mă trezesc cu gust de scrum în gură
și-un mesaj de la tine care miroase a altcineva.
dragostea asta nu mai e poezie, iubito,
e un joint trecut din mână-n mână
până nu mai simți nimic,
doar saliva altora.

te iubesc ca pe o glumă proastă spusă la patru dimineața,
când toți râd dar nimeni nu mai știe de ce.
ai buzele ca o duminică în care nu se întâmplă nimic
și ochii — două găuri negre
unde-mi pierd cheile, mințile și liniștea.

am scris pentru tine o rugăciune cu litere de graffiti
pe peretele din spatele blocului,
acolo unde se pipăie sfinții de plastic
și se bea vin ieftin din sticle reci.
m-a văzut o pisică și m-a judecat,
dar mi-a fost lene să-mi cer iertare.

tu ești femeia care face dragostea să pară o infracțiune,
și totuși mă predau,
cu mâinile murdare și buzunarele goale,
zicându-i lui dumnezeu
să mă aresteze doar dacă știe cum e
să-ți sară inima gardul ca un hoț.

am iubit urât, dar am iubit.
am băut cu îngerii până au început să râgâie
și le-am zis: fraților,
nu există rai fără mahmureală.

și dacă te mai văd vreodată,
să știi că nu mai pup icoane,
pup asfaltul pe care ai călcat,
că ăla măcar n-a mințit.