin iubire însă, acesta se ridică la demnitatea de co-creator alături de Divinitate. Nu întâmplător, citatele plasate la începutul volumului – din Michelangelo, Proust, Nietzsche sau Freud – devin repere universale care susțin această idee-forță.
Stilul autoarei este marcat de un lirism dens și de un vocabular saturat de metafore. Fraza curge amplu, adesea ritmată ca o rugăciune sau ca un poem în proză, iar sensurile se articulează în jurul unor termeni-cheie: iubire, lumină, divinitate, univers, suflet, spirit. În spatele acestor repetiții nu se ascunde simpla ornamentație literară, ci o insistență
6 Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă
metodică, aproape pedagogică: autoarea își dorește ca cititorul să pătrundă, pas cu pas, în acest univers simbolic și să-l asimileze. Textul devine astfel un instrument de formare morală și spirituală, nu doar un exercițiu literar.
Un alt element specific este îmbinarea confesiunii personale cu reflecția universală. Floare Mihali Petrov vorbește cu sinceritate despre propriile rugăciuni, despre relația personală cu Mântuitorul și despre felul în care credința i-a devenit reper fundamental. Însă experiența individuală se transformă în exemplu colectiv: autoarea propune cititorului exerciții spirituale, recomandări de rugăciuni, dar și îndemnuri morale legate de curiozitate, bunătate, respect, sensibilitate sau onestitate. Se conturează astfel un adevărat cod etic și existențial întemeiat pe iubire și pe recunoașterea divinității.
Cartea nu se limitează însă la dimensiunea doctrinară. Ea se deschide și către poezie, ca spațiu al sensibilității și al imaginației. Poemele incluse dau măsura unei sensibilități profunde, a unei capacități de a transfigura emoția în imagine și ritm. Versurile devin ecoul interior al reflecțiilor din paginile eseistice, dovedind că gândirea și trăirea, rațiunea și emoția, se întrepătrund armonios în viziunea autoarei. Această dublă dimensiune – reflexivă și lirică – asigură volumului o unitate de ton și, totodată, o diversitate de expresie.
Tema principală a iubirii este dublată de teme secundare precum curiozitatea, sensibilitatea, bunătatea, respectul sau entuziasmul. Toate aceste virtuți sunt analizate cu seriozitate și integrate într-o viziune coerentă asupra existenței umane. Astfel, cartea nu se prezintă ca un jurnal intim, ci ca o lucrare cu caracter universal, care aspiră să transmită cititorilor un model de viață și o cale de perfecționare spirituală.
Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă 7
Importanța volumului rezidă în faptul că aduce în contemporaneitate un tip de discurs în care literatura, religia și filosofia se întâlnesc. Într-o epocă adesea dominată de pragmatism și superficialitate, vocea Floarei Mihali Petrov ne reamintește că omul nu poate trăi deplin decât prin raportare la valorile spirituale. Prin tonul cald, confesiv și totodată solemn, autoarea nu caută să impună, ci să convingă prin exemplul personal și prin frumusețea cuvântului.
În concluzie, cartea de față trebuie citită ca o invitație la introspecție și ca un ghid moral pentru o viață trăită în spiritul iubirii. Ea este un volum care se adresează nu doar celor pasionați de literatură sau de reflecție filosofică, ci tuturor celor care simt nevoia unei ancore spirituale într-o lume instabilă. Prin îmbinarea de poezie, confesiune și reflecție etică, Floare Mihali Petrov reușește să transmită un mesaj profund: iubirea este nu doar cale spre cunoaștere, ci și fundament al fericirii și al mântuirii omului.
Cristian Negoițescu
scriitor

O carte care se deschide cu inima

Cum trebuie să înceapă o asemenea carte, dacă nu prin a prezenta păreri, idei, despre iubire? Ce este mai frumos pe lume decât iubirea?
Iubirea necondiționată, cea venită din tot sufletul, fără a fi sprijinită de nicio condiție.
Iubirea necondiționată este forța care rămâne neschimbată, indiferent de greșeli, distanță, timp sau altceva. Ea nu cere nimic în schimb, nu este pe post de ,,cerșetoare”, ci se oferă liber, asemenea unei lumini care încălzește fără să întrebe pe cine.
În această iubire, atât de frumoasă, nu există judecată, ci doar acceptare și înțelegere pentru că ea este sprijinul tăcut, dar puternic, care dă sens vieții și curaj inimii.
Iubirea necondiționată este rădăcina adâncă din care cresc pacea, încrederea și bucuria de a fi alături de celălalt. Un capitol foarte interesant tratat de autoare cu multă
atenție și sensibilitate.
Așa mergem mai departe și descoperim ,,Sensibilitatea psihică și emoțională”.
Frumos capitol unde, această sensibilitate este o
deschidere fină a sufletului prin care percepem nuanțe pe care alții le trec cu vederea. Ideea că ea aduce profunzime trăiri lor, dar și fragilitate, pentru că totul este simțit mai intens, veți citi.
Poate că uneori este o povară, dar cel mai adesea este
10 Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă
un dar deosebit care apropie oamenii prin empatie și
înțelegere. Știm că din sensibilitate se nasc gesturile delicate, compasiunea și frumusețea autentică a relațiilor umane și asta subliniază și autoarea.
Dar noi, oamenii trecem prin diverse stări, unele chiar tare incomode. De ele se leagă autoarea și ne completăm cunoștințele.
Fricile și temerile sunt umbrele firești ale minții, semne că ne pasă și că vrem să ne protejăm, ele pot părea piedici, dar de multe ori ascund lecții și drumuri spre creștere
interioară. Iată un lucru interesant.
Atunci când sunt privite cu curaj, fricile se transformă în trepte care ne duc mai aproape de înțelepciune și asta trebuie să reținem.
A le înfrunta înseamnă a învăța să ne descoperim pute rea ascunsă, posibilitatea de a merge pe drumul bun. Fără bunătate ce ar fi în lume?
Găsim în carte păreri despre bunătate, acest limbaj al inimii care se înțelege fără cuvinte și lasă urme de lumină în sufletul celor atingi de ea. Toate se fac cu respect.
Respectul nu se cere, se simte ca adierea vântului, în gesturi simple, fără dantelării în discursuri, respectul se vede în vorbe blânde și răbdare, în priviri care recunosc
valoarea celuilalt, fără a înăbuși, fără a diminua sufletul, ci a-l înălța și a-i da optimism.
Trebuie avut în vedere considerația, după cum ne pro pune autoarea, căci considerația nu ține cont de rang sau de avere, ci se naște din empatie și din înțelegerea tăcerii, din capacitatea de a asculta fără grabă, din gesturi care nu se uită, chiar și nevăzute. Iată un prag de care trebuie să ținem cont.
Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă 11
Cine respectă, clădește punți nevăzute, în loc să ridice ziduri de netrecut și să rănească, iar cine oferă considera ție, dăruiește o lumină, arată un drum, încălzește și vindecă inimi rănite.
Respectul și considerația nu se uită, ele rămân ca un parfum subtil în aer, ca un semn că umanitatea poate fi
blândă și generoasă, iubitoare și că fiecare întâlnire poate fi un dar.
Dar să nu uităm nici de amabilitate și politețe, care sunt punți discrete între oameni, mici gesturi de respect și grijă care fac conviețuirea mai blândă și mai frumoasă.
Și din nou vedem importanța unor astfel de prezentări. Cartea Floarei Arbore este un mix de poeme și eseuri. Asta este o întrepătrunsă relație în ideea de a respira lectura
eseului ca monolog și simțirea meditației din poeme. Sunt poeme cu o vibrație foarte caldă și introspectivă, aproape ca poeme-confesiune. Îmi place cum sunt îmbinate imagini vizuale și gustative (ghiocei, cireși, ciocolată caldă, pelin), ceea ce dă un contrast puternic între lumină și um bră, între dulce și amar. Relația autoarei cu literele apare ca o axă a vieții (și a vieții ei), ceva absolut și salvator, cu transformarea trăirilor în povești, care oferă o notă de speranță și frumusețe. Asta găsim în o parte din poeme, în alte le găsim imagini poetice care creează o atmosferă onirică, vântul cu „aripile la fereastră”, jungla umană, vioara inimii, perla neagră în scoică.
Îmi place foarte mult cum alternează fragilitatea cu forța, dorința de protecție cu nevoia de zbor.
Găsim în poemele Floarei Petrov, vibrații profunde, între mistic și uman, cu imagini puternice despre iubire ca forță creatoare, salvatoare și eternă. Mi-a plăcut mult cum
12 Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă
a adus în versuri Cronos, ideea de mântuire prin iubire și trecerea ei dincolo de moarte, ca o esență divină. Foarte frumos redat cititorilor.
M-au impresionat poemele care au o melancolie caldă, aproape vizuală, în care tristețea personală se împletește cu natura și cu dorul de iubire pierdută.
Cartea trebuie citită pentru a descoperi esența cuvinte lor mele.
Onestitatea care este intercalată între poeme, este tăcere când minciuna cântă, curaj când lumea se ascunde în iluzii și floarea care crește în pământul aspru nu pentru sine, ci pentru soarele care privește. Poate nu sunt suficiente aceste cuvinte, dar dacă veți citi cartea vă veți convinge.
Avem și versuri tale pline de imagini muzicale și vizuale încântătoare.
În câteva poeme se simte clar reverberația primăverii, cum se împletește cu muzica și cu stările sufletești, bucuria, lumina și renașterea. Îmi plac în mod deosebit:
,,intră în suflete cu parfum de magnolii” – o metaforă senzorială care combină muzica cu natura;
,,creează poezie din zâmbete de flori” – personificarea primăverii e extrem de poetică. Încântător.
Autoarea ne-a dăruit o carte despre iubire, căci dăruirea nu cere semn de mulțumire, nu se măsoară în aplauze sau în aur, ea curge ca un râu tăcut în dimineață, spălând dureri și umplând inimi cu lumină pură.
În această alternanță ne întâlnim cu dăruirea. Din ceea ce a expus autoarea, trag concluzia și spun că, dăruirea nu se gândește la sine,nu calculează, nu păstrează conturi, ea este focul care încălzește fără flacără, lumina care nu se stinge chiar și-n întuneric. Minunat.
Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă
Dăruirea se oferă fără zgomot, fără așteptări, în gesturi mici, cum ar fi , un zâmbet, o mână întinsă, în îmbrățișări care alină fără vorbe, în priviri care spun „ești văzut și prețuit”.
Și cine primește, chiar și fără să știe, devine martor al unei tăceri sfinte și anume, că există un dar care nu cere nimic, numai inimi deschise și iubire pură.
Închei făcând referire la versurile de la sfârșitul cărții și zic că, sunt extrem de sensibile și vizuale, cu un aer de mister și melancolie nocturnă.
Este frumoasă noaptea când Luna părul își despletește” – o imagine atât de poetică, aproape senzuală, care dă to nul întregului poem, apoi magie care se revarsă din a nopții trudă” – personificarea nopții și ideea de magie creează o atmosferă feerică și finalul, cu ,,luminile artelor își etalează șarmul”, dă o notă de sărbătoare a frumosului, un fel de recapitulare a inspirației și a creației.
Versurile sunt pline de grație și muzicalitate, cu o vibra ție de iubire poetică care se simte ca o chemare a muzei și ca o celebrare a inspirației.
O carte despre iubire nu este doar rânduri și coperți, ea este respirația unei inimi care bate dincolo de timp. În paginile ei se ascund șoapte și doruri, lacrimi care se transformă în perle, zâmbete care luminează umbrele. Aceasta este o carte fără sfârșit, căci fiecare cititor scrie în ea propria poveste, fiecare fi lă devine o oglindă în care vezi chipul tău, dar și chipul celuilalt și ce frumoasă atmosferă se creează.
Cartea despre iubire nu are nevoie de semne de carte, nu, iubirea nu se întrerupe, ea continuă în vis, în gesturi, în amintiri și în clipele viitoare.
14 Floare Mihali Petrov - Iubirea – calea spre cunoaștere evoluționistă
O carte despre iubire se deschide cu inima și se citește cu sufletul și chiar dacă o închizi, povestea ei rămâne în tine, ca o melodie pe care nu o poți uita.
Da, merită cu adevărat să citim cărți scrise de autori români.
Ele poartă în ele nu doar povești, ci și esența culturii, tradițiilor și sensibilității noastre.
Lectură plăcută!
Lilioara Macovei
scriitoare, pictoriță
Bacău
Septembrie 2025