Analizând-o pe Cecilia Bănică-Pal, precum A.E. Baconski pe poeta americană Emily Dickinson, nașterea celei de întâi în primele decenii ale secolului al XX-lea, nu constituie o eroare de cronologie simbolică ca poeta americană, născută la începutul secolului al XIX-lea. Spre deosebire de poeta de peste Oceanul Atlantic, poeta din spațiul mușatino-moldav al României nu se simte totuși intempestivă în cronospațialitate. După cum se subînțelege din postfața lucrării a eseistului nativ al acelorași meleaguri Gh. A. M. Ciobanu, nașul Editurii „MUȘATINIA” unde a apărut „În umbra timpului”, ultima carte de poezii semnată de octogenara autoare Cecilia Bănică-Pal, sub directa îngrijire a Emiliei Þuțuianu-Dospinescu, editor, nu va rămâne un caz insolit ca cel al poetei occidentale.
Emily Dickinson, predispusă spre izolări reflexive, îl aprecia pe Keats, ca apologet al adevărului, pe Ruskin, care perpetua iluminările lui Blake sau Wordsworth, pe Elizabeth Barret-Browning, pe surorile Brontë și clasicii ruși. Cecilia Bănică-Pal e atrasă mai întâi de existența cotidiană, iar ca profesor „de aleasă ținută”(Gh. A.M. Ciobanu) de Limba și Literatura română, a convertit asimilările din scriitorii clasici și moderni, români și străini, cu viața socială. „Toate generațiile de elevi, toți oamenii de cultură ai Romanului, în timp, au dat dovadă de receptivitate spiritual și material. Fiecare mi-a dat ceva: puterea de a vorbi în fața dumneavoastră, puterea să scriu, puterea să mă simt fiu al Romanului, fiindcă din 1958 până acum aici am trăit și aici m-am contopit cu idealurile intelectualilor, muncitorilor, oamenilor din Roman. Poate vă întrebați de ce am subliniat cuvântul «muncitorilor». N-am să uit niciodată – 30 de ani din viață le-am fost profesoară la seral și cred că nimeni n-a putut să-i cunoască mai bine decât un profesor, care îi aștepta să vină de la fabrică, să-i asculte, să-i înțeleagă. Și, vă spun sincer, când am fost prima oară la Fabrica de Þevi, ca dirigintă, ca să știu cu cine lucrez, am văzut țevile incandescente și pe elevii mei pe jumătate dezbrăcați, curgându-le sudoarea de pe ei. I-am socotit eroi. Sincer vă spun, sunt mândră de generațiile care au ieșit de la Seral în Roman. Nu contează titlurile pe care le-au dobândit. Toți seraliștii, care au trecut prin liceul nostru, sunt oameni deosebiți. Eu îi prețuiesc pentru că și-au luat din timpul lor liber ca să învețe, și, la rândul lor, acum dăruiesc, fiindcă au devenit pictori, poeți, ingineri, profesori, muncitori de înalta calificare, maiștri.” După aceste mărturii ale autoarei cărții „În umbra timpului”, lansată la Muzeului de Artă din Roman, nu putem decât să fim în asentimentul prof. univ. dr. emerit Tudor Ghideanu, care, în prefața cărții autoarei, începe cu un vers memorabil din Hölderlin: „în chip poetic, locuiește Omul”, iar profesorul și eminentul eseist Gh. A. M. Ciobanu, dă ca titlu „În căutarea timpului… trăit” postfeței, tocmai pentru a ne-o reaminti pe autoare, nu citind-o, ci trăind alături de ea într-o Arcadie cufundată în Agora. Cartea e dedicată fiilor autoarei, și oferă pe lângă sensibile inserări lirice și pagini grafice în acuarelă, nonfigurative, delicat colorate, semnate de Sabin Pal, una din grafici fiind și pe coperta întâi. Lucian Paul Pal, al doilea fiu, poet, semnează motto-ul cărții prin versuri din poezia sa „Mitul lui Sisif”: „Dimineața suntem mai curați / înainte de a se scurge nisipul din privire / poate-i devreme pentru gânduri / poate-i prea devreme pentru cuvinte / sau poate-i prea târziu…”.
Lectura cărții Ceciliei Bănică-Pal până la acel „exitus acta probat”, ne face să regăsim, conform celor sugerate de editor pe coperta a doua a cărții, liniștea de dinainte de noi și de după noi, adică măsura timpului nostru dintre cele două liniști, retrăind totul cu ochii sufletului, fiindcă ne este hărăzit mereu de a căuta și a ajunge în cele din urmă la liniștea de după noi…(„Măsura timpului”).
Prefața „La umbra timpului” de Tudor Ghideanu, sub același titlu ca al cărții Ceciliei Bănică-Pal, constituie o analiză exhaustivă, cu acribie reflexivă, substituind prin expresii filozofice pe cele poetice create de autoare, inoculându-ne în inimă și minte că acolo unde se termină poezia, începe filozofia și invers.
Cele trei cărți, „Neliniști firești”, „Sentimente metalizate” și „În umbra timpului”, reprezintă o triadă propusă de Cecilia Bănică-Pal spre Trinitatea creștină, dând expresie sintetică unei vieți de om, așa cum a fost în temporalitatea inexorabilă, dar salvată apoi prin actul devenirii creatoare întru mântuirea cosmică, acolo unde esența coincide cu fenomenul și poate fi numită Eternitate.