Odată cu toamna
inteligența femeilor frumoase
m-a prins pe nepregătite,
dar care femeie nu e frumoasă
când o privești cu ochii inimii?
Sunt iubiri ce nu s-au împlinit,
uși deschise cu inocența castanilor seculari
vitralii de soare spart și frunze adunate
în catedrala de lumină a toamnei,
și-n freamătul ăsta,
am căutat săruturi largi,
indiscreții care ard,
adevăruri să le țin ascunse
într-un colț de inimă
unde nu ajunge nimeni.
Dar toamna mi-a râs în față!