FILOZOFUL: Ce doriți să învățați?
DOMNUL JOURDAIN: Totul.Am un chef teribil să fiu un învățat,să știți că sînt supărat foc pe părinții mei, care nu m-au trimis să învăț tainele științifice.Din copilărie mi-am dorit să ajung un om de litere.
FILOZOFUL: Da, o chestiune lăudabilă. Nam sine doctrina vita, est quasi mortis imago, cum spune latinul. Înțelegeți ,firește latinește?!
DOMNUL JOURDAIN: Da, dar faceți în așa fel și vorbiți-mi ca și cum n-aș înțelege nimic.Ce mi-ați spus de fapt?
FILOZOFUL: Spuneam că ,fără știință, viața arată ca un tablou al morții.
DOMNUL JOURDAIN: Aici are latinul perfectă dreptate.
FILOZOFUL:Aveți ceva cunoștințe de bază, semnificații ale științei pentru începători?
DOMNUL JOURDAIN: Oh, da! Știu să scriu și să citesc.
FILOZOFUL: Cu ce vreți să începeți? Vreți să vă fac o introducere în logică?
DOMNUL JOURDAIN: Dar ce e asta, logica?
FILOZOFUL: Învățătura celor trei funcțiuni elementare ale spiritului.
DOMNUL JOURDAIN: Și care sînt mă rog, astea trei?
FILOZOFUL: Cele trei funcțiuni elementare ale spiritului sînt:prima funcțiune, a doua funcțiune și a treia funcțiune. Prima atribuție cuprinde generalizarea.A doua atribuție se ocupă cu analiza categoriilor excepționalului.
A treia apare ca o concluzie, venind
în ajutorul figurilor importante, cu nume proprii precum: "Barbara, Clearant,Darii, Ferio, Baralipton" și așa mai departe.
DOMNUL JOOURDAIN: Nu, figurile astea nu-mi plac deloc-iar logica nu-i pe gustul meu. Vreau să învăț ceva mai drăguț.
FILOZOFUL: Poate despre morală?
DOMNUL JOURDAIN: Morală?
FILOZOFUL: Da.
DOMNUL JOURDAIN: Cum este, atunci, morala asta?
FILOZOFUL: Ea ne învață cum să ne bucurăm de viață ,analizează pasiunile umane,analizează..ă ..
DOMNUL JOURDAIN: Să o lăsăm și pe asta baltă, mai bine.
Sînt extrem de irascibil, dacă mă calcă cieva pe coadă, nu mai pot deloc să mai țin afurisita de morală în hățuri.
FILOZOFUL: Poate ar trebui să vă dau niște lecții de fizică.
DOMNUL JOURDAIN: Ce se poate auzi aici, la capitolul acesta?
FILOZOFUL: Ea ne ajută să înțelegem legile și fenomenele universale și naturale, despre ființă, timp, corp, despre elemente, ale naturii, minerale, animale, despre plante și despre meteoriți, despre curcubeu, despre trăznet, despre starea vremii, despre ploaie, despre ninsoare, despre vînt, despre vijelii...
DOMNUL JOURDAIN: Asta sună cam strindent în ureche și nu-i găsesc nici o noimă.
FILOZOFUL:Păi atunci, despre ce vreți să vă învăț?
DOMNUL JOURDAIN: Cred că n-ar fi rea, un pic de ortografie.
FILOZOFUL: Cu cea mai mare plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Si arătsți-mi pe calendar, cînd avem lună plină sau eclipsă de soare.
FILOZOFUL: Bine.Doresc în acest sens să-mi aduc întreaga știință filozofică , pentru a vă ajuta să înțelegeți ceea ce vă explic. Vă voi explica, ce sînt literele, silabele și cum se pronunță și de ce. Cuvintele se despart în silabe, care la rîndul lor au încropite consoane și vocale. Cele cinci vocale sint:A E I O U.
DOMNUL JOURDAIN: A E I O U. Înțeleg perfect.
FILOZOFUL: Vocala A se pronunță, deschizînd gura pînă la urechi, așa: Aaaaaa.-
DOMNUL JOURDAIN: A-A-da.
FILOZOFUL: VOCALA e se pronunță cînd se depărtează maxilarul superior de cel inferior. A-E.
DOMNUL JOURDAIN: A-E.--A-E.-da. Doamne, ce frumos este!
FILOZOFUL: Iar vocala I, cînd cele două maxilare se apropie și apoi se deschid cît mai mult spre urechi. A-E-I.
DOMNUL JOURDAIN: A-E-I-I-I-I-I-. Da, așa este! Ce mare este știința.
FILOZOFUL: Vocala O se pronunță printr-o rotunjire a gurii, astfel cele două maxilare apropiindu-se, lăsînd liber un orificiu rotund, ca un ou.:O.
DOMNUL JOURDAIN: O-O- Ce frumos este! A-E-I-O: Minunat! A-E-I-O-A-
FILOZOFUL: Vocala U se pronunță prin apropierea dinților maxilarului superior de cel inferior, dar care nu închid pe deplin tot orificiul bucal, se pronunță deci prin ascuțirea buzelor și subțierea lor, dar nu le închid. U-
DOMNUL JOURDAIN: U-U-Asa ceva este foarte corect! U-
FILOZOFUL: Ambele buze se unesc, dar nu se închid,lasă oroficiul bucal liber. Se poate pronunța și mut, așa ca un mormăit surd:-U.
DOMNUL JOURDAIN: Da, așa e! Ah, de ce nu am studiat eu mai devreme, aș fi știut minunățiile astea demult.
FILOZOFUL: Mîine ne vom ocupa de alte litere, de consoane.
DOMNUL JOURDAIN: Există și aici lucruri năstrușnice ca astelalte?
FILOZOFUL: Bineînțeles. Ca de exemplu consoana D care se pronunță prin împingerea dentiției cu limba în față:D
DOMNUL JOURDAIN: D-D-da, da, da. O, mamă și tată, cum m-ați tras în piept!
FILOZOFUL: R-ul,se pronunță împingînd limba spre cerul gurii, pînă cînd simți o vibrație care pierde sau crește, în masa de intensitate ca un tremurat ușor: Rrrrr. Rrrrr-
DOMNUL JOURDAIN: R-R-R-Exact asta-i ceea ce-mi trebuie. Sînteți un mare învățat. Doamne, cît timp am pierdut!
Vă voi da explicații succinte despre toate lucrurile ce vi se par neobișnuite.
DOMNUL JOURDAIN: Da, vă rog! Trebuie să vă mărturisesc ceva. Sînt îndrăgostit de o prea înaltă și bine situată doamnă, de aceea vreau să vă rog ca să mă ajutați ca să-i scriu o scrisoare , pe care vreau să i-o pun la picioare.
FILOZOFUL: Cu plăcere.
DOMNUL JOURDAIN: Ar fi galant, nu-i așa?
FILOZOFUL: Desigur. O doriți redactată în versuri?
DOMNUL JOURDAIN: Nu, nu-mi plac poeziile.
FILOZOFUL: Atunci în proza.
DOMNUL JOURDAIN: NU, nici una nici alta, nu-mi plac deloc.
FILOZOFUL: Una dintre acestea tebuie să fie, totuși.
DOMNUL JOURDAIN: De ce?
FILOZOFUL: Pentru că nu există alte reguli literare, domnul meu, deci: ori în versuri, ori în proză.
DOMNUL JOURDAIN: Numai astea două?
Nu aveți nici o alternativă de mijloc?
FILOZOFUL: Din păcate, nu. Ceea ce este vers nu este proză și ceea ce este proză nu este vers și invers..asta-i tot, nu există altceva.
DOMNUL JOURDAIN: Păi și cînd vorbești, asta cum e?
FILOZOFUL: Proză.
DOMNUL JOURDAIN: De ce? Dacă spun de exemplu: "Nicole, adu-mi papucii și scufia de noapte", asta este tot proză?
FILOZOFUL: Neapărat.
DOMNUL JOURDAIN: Na, așa ceva! Vorbesc de zeci de ani proză fără ca să am habar de așa ceva, nici cea mai vagă idee.
Vă sînt recunoscător pentru asta. Deci, iată ce vreau să scriu în scrisorică.
"Frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră, mă bagă-n boală." Dar vreau să scriu asta mai elegant, vreau o exprimare faină.
FILOZOFUL: "Focul frumoșilor voștri ochi, prea frumoasă doamnă, mă arde îmi preschimbă inima într-un vas sacru cu cenușă, zi și noapte sufăr de..
DOMNUL JOURDAIN: Nu , nu așa. Prea frumoasă baroneasă, ochii dumneavoastră mă omoară, nu altceva.
FILOZOFUL: Trebuie mai multă expresivitate.
DOMNUL JOURDAIN: Nu, am spus odată nu, ce dracu! În scrisoare nu tebuie să fie scris decît așa cum v-am spus mai înainte. Trebuie să stilizați asta puțin după mersul modei literare de acum, vă rog, cum credeți că ar suna mai frumos?
FILOZOFUL: Ori așa cum ați spus singur" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă fac să mor",sau : "Ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană, să mor mă fac:ori: Să mor mă fac ochii dumneavoastră, prea frumoasă baroană";ori: "Pe mine ochii dumneavoadtra prea frumoasă baroană, sa mor mă fac".
DOMNUL JOURDAIN: Si care-ar fi cea mai bună variantă?
FILOZOFUL: Așa cum ați spus dumneavoastră:" Frumoasă, baroană, ochii dumneavoastră mă bagă în boală".
FILOZOFUL:Și cînd te gîndești că nu am studiat și totuși am scris, ca și cînd aș fi tobă de carte. Vă mulțumesc din suflet. Veniți miine mai devreme , vă rog!
FILOZOFUL: Voi veni la timp, nu vă faceți nici o grijă. (iese):
DOMNUL JOURDAIN:(către lachei). Nu mi-au sosit încă veșmintele noi?
Lacheul: Nu, înălțimea voastră.
DOMNUL JOURDAIN: Asta te poate năuci complet! Uite cît mă lasă banditul de croitor să-l aștept. Să te mănînce ciuma, trogloditule. La dracu, cu destrăbălatul ăsta de croitor,! De friguri galbene să ți se tragă moartea, cîine de croitor, de pezevenghi, de porc, de..ah, dacă aș pune mîna pe tine, te-aș sugruma, cîine de croitor, acest nemernic de...