Sub titlul “București - aer antiamerican” (Cotidianul, 02 Sep. 2009), Cornel Nistorescu lansează o bombă, ori o trompă, ori o prostie titanică (vorba lui Karl Marx!): “Cu câțiva ani în urmă, România părea un fel de stat american. Sau o țară hotărâtă să devină al 43-lea stat al SUA.”.

Păi, d-le Nistorescu, SUA să tot aivă 50 de state bătute pe muchie în granițele lor și un district federal, care răspunde la numele de Columbia. Așa că, sfatul meu urgent în ceea ce vă privește e să lăsați aerele de mare presar deoparte și să puneți mâna pe carte, ori pe Google – adică să vă înfrângeți aversiunea declarată față de Internet și lumea computerelor, fără discuție!
Apoi, dacă stau să mă gândesc bine, dumneavoastră dacă v-ați fi încercat forțele pentru o carieră de jurnalist, în Franța să zicem, păi nu ajungeați jurnalist cât e lumea și pământul, că așa sunt exigențele profesionale acolo, în Franța, iară în Anglia, păi acolo intrați la zdup, iară în Germania chiar nu mai vedeați lumina zilei, pentru că vă închideau pe viață și vă sechestrau și averea ... că așa stau pe acolo aranjamentele privitoare la exigențele profesionale, versus slobozenia de gură a presei.

În aceeași ordine de idei, trebuie, mai urgent decât orice urgență a urgențelor, să vă revizuiți sistemul de gândire, care mie unul mi se pare că stă la originea bazaconiilor pe care le debitați, bazaconii mai mari, chiar, decât dumneavoastră și toată cariera de jurnalist pe care o cărați în spate și o afișați cu suficiență sfidător-sforăitoare pe față. Ca să nu mă suspectați de cine știe ce, domnule Nistorescu, am să vă urmăresc “filonul gândirii”, citându-vă copios, în cele de mai jos.

Conform convingerii dumneavoastră, domnule Nistorescu, criza relațiilor noastre politice cu SUA, precum și criza politică internă au fost declanșate, nici mai mult, nici mai puțin decât de către Mircea Mihăieși, care a scris două articole, pe la începutul anului 2009 în Evenimentul Zilei. Scriind aceste articole, Mircea Mihăieși a determinat un miraculos ante factum, adică schimbarea atitudinii defunctei Administrații Bush față de România, iar, post factum, a declanșat un fel de isterie anti-românească a Administrației Obama față de România, coroborată cu făcutul varză al “Axei băsesciene București-Londra-Washington”. Vă citez și citez ce ați citat, domnule Nistorescu: “Astfel, Mircea Mihăieș, vicepreședinte al Institutului Cultural Român, un fel de secretar de stat la un Minister al Propagandei Culturale în străinătate, l-a terfelit pe președintele american mai abitir decât presa de la Phenian, Teheran sau Tripoli la un loc: reproducem două citate din articolele demnitarului și scriitorului român, altfel un filoamerican notoriu, publicate anul acesta în ziarul „Evenimentul zilei“:
(...) „A doua categorie o reprezintă tinerii stângiști, intens hrăniți cu burse și invitații la simpozioane în mediile radical-comuniste din Occident. Simpozioane populate cu fauna isteroid-socialistă care l-a dus la putere pe Barack Obama, liderul planetar ale cărui soluții de «redresare» încep să semene tot mai mult cu anteriul lui Arvinte: se taie o bucățică de stofă din partea de sus și se coase în partea de jos. Obișnuiți cu «redistribuirea», cu para mălăiață căzută direct în gura nătăflețului, ei nu și-au pus și nu-și pun problema producției. Ca să poată avea loc splendidele colocvii internaționale, e nevoie ca undeva, la capătul lanțului economico-social, cineva să dea în disperare la șaibă. Perversiunea lor a ajuns atât de mare, încât s-au autointitulat frați de cruce ai muncitorimii, pe care o îndeamnă să abandoneze uneltele, pentru că munca în fabrici îi îmbogățește pe patroni!” („Evenimentul zilei“, 9 .02.2009); “(...) Planeta și l-a dorit atât de mult pe Obama, salvatorul băncilor, uliul păcii, strategul prompterelor, încât nu vede găunoșenia implacabilă a individului. Ajuns la Casa Albă, constatăm că discursurile bine ticluite nu-i mai folosesc la nimic, iar soluțiile ce păreau invincibile pe hârtie nu valorează nici cât o ceapă degerată în planul vieții reale.” (“EVZ”, 13.04.2009).

Și, ca să nu existe dubii, cum că eu contrafac ideile dumneavoastră, vă dau drumul la gură, adică vă las să sloboziți ce vă duce mintea: “(...) Din păcate, conservatorii lui George Bush jr. au descoperit destul de repede că la București nu prea au un partener pe care să se bazeze. Doar un zgomotos mânuitor de vorbe. Schimbarea de la Casa Albă a adus și o schimbare de atitudine față de București. Ea poate fi definită ca evaluare și expectativă. Adică tăcere și observație. Cu toate eforturile emisarilor de la București, ușile de la Casa Albă au rămas închise. Încercările ministrului român de Externe de a obține măcar o promisiune au devenit neputincioase. Mai mult, de o vreme, la București, se înmulțesc semnele de neliniște, de nemulțumire sau chiar de isterie. Astfel, Traian Băsescu le-a spus ambasadorilor străini, într-o întâlnire petrecută ieri, că regretă că nu a primit acordul unei vizite oficiale în SUA și nici un răspuns pentru o vizită a lui Barack Obama la București. Proiectul cu Bechtel merge rău, iar portavocile prezidențiale au întețit atacurile la adresa noului președinte american.”.

A, pierdusem esențialul: “(...) Dacă mai luăm în calcul și veștile proaste primite din Olanda, ajungem la concluzia că puterea de la București este în criză și se îndreaptă spre un blocaj cu lumea civilizată. Poate de aceea încearcă să clintească nepăsarea americanilor!”.

Tocmai mă bătea gândul să cer demiterea dumneavoastră din fruntea ziarului, dar m-am gândit că o astfel de prostie poate să mă coste mai mult decât efectele crizei pe care personal le resimnt – vorbesc despre efectele financiare, nu de cele intelectuale, Doamne ferește! Mie, personal, mi-e mai la-ndemână să fiu un liniștit desfăcător de cutii de bere, decât un făcător de opinii false.