poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-21 | |
Nu căutați numele acestei piese pe Wikipedia, nu-l veți găsi...
Ieri m-a chemat la telefon Nico Nitai, să mă invite la această monodramă, scrisă și interpretată de el însuși. E un omagiu adus teatrului israelian uitat, cel din micuțele săli și încăperi ale Tel-Aviv-ului de altă dată, sau din Yaffo, teatrul periferic. Nu vreau să fac o cronică, sunt încă prea emoționat de spectacol, dar voi scrie o critică a ei, fără îndoială, după ce mă voi duce a doua oară, că merită. Yehoshua, actor care devine măturător de stradă, visează să transforme Tel Avivul în centrul mondial al îndrăgostiților. Cutreierând pe străzile orașului aduce din trecutul uitat numele teatrelor mici, care s-au închis în decursul anilor (de altfel pe fiecare scaun spectatorul găsește lista a 27 de teatre, închise în timp - eu i-am amintit de încă vreo 4). Scaunele sunt plasate, în trei rânduri, în mall-ul sărăcăcios al stației centrale de autobuze, în afara sălii teatrului Karov (karov = apropiat), lângă un restaurant tailandez și telefoanele publice pentru muncitorii străini. Dupa cca 25 minute, publicul este adus în interiorul teatrului, dar numai în sala de la intrare, nu și în cea de spectacol (simbolic, deoarece teatrele, dramaturgii și actorii pomeniți, cei ce au revoluționat arta teatrală israeliană, au fost uitați în timp, iar teatrele instituționale, Habima, Hakameri, și-au impus puterea, lăsându-i în afara lor pe mulți dintre cei pomeniți în piesă). - Excepții Hanoch Levin, Moscu Alkalay, Iosi Banai și alți câțiva... Cei pe care i-a absorbit teatrul instituțional, deși au făcut o strălucită carieră (Ex. Iosef Millo), au fost, la sfârșit, aruncați afară din instituții ca niște mere putrede. Actorul măturător descoperă, în acest spațiu imaginar al Tel Aviv-ului, străzi misterioase, inexistente pe harta orașului. Unele poartă numele celor dispăruți, precum Iosef Mundi. Cine oare îl mai ține minte pe Iosef Mundi?- a întrebat Nico. Nu m-am putut opri să nu exclam - eu, desigur. Mundi - de origine română, a revoluționat teatrul ebraic, în anii 70, cu " Se învârtește" - întâlnire dintre Hertzel și Kafka- , după multe războaie cu teatrele de repertoriu, a plecat în USA și a murit pe scările de la La Mamma... Atâtea destine ciudate, mai toate tragice... Personajul din monodramă, actorul măturător, se ciondănește în mod continuu cu primăria care refuză să-și asume responsabilitatea nepăsării față de protagoniștii uitați și dispăruți ai teatrului de odinioară... Nu voi continua, deocamdată. Am fost foarte zdruncinat, pe unii i-am cunoscut personal foarte bine, cu câțiva am și colaborat... Când a amintit de Moscu Alkalay, decedat de curând, am plâns, văduva sa era printre spectatori... Era și Shmuel Wolf, care a jucat în " Se învârtește". Cât de nedrepte au fost instituțiile cu acei oameni... David Avidan, poetul, a murit în sărăcie, Amos Kenan, unul dintre primii dramaturgi ai absurdului din lume - pomenit și în cartea lui Martin Eslin, a sfârșit și el în mod tragic... Nico Nitai a fost excepțional, iar piesa - o capodoperă, căreia, din păcate, numai cei ce au venit demult în Israel, îi pot pricepe toate aluziile. Și totuși, o recomand și altor israelieni. Pentru originalitatea acestui "in memoriam" și a energiei creative a octogenarului, fost elev al lui Mihail Sebastian, Nico Nitai (în România Nicu Iacob), care și-a început cariera (copil) la Barasheum, iar mai târziu a jucat în "Nota 0 la purtare", la Teatrul Tineretului. În repertoriul teatrului Karov întâlnim, între alte numeroase piese din dramaturgia clasică și modernă, "Steaua fără nume", tradusă în ebraică, a lui Mihail Sebastian, "Shalom, D-le profesor", piesă scrisă și interpretată de Nico în memoria aceluiași Mihail Sebastian, în limba română, cu numeroase citate din celebrul "Jurnal", precum și două piese ale lui Matei Vishniek, în ebraică. Nico a tradus de curând piesa lui Jean Genet, "Balconul", o va regiza la Teatrul Național din Craiova, unde e director Mircea Cornișteanu. Pentru cei din România - dacă veți avea ocazia, nu o pierdeți. De altfel, nu e prima oară când Nico apare în Romania. Acum vreo doi ani a jucat, tot la Craiova, "Căderea" lui Camus. Pe 8 martie se împlinesc 35 de ani de când Nico Nitai joacă în "Căderea"; la Teatrul Karov, va avea loc un spectacol festiv, desigur, nu pot absenta de la apariția nr... 3000, cred că e un record! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate