SECVENÞA 1
Exterior, dimineață. Parc cu lac. Început de vară. În zilele noastre.


O alee pietruită șerpuiește pe lângă malul lacului. Ceața de dimineață se ridică. Pașii de cauciuc ai Nastaseiei Peiu (PUIU), punctează liniștea cu un ritm sacadat. La fel, inspirația și expirația. Soarele se ridică undeva în spatele femeii îmbrăcate în costum de sport. În oraș a început o fojgăială de duminică, zgomote rare și îndepărtate de automobil. Femeia trece în fugă pe lângă cluburile de sport, pe lângă terasele și restaurantele de pe mal, pe lângă debarcadere, pe lângă sălciile nemișcate. Sportivii încep să-și pregătească ambarcațiunile, o domnișoară face deja plajă pe o saltea lansată la apă. Un grup de măturători curăță aleea. Femeia brunetă, tunsă franțuzește, în jur de treizecișicinci de ani are o siluetă minionă și nervoasă.

UN LUCRÃTOR
Neața, doamnă !

PUIU
(zâmbind)
Neața, neața, hu, hu... nu văd frunzele.


ALT LUCRÃTOR
Păi da doamnă, azi e deschiderea clubului...


PUIU
(respiră greu)
Hu, hu, așa e, hai vă las, hu, hu, c-am o
grămadă de treburi . . .spor!


Femeia nici nu s-a oprit din alergat ci doar a încetinit ritmul. Apoi, reluându-și traiectoria de pe malul lacului se lasă răsfățată de pletele înverzite ale unei sălcii aplecate deasupra aleii și cade pe gânduri...





PUIU
(voce din off)
Apa, salcia, strigătul îndepărtat al unui pescăruș
de oraș, a rămas un mister pentru mine de ce-au
ales păsările astea marine mediul poluat al unei așezări
de câmpie aridă, forfota matinală a lucrătorilor
deschizând umbreluțe colorate sau tic-tac-ul de pâslă al
mingiei de tenis, sau, ah, da, grupul de tineri gălăgioși ieșiți și ei la jogging...mi-au redeșteptat în memorie parfumul
duminicilor petrecute cu Vova și Călin, pe aceleași locuri,
scăldându-ne în același lac când același tic-tac al mingiei de
tenis măsura alte timpuri . . . noi încercam să ne găsim un
drum. . .


SECVENÞA 2
Exterior, zi. Pe malul lacului. Început de vară. Acum 13 ani.


Cei trei tineri în jur de 17 ani, VOVA, PUIU și CÃLIN își așează lucrurile pe malul lacului. Au cu ei pe lângă genți și suluri de hârtie, teuri și blocuri de desen. Vova, cu părul mai lung, castaniu, cu față rotundă și piele albă, îmbrăcat cam anapoda cu haine ce păstrează ceva mai mult decât un aer retro, se grăbește să-și dea jos țoalele și sare în apă direct din pantalonii lăsați grămadă la picioare. Călin, celălalt băiat, e la fel de înalt și pare un pic mai bine făcut. Are părul cânepiu cu onduleuri mici. E mai lent în mișcări și mai cumpătat în gesturi. Privirea reflexivă și zâmbetul perpetuu, oglindesc o atenție distributivă disimulată cu modestie.

CÃLIN
Băi Vova tu ești nebun, apa e încă rece!


Vova care deja se lăfăie în unde, se strâmbă a lehamite.

VOVA
Rece pe naiba! N-ai curaj să te dezbraci în chiloți!


Călin dă și el din mână și din umeri în semn de „ce să-ți spuun!”. Începe să se dezbrace metodic. Puiu, fata brunetă tunsă cu breton se așează pe mal și se face că se uită în zare în timp ce băieții își fac semne. Călin sare.

PUIU
Încetați! Nu vă e rușine de oameni?


CÃLIN
Poate ți-e ție rușine de noi!


PUIU
Maaare chestie ce-aveți voi și eu n-am mai
văzut! Păi noi facem desen după model!


VOVA
Și vin femei goale?


PUIU
Vine una singură și îmbrăcată dar se dezbracă la
atelier . . .

CÃLIN
Și de când durează orgiile astea, dintr-a cincea?


PUIU
Îhî!


VOVA
Și aveți și modele bărbați?


Vova se ridică pe mal și sare cu un plescăit amplu.

PUIU
Așa s-ar zice, niște tipi cam nemâncați! Așa ca voi!
Aaaah! Băi Vova nu puteai să sari și tu mai normal?
Las că pun pariu că te doare burtaaa!


CÃLIN
Hai și tu Puiu, nu e chiar așa rece!


PUIU
Nu minți?


Puiu începe să se dezbrace cu gesturi neîncrezătoare.

CÃLIN
Nuuuu . . .


Puiu încă nu și-a dat jos toate hainele dar Vova suit din nou pe mal o împinge din spate fără ca aceasta să vadă, apoi sare și el. Fata iese la suprafață scuipând apă și bluzița roz flutură pe luciul apei.

PUIU
Vova, ești un porc! Căăălin slavează-mă! Băăăi,
e groaznic de rece eu ies că n-am chef să răcesc,
cine mai tocește dup-aia?


Fata se învârte în apă și băieții o tachinează. Un bărbat îmbrăcat în trening care trece pe aleea de lângă mal cu câinele său se amuză în sine la vederea celor trei.

SECVENÞA 3
Exterior, zi. Început de vară. În zilele noastre. Aceeași zi, un pic mai târziu.


Doamna directoare Nastasia Peiu scrutează cu ochi expert acareturile în timp ce își face în continuare alergarea de dimineață. Acum trece prin fața Clubului Nautic Ro. Pe partea ei dreaptă se înalță un dâmb verde pe care copiii și instructorul armează bărcuțele pentru începători. Mai sus stau la o parolă părinții micuților. De partea stângă a alergătoarei e malul și pontonul la care în curând se vor lansa la apă bărcile celor mici într-o regată care punctează finalul cursurilor. De pe dâmb coboară în viteză un domn corpolent spre patruzeci de ani îmbrăcat lejer, de vacanță.







CÃLIN
Puiu!


PUIU
Da?


CÃLIN
Puiu, ești chiar tu, mamă, ce mare te-ai făcut
hai vin la tata să te pupe!


Puiu are o secundă de nedumerire dar brusc se aruncă în brațele lui Călin care o strânge și o pupă de câteva ori și nu-i mai dă drumul.

PUIU
Căliiin, buletiiiin, dă din coadă și bea vin!
Doamne, băiatule, ce-i cu tine?


CÃLIN
Cu puștiu, aici, la antrenament . . . uite
barca aia cu vela portocalie . . . Tu ce faci, alergi?
Tot nu te potolești . . .


În sfârșit Călin i-a dat drumul lui Puiu care nu-și revine din surpriză și se odihnește cu capul aplecat și mâinile pe genunchi, ba se ridică și se învârte pe lângă prietenul ei.

PUIU
Îhî. Păi uite la tine ce șuncă ai pus pe burtă,
Rușine! Dă să te mai pup o dată băiatule!


Călin o ia de după gât și Puiu se înalță pe vârfuri și-l pupă delicat pe obraz. Cei doi se întorc cu fața spre apă unde s-au lansat bărcuțele, puștii aproape au trecut printre picioarele lor.



CÃLIN
Am timp pân la doișpe, poți să stai cu mine la
o terasă?


Puiu pune mâinile în șolduri.

PUIU
Tot timpul din lume, am să-mi coordonez activitatea
din mers, sunt director de PR al complexului sportiv . . .
așa că oriunde sunt ca la mine-acasă . . .chiar și la baza
nautică unde se școlește puștiul tău, cum îl cheamă?


Cei doi scrutează unda pe care cei mici plutesc gălăgioși. Călin arată cu degetul în direcția fiului său.

CÃLIN
Christian . . . uau, care va să zică nu te-ai lăsat . . .
decât de arhitectură! . . .


Cei doi râd copios.


SECVENÞA 4
Exterior, zi. Alee parc pe malul lacului. Un pic mai târziu.


Puiu a luat-o la picior și Călin după ea. Cei doi o iau pe alee, imediat lângă club e o terasă plutitoare cu fețele de masă deja aranjate.

PUIU
Cine vorbește! Uite-aici e foarte bine!
Au o cafea și-un mic dejun . . . excelente!
Ha, ha! Deseară îi facem inaugurarea!


CÃLIN
Meserie!


Călin și Puiu intră pe terasa decorată cu gust.


SECVENÞA 5
Exterior, zi. Pe o terasă plutitoare pe malul lacului. Un pic mai târziu.


Terasa e formată din parcele individuale pe diferite nivele, legate între ele prin mici pontoane. Cei doi se apropie de o masă așezată aproape de oglinda lacului. Din senin apare o chelneriță îmbrăcată impecabil.

PUIU
Alina, te rog adu-ne ce e mai bun, dar știi
tu, pentru mine ceva dietetic . . .


CÃLIN
Tot cu chinul, nu te lași . . . zi-mi și mie
la ce-ți folosește?


PUIU
Lasă asta, povestește-mi despre tine, pe
unde ești, ce faci, câți copii ai?


CÃLIN
Fac construcții la Nuremberg, uite
Negrescu und Hesse, nevastă-mea e arhitectă,
uite, aici suntem toți patru, Christine,
asta mică e Sabina și băiatul meu, Christian . . .
Și tu câți copii ai? Fată, băiat?


Chelnerița frumoasă și zâmbitoare, ca o gheișă aduce cești superbe de porțelan și toarnă dintr-o cafetieră lichidul maroniu. Puiu așteaptă ca gheișa să plece în timp ce Călin își pune cuburi de zahăr în cafea și amestecă cu lingurița ca de argint. Chiar studiază o secundă lingurița.

PUIU
N-am dragă, nici nu m-am măritat, slujba asta
îmi mănâncă toată viața!


CÃLIN
Dacă m-ai fi ales pe mine, până acum ai fi avut vreo
cinci, șase!

Călin soarbe din cafea. Puiu bea un pahar mare cu apă între timp analizează cu coada ochiului aranjamentele pe care le face personalul. Niște muncitori ridică o firmă luminoasă pe care stă scris RO NAUTIC CLUB.

PUIU
(declamă în glumă)
Și pentru cine vrei să mori . . .
Întoarce-te...
Și vezi ce te așteaptă!


Cei mici trec cu velele pe lângă terasă. Călin își strigă băiatul care se află în cursă strânsă cu un alt puști. Îi face cu mâna.

CÃLIN
Christian!


CHRISTIAN
Fater!


Christian face și el cu mâna .


SECVNÞA 6
Interior, zi. Camera lui Vova. Cu 13 de ani în urmă.


VOVA zace în pat, pijamaua i-a rămas cam scurtă, parcă e moștenită de la un frate mai mare care a trăit cu vreo douăzeci de ani înainte. Mușcă dintr-un senviș. Pereții sunt tapetați cu fotografii de rockeri și motoare. Mobilierul e ca din Albă ca zăpada și cei șapte pitici, fragil, un birouț mic de copil, un pătuț îngust, o bibliotecă cu rafturi înguste. Hărmălaie, dezordine. Se ridică din pătuț unde stătea lungit și dirijează pe o arie de Beethoven o orchestră nevăzută. Rânjește în oglindă. Privește nervos pe geam. Vorbește singur rotindu-se în jur.



VOVA
(pe sunetele ariei, la un moment dat
privește pe geamul care vede deasupra
bisericii Sf.Anton, la un moment dat va
intra soră-sa)
Și-am să moor de plictiseală, și-o să vă doară-n cuur
Și-o muscă bâzâie-mprejuur, și ăștia se exorcizează-n
curte la popi, și-o să vă dau la ochi, da bou mai sunt
că n-am și eu o gașcă, un motor, o zebră, ceva, ah,
vai cum am o vacă de soră, ia ieși afară Lenuțo
nu vezi c-am trebă, hai marș . . .


Sora lui, Elena, zisă LENI, e o puștoaică simpatică, durdulie, cu vreo cinci anișori mai mică.


LENI
(după ce primește un șut în fund, răzgâiată)
Da ce, de ce mă dai afară, că m-a trimis mama
să-ți zic că azi e duminică . . .


VOVA
(continuându-și dirijatul)
Și, mare chestie, e duminică, de unde-ați scos
informația asta, nu cumva de pe internet . . .



LENI
. . .unchiu Vasile vine cu tanti Dori să
joace canastă . . .


VOVA
Și, nu mai pot eu, mă doare-n coadă . . .


LENI
Da tu n-ai coadă că doar nu ești animal!


VOVA
Nu, zău, mamă da deșteaptă mai ești, nu cumva
semeni cu mă-ta sau cu tac-tu!

LENI
Ba semăn cu tine!


VOVA
(face o criză, aruncă cu obiecte
după sor-sa care o șterge pe ușă)
Hai, gata, marș afară că mă plictisești, eu sunt
unic fată, unic, așa să știi, unic și irepetabil!
Eu sunt Bach, sunt Beethoven, sunt Brams, sunt
turnul Eiffel, Monalisa și Luvrul, sunt Regele Franței,
Amon Ra și Amerigo Vespuci, toate astea la un loc, și
alfa și omega ta, ta, ta, ta!


Mama lui Vova intră pe ușă și-și surprinde băiatul în culmea spectacolului. E o doamnă în vârstă, blajină, cu un aer visător.

MAMA
Am intrat să-ți spun că poate vrei și tu să
joci o partidă când . . .

VOVA
Domne, ieși afară, de ce naiba nu mă lăsați
să-mi văd de treabă? (dă muzica mai tare)
Lasă-măăă! Lasă-măăă!


Maică-sa iese fredonând din muzica fiului, trăgând după ea aripile halatului matlasat, purtând pe față un zâmbet serfaic. După ce iese maică-sa Vova se aruncă pe pat și trece în revistă mai multe publicații care stau aruncate care încotro.

VOVA
Istorie . . . îmmm, femei! Literatură!
Sisteme automate de dat cu capu! Teme!
Căcat! În foond . . . de ce nu, ce mare
diferență între micul și marele Paris?


Se așează mai confortabil. Citește cu voce tare dintr-o revistă franțuzească.



VOVA
Demeure princiere . . .


SECVENÞA 7
Interior, seară. Barul Curtea din catacombele de la Curtea Veche.

Arcade din cărămidă veche și un mobilier minimalist, spoturi ascunse, rock. Pe treptele spre subsolurile barului coboară tiptil, ușor încordat Vova. E îmbrăcat cu niște pantaloni de stofă maronie, care flutură și-i ajung până la glezne și un parpalac albicios, peste un tricou decolorat. Un grup de puștoaice cu buricele goale și cercei în toate găurile coboară gălăgioase pe lângă el. Una (ELOISA), are ochelari, păr blond și o mutră de șoarece de bibliotecă. Pantaloni de piele, lanțuri, mănuși fără degete. O geacă strâmtă și sâni apetisanți. Fetele se așează ca un stol pe scaunele înalte de la bar. Sunt vreo cinci, șase. Patronul, un tip tinerel, jovial, scund, ochelarist, le zâmbește prietenos din spatele barului.


SORIN
Hei, hei, pss, ce mai zâne, ce vă dau fetelor?

Fetele chicotesc.


FATA 1
Mmmbere . . . ce altceva?


Patronul face un semn către unul din băieții de la bar. Apoi își îndreaptă atenția către Vova care s-a așezat singurel la o masă retrasă. Se duce spre el. Vova își îndreaptă ținuta, fâstâcit.

SORIN
Prima dată aici, nu-i așa?


Vova dă din cap.

VOVA
Da, și, ce, nu e voie?


Sorin zâmbește și arată din ochi spre fete.

SORIN
Mișto zânele! Sunt cu niște băieți de-ai mei
de la arhitectură . . . Îți aduc eu ceva, din
partea casei că ești prima dată . . . Muzica, e
ok?


VOVA
Se poate și mai bine . . . masonule . . .


SORIN
Da știi că ai haz? Hai să bem o bere împreună . . .
Eu sunt Sorin, patronul . . .


Sorin întinde mâna și Vova i-o scutură distant. Sorin face un semn la bar și un băiat le-aduce două beri.

VOVA
. . . și zici că ești arhitect? Când ți-a venit ideea
asta?


SORIN
Barul e un vis vechi de-al meu, o chestie de suflet . . .


VOVA
Nu, nu barul . . . chestia cu arhitectura, cum
ți-a venit să te faci arhitect?


SORIN
Păi când eram cam de vârsta ta, așa ceva. Și tu
cum ziceai că te cheamă?


VOVA
Vova Kaminsky, așa ceva. Mișto zâne.


SORIN
Încearcă cu o bere!


ELOISA
Poate cu o crescătorie de hamei, zece fabrici și
să fii vreun zmeu zmeilor care s-o fure pe Ileana din brațele tâmpitului de Făt Frumos!

Fetele dansează, țipă. Sorin îl servește pe Vova cu o țigară. Vova trage un fum, dar e gata să vomite, suflă fumul sub masă și horcăie. Fetele râd. Eloisa vine la Vova și-l trage în ring.


VOVA
Hai să dansăm! Să-ți arăt cum dansează
călugării rotitori!


Vova intră cu Eloisa pe ring și începe să danseze rotit cu brațele larg deschise izbind tot ce nimerește în cale. Inșii de pe ring se revoltă dar Vova pare în transă, Sorin face semne să fie lăsat în pace. După ce a pocnit serios câțiva inși a rămas singur pe ring și se învârte obsedant. Eloisa se retrage și îl urmăește pe Vova. Face detașat baloane mari de gumă ce pocnesc și i se lipesc de față.


SECVENÞA 8
Exterior, zi. Lângă biserică.


Pe aleea de lângă biserică trece Vova cu catrafusele de școală după el. Privirea îi e atrasă de o scenă care se desfășoară în curtea bisericii unde un preot citește din biblie unei călugărițe ținută de brațe de o alte două călugărițe dar și de niște mireni mai forțoși. Călugărița bolborosește, scuipă, dă din picioare. La un moment dat se smucește atât de tare încât dă cu picioarele în biblia părintelui. Biblia sare în aer cu încetinitorul și un grup de curioși gură cască fac figuri îngrozite. Părintele ridică un crucifix mare de metal și se roagă aprig. Călugărița se zbate și cei care-o țin abia fac față.

VOVA
(monolog interior, voce din off)
Așa fato, dă din picioare, păi ce ne pot opri ăștia cu
prostiile lor cu tot? Te țin captivă, revoltă-te, păi
cum ai ajuns tu în mâinile lor? Smulge-te! Așa, rânjește,
nimic nu te poate opri! Noi suntem creatorii de limite!


Un vânzător ambulant apare lângă Vova cu o măsuță pliantă și niște genți cu ceva.

VÂNZÃTORUL
Salut Vova . . . admiri spectacolul?


VOVA
Mă car la școală și . . .pă bune că
mă cam atrage! Dă să te ajut cu măsuța!


Cei doi desfac măsuța și vânzătorul se apucă să așeze pe ea tot felul de fleacuri și amulete la vânzare.

VÂNZÃTORUL
Dac-ai fii ca mine, aici, zi de zi, să vezi!
Toți nebunii și toate damnatele, degeaba încearcă
să-i scape de nebunie!


VOVA
Io trebuie s-o tai! Am mate . . .


VÂNZÃTORUL
Ne vedem vineri la Curte? Fac cinste!


VOVA
Bine, pe vineri!


Vova mai trage o dată cu ochiul la operațiunea de exorcizare apoi privește enorma coadă care s-a format la intrarea în biserică. Își face cruce la mișto și pleacă.


SECVENÞA 9
Interior, zi. Să se vadă liceu mate- fizică. Sală de clasă. Mai târziu.


În sala de clasă sunt și Vova și Călin dar Vova stă singur în fundul clasei. Călin se află pe alt rând și împarte banca cu o colegă. Profesorul tinerel și nonconformist stă cocoțat pe catedră.

PROFESORUL
Una peste alta se apropie ora cea mare!


Hlizeală generală.


ELEVUL 1
The big bang!


PROFESORUL
Da! Bine-a zis cine-a zis! Ia să văd ce opțiuni aveți?
Constantinescu, Voinea și Carmen Ticu voi mergeți
mai departe cu informatica dar tu Negrescu,
mda, nu stai strălucit nici la fizică, ce faceți voi ăștia
care nu sunteți nici cal nici măgar? Ce-o să se aleagă
de voi?


Călin mâzgălește la spatele caietului.

ELEVUL 2
Legiunea străină!


CÃLIN
Eu m-am gândit la arhitectură!


PROFESORUL
Þi-a trecut ție așa un gând prin cei doi neuroni!
Ia zi ai desenat și altceva în viața ta decât femei goale
la spatele caietului?


Călin își închide caietul fâstâcit.

VOVA
Dom profesor, eu cred că arhitectura i-o chestie foarte
bună, nu prea trebuie să știi mare chestie, un pic de
imaginație și gata o Notre Dame, un Circu Foamei ceva,
te-ai scos, cred că mă orientez și eu spre treaba asta, mda . . .


Clasa râde. Vova își pune mâinile sub cap și se întinde cât îi permite banca cu adidașii până sub nasul colegului din față.


ELEVUL 3
Dă-ți băi jos labele-mpuțite!


SECVENÞA 10
Interior, noapte. Camera de zi a familiei Kaminsky.


O sufragerie cu mobilă stil cam dărăpănată, o vitrină cu cești și bibelouri și pe fața de masă de macrame, o tavă cu un ceinic de argint și o zaharniță. Pe pereți sunt înșiruite, încadrate în rame strălucitoare fotografii reprezentând grupuri în costum, printre personaje figura domnului Kaminsky, făcute în diverse colțuri ale lumii. Într-o casetă de sticlă expusă pe o comodă se văd decorații ordinul muncii diverse clase, obținute în diverși ani, cu diverse ocazii. O combină Philips cam jerpelită învârte un vinil care reproduce sub paraziți vocea lui Neil Armstrong. Domnul și doamna Kaminsky se ridică și jubilează ca niște tinerei pe lângă masa pe care se văd împrăștiate cărțile de joc. Dori și Vasile oftează.

VASILE
Of, of, of, ce-nseamnă să joci cu neamurile . . .




DORI
Vasile, datoriile sunt datorii, du-te și adu naibii banii . . .


DOMNUL KAMINSKY
(pe un ton care nu permite replică)
E timp suficient! Vă mai batem o dată?


DOAMNA KAMINSKY
Să jucăm până mâine dimineață, ce treabă
aveți de făcut? Doar mâine e duminică.


Vasile se scotocește în interiorul buzunarului de la haina pusă pe spătarul scaunului.

VASILE
(nedumerit)
Puteam să jur că aveam și eu un portofel . . .


Ceva mai încolo, pe o canapea, stă picior peste picior Vova și se-mpinge cu Leni pentru niște reviste.


SECVENÞA 11
Interior, zi. Atelier din Liceul de Artă. Clasa grafică.


În sala cu capre și planșete de lucru părinții stau în poziții incomode alături de odraslele lor. Sunt vreo treizeci de persoane în sală. Profesorul, e înghesuit și el între catedra hârbuită și un perete de albume de artă jerpelite. Cu toate astea domnește o atmosferă de cordialitate, fumează și părinții și elevii care fumează și profesorul dolofan și bărbos. Printre cei prezenți în sală, e Nastasia Peiu și mama sa.

PROFESORUL
Acestea fiind spuse, doamnelor și domnilor,
domnișori și domnișoare, opțiunile voastre în ceea ce
privește viitorul nu sunt din cele mai variate,
din branșa astă scapă cine poate!


Rumoare, râs.

PUIU
Dar dom profesor ce șanse sunt pentru noi să
mergem spre arhitectură, de exemplu, dacă nu
vrem să riscăm să facem Facultatea de Arte ...
de unde ziceți...că scapă cine poate! Eu n-aș vrea să risc!


Rumoare, râs. Doamna Peiu își trage fiica de marginea cămășii ce iese peste blugi. Șușotește.

DOAMNA PEIU
Stai jos Nastasia, lasă-l pe dom profesor să
vorbească!


PROFESORUL

Drăguților, voi știți exact ce valoare are munca voastră!
În anii pe care i-am petrecut împreună, fiecare,
știe exact unde stă, v-o spun încă o dată, cu mâna pe inimă
că nimeni nu excelează. Va trebui să vă puneți serios cu
burta pe desen cei care dați la grafică, asta e marea
majoritate, iar restul e ca și cum ați fi la zeeero! La imagine
film sunt cu totul alte probe, la scenografie la fel,
monumentala e exclusă iar la arhitectură, pe lângă desen
în draci mai trebuie și matematică!


Un val de comentarii se stârni în sală, copii vorbeau cu părinții, vorbeau între ei, părinții cu părinții, profesorul cu părinții. Doamna Peiu își atenționă fiica.

DOAMNA PEIU
Þi-am zis eu să taci! Uite, acum toată lumea s-a
necăjit!


Dar în atelier se zâmbea și se făceau glume, doi băieți chiar se luaseră la împuns și fetele chicoteau.


SECVENÞA 12
Interior, zi. Peron metrou. O altă zi.


Vova și Călin așteaptă metroul. Stația e relativ liniștită. Vova ține mâinile în buzunare în timp ce Călin se chinuie cu sulul lung de hârtie care-i alunecă pe lângă blocul de desen, are în spate un rucsac prin care ies capete de riglă și echeruri iar în mâna cealaltă ține un teu. Cei doi privesc în direcția din care trebuie să sosească metroul. În sfârșit acesta apare și atunci Vova se oferă să ia sulul de hârtie al lui Călin, urcă în metrou.


SECVENÞA 13
Interior, zi, cameră atelier proiectare, bloc Sanda Hatmanu, în Crângași.


Cei patru stau buluc pe holul îngust din apartamentul în care locuiește SANDA Hatmanu. Sanda are 27 de ani, păr blond ca paiu, tuns foarte scurt, un aer de superioritate. Îi direcționează pe cei patru printre obstacolele din hol spre o cameră lunguiață și luminoasă, fără perdele, prin care se vede peisajul dezolant al barajului Străulești. Camera are în mijloc o masă confecționată special pentru desen în jurul căreia sunt răzlețe câteva scaune de diverse înălțimi, forme și dimensiuni. Camera e goală cu excepția unui dulap și a unui televizor pus pe jos și care merge continuu. Cei patru se împrăștie timid în jurul mesei, depozitându-și după cum îi taie capul genți, caiete de desen, suluri de coli, truse de creioane.

SANDA
Așa, deci ăștia suntem . . . eu sunt Sanda
Hatmanu, am terminat arhitectura acum trei ani
și o să vă meditez de-acum și până la intrarea la
facultate, dacă, subliniez dacă se întâmplă
așa o minune având în vedere că v-ați
apucat de studiu așa târziu, cu excepția
Corinei, care lucrează de doi ani . . . Să-mi
spuneți Sanda, suntem oarecum de aceeași vârstă.


Un ușor tremur nervos străbate umerii fragili al Sandei.

VOVA
Sfinte Sisoe asta înseamnă că ați intrat la
optișpe ani? Și când ați avut timp să vă
hotărâți?


SANDA
Măi băiatule, se vede că tu nu știi ce-nseamnă
nevoia, da n-o să stau eu să-ți fac educație!
Poanta e că vă așteaptă ani de muncă pe brânci!
Hai să vă văd mapele și-n ce stadiu vă aflați.


Sanda dă o raită în jurul mesei, se uită de sus cu mâinile în buzunarele blugilor la ceea ce se vede din lucrările aduse de cei patru. Se oprește în dreptul lui Puiu. Răsfoiește lucrările.


SANDA
Veniți toți aici! Nastasia Peiu e elevă la
Tonitza, la un liceu de arte! Așa nu! Exact asta
e linia care în arhitectură e total interzisă.
Linie inegală de grafician . . .


În timp ce Sanda intră în amănunte cu Puiu și cu Corina, băieții șușotesc. Vova vorbește cu Călin.


CÃLIN
Taci mă, cu arhitectura e altă trebă! Ãsta-i
desen artistic, noi trebuie să desenăm tehnic!


VOVA
Știi ce? Mă plictisești! Să vezi schițele lui Leonardo!
Sau ale lui Michelangelo!Schițele sunt mâzgăleli, ideea
contează!


CÃLIN
Dacă zici tu, eu nu prea știu . . .

VOVA
Îți zic eu, în copilărie am călătorit cu familia
prin toată Europa, sunt tobă de prostii de-astea
culturale . . . Pe-ăștia doi i-am văzut la Luvru!


CÃLIN
Da ce-s ai tăi?


VOVA
Un fel de diplomați, înțelegi?


Vova se uită cu subînțeles la Călin. Acesta dă din cap.

CÃLIN
Da, da, cred că da . . .


Vocile femeilor se ridică ciripitor peste cele ale băieților.

SANDA
Căline, ia apleacă-te . . . aici, aici,
îți place cum miros?


Călin o adulmecă pe Sanda pe gât. Bruneta își miroase fâstâcită bluza. Corina, fata cu păr lung și trasă la față se așează la locul ei. Băieții se așează și ei.

SANDA
Așa, pentru data viitoare o să faceți
un caiet de linii orizontale egal trasate,
așa cum vă arăt acum, și apoi vă duceți la Muzeul
Satului să desenați după natură, ce puteți, evident!


Sanda ia o coală de hârtie și cu o mână de expert trage linii paralele, egale.

SANDA
Și acum, să-mi puneți plicurile, aici,
în față, așa, dar mai repede că am să scap
videoclipul cu Thalia!





SECVENÞA 14
Exterior, zi. Muzeul Satului. Un pic mai târziu.


Cei trei au intrat în muzeu și trec alene printre căsuțele țărănești. Evaluează din ochi gradul de dificultate al realizării desenelor după natură și strâmbă din nas la căsuțele ce par complicate sau cu multe amănunte. În final găsesc o căsuță mai simplă, pe gustul lor. E acoperită cu paie, are doar două ferestre și o ușă, un pridvor. Își aranjează lucrurileîn fața căsuței și se așează pe iarbă. Călin metodic, Vova neglijent, Puiu încordată.

VOVA
Eu zic să ne așezăm aici!


CÃLIN
OK!


Toată lumea are în mâini o bucată de cărbune și în față un bloc de desen cu o pagină albă. Vizitatorii rari ai muzeului se opresc o clipă să privească peisajul insolit al celor trei tineri artiști în devenire. Puiu trasează cu ochi expert linii rapide pe hârtie.

PUIU
Aaaașa, acum să vă explic! Întinzi mâna
dreaptă în față, așaaa, și începi să măsori.
Ver-ti-ca-le-le, o-ri-zon-ta-lele, pui pe
pagină reperele, și pac, faci ferestrele,
ușa, stâlpii de la pridvor, dai volum și
gata!


Călin și Vova au rămas gură-cască. Vova se străduiește să deseneze ceva cum îl taie capul dar pe hârtie apare o mâzgăleală care n-are nici o legătură cu modelul. Călin, mai temperat, vrea să-și însușească lecția pas cu pas. Apa clipocește undeva la mal și se aud râsete de copii.

CÃLIN
Bine! Am înțeles tot! Uite, întind îmâna
în față . . .


PUIU
Nu mă, măsori cu vârful cărbunelui, de-aici
pân-aici e toată casa, de-aici pân-aici e acoperișul,
restul e perete, pridvorul e mai așa . . .


VOVA
Hai c-am prins eu lecția, uite Puiu!


Vova pare c-a dat gata lucrarea și se întinde pe iarbă să arate capodopera celui considerat maestru.


PUIU
Ce e procăria asta? Vezi că n-ai nici
o proporție!


Vova se rostogolește la locul său enervat.

VOVA
Ia mai lasă-mă! Ce să zic ești expertă!
Vezi ce-i cu liniile-alea de grafician!


PUIU
Ia mai scutiți-mă voi, eu mă duc să fac
altă căsuță!


Puiu se ridică țâfnoasă și-și târăște lucrurile în altă parte, undeva în apropiere de unde poate să tragă cu ochiul la cei doi care poartă o discuție în contradictoriu. Vova s-a săturat de lucru și doarme întins cu mâinile sub cap și fața la soarele jucăuș care străbate prin frunziș. Călin e aplecat serios asupra planșei și măsoară asiduu proporțiile căsuței țărănești. Din când în când icnește.






SECVENÞA 15
Exterior, zi. Muzeul Satului, un pic mai târziu.


La un moment dat Vova se ridică și se apropie de căsuță. Privește cu ochi curios interiorul. Patul acoperit cu un pled lucrat de mână, ștergare pe perete, blide pe masa de lemn, scaune rotunde cu trei picioare, un cuptor văruit pe care a-nghețat un tuci gol. Se strecoară pe sub cordonul care sugerează accesul interzis vizitatorilor nepoftiți.



CÃLIN
Vova, ce mama naibii faci?


Ușor îngrijorat Călin se uită în dreapta și-n stânga, Puiu care a urmărit scena din fața căsuței la care lucrează ea se apropie curioasă.

PUIU
Tu știi că n-ai voie acolo?


Vova dă din mână din ușa înnegrită. Face un semn cu brațul.

VOVA
Șșșșt! Hai și voi.


Puși pe șotii cei trei se înseninează. Puiu aleargă să-și ia lucrurile din fața căsuței la care lucra. Se strecoară pe sub cordon. Nimeni nu vrea să bage în seamă plăcuța de avertizare pe care stă înscris: Intrarea interzisă. La fel face și Călin după ce a strîns cu grijă lucrurile sale și ale lui Vova și s-a asigurat că nu-i vede nimeni.









SECVENÞA 16
Interior, zi. Într-o căsuță de la Muzeul Satului.


Înăutru e ușor întuneric. Senzația vine și de la culoare închisă a lemnului și mobilierului dar și de la cele două ochiuri de geam și acoperite cu marame din borangic gălbui. Cei trei își depozitează lucrurile. Vova se aruncă direct pe pat și-și reia poziția cu mâinile sub cap. Călin așezat pe un taburel privește curios, amuzat și circumspect lucrurile din jur. Puiu se uită pe una din ferăstruici.



VOVA
Cine mă acoperă și pe mine că mi-e tare somn!


PUIU
Vine mama imediat!


Puiu se duce și-l acoperă cu o velniță.

VOVA
Oa, oa, mi-e foaaame!


Prins de joc Călin se amuză copios. Se ridică cu mâinile în brâu și se îndreaptă cu pași greoi spre Vova.

CÃLIN
Stai că vine tata să-ți aducă ceva de
mâncare!


Când ajunge lângă pat începe să-l înghiontească. Puiu se alătură și ea grupului și trage de Călin.




PUIU
Nu da în copil! Mai bine du-te și scoate
apă din puț că n-am de mămăligă!


Cu o mișcare felină Vova scapă de Călin și se repede spre geanta lui lăsată pe o laviță și i se adresează lui Puiu.

VOVA
Hai să-ți dau ceva de mâncare!


Călin ia locul lui Vova în pat și stă picior peste picior.

CÃLIN
Mâncați mâncați, nu vă sfiiți, mie să
nu-mi lăsați nimic!


Vova scoate din geanta lui Călin senvișuri îngrijit făcute, dulciuri, fructe, o sticlă de suc și le așează pe masă. Pune senvișurile pe blide și îi întinde lui Puiu unul. Toarnă Coca Cola în cănițele de lut. Puiu se apucă să mestece cu poftă.


PUIU
(către Călin, printre îmbucături)
Era a ta?


Călin face un semn de larghețe din postura sa boierească.

CÃLIN
Da, dar n-are nici o importanță, serviți!

Cuprinsă de remușcări Puiu îi trage o privire urâtă lui Vova care se face că plouă și înfulecă nestingherit.

PUIU
(lui Călin)
Hai ia și tu o gură!


CÃLIN
Las că iau de la copil!


Călin se repede la Vova și rupe cu dinții o bucată mare din senvișul pe care acesta îl înfuleca. Vova nu se lasă nici el mai prejos și cei doi se luptă care mușcă mai mult și care înfulecă mai repede. Firmituri și bucăți de mâncare se împrăștie în jur. Cei doi mormăie ca doi urși.

PUIU
Iei mâncarea de la gura copilului!
Tată denaturat!


Puiu cu gura plină și în secunda următoare cei doi sar pe senvișul ei devorându-l într-o fracțiune de sceundă. Puiu se uită cu uimire la șervețelul colorat de hârtie rămas între degetele goale. Apoi cei trei se reped asupra fructelor.


SECVENÞA 17
Interior, zi. În interiorul căsuței din Muzeul Satului. Un pic mai târziu.


În timp ce Puiu, Călin și Vova mușcă din fructe, o umbră se insinuează pe deschizătura ușii și cei trei rămân cu îmbucăturile nemestecate în gură. Umbra se transformă întra-o doamnă drăguță de patruzeci de ani, îmbrăcată cumsecade într-un deux piece de vară.

DOAMNA CUSTODE
(pe un ton ferm)
Ia uite ce-avem noi aici! Voi n-ați
învățat să citiți? Amendă! Și interzis să
mai intrați în muzeu vreodată!


Vova înghite bucata de măr rămasă în gură iar Călin face ochii mari. Puiu pune mâna pe blidul cu fructe și îl întinde spre femeie. Femeia face un semn de negație și înaintează spre masa la care cei trei au împrăștiat în jur semnele unui dejun copios. Călin se foiește nervos și rușinat pe scaun dar reușește într-un final șă-și țină privirea ridicată. Mai tupeist, Vova decide să clefăie în continuare.


PUIU
Nuuu . . .




CÃLIN
Dar n-am știut!


Iluminat, Vova se repede spre blocul de desen al lui Puiu și desface schițele expunându-le cum poate mai bine prin încăpere.

VOVA
Noi am vrut doar să desenăm!


DOAMNA CUSTODE
Ia să văd ce desenați voi!


VOVA
Am făcut câteva căsuțe . . .


Femeia trece fugitiv în revistă crochiurile lui Puiu. Zâmbește și se luminează la față.

DOAMNA CUSTODE
La liceul de artă da? Acolo e și
fiica mea . . . vă iert, dar acum, hai
afară! Să nu mai intrați! Puteți
să desenați cât vreți dar numai afară!


Puiu și Călin respiră ușurați și schimbă zâmbete cu doamna custode. Vova se umflă în pene. În timp ce Călin și Puiu strâng din mâncare și din lucruri d-na Custode dă să iasă din căsuță. Vova se ține scai în urma ei.

VOVA
Doamnă, puteți să-mi spuneți câte ceva
despre ștergarele astea? Mă interesează . . .







DOAMNA CUSTODE
Aaaa, ștergarele de felul ăsta sunt o
mândrie pentru muzeu, avem câteva rarități,
valori inestimabile pentru folclorul românesc . . .
Dacă te interesează mai multe vino cu mine.
Deci ne-am înțeles, numai afară!


Vova pășește pe prag cu doamna custode. Puiu strânge cu mâna firmitură cu firmitură de pe jos, aproape a intrat sub masă iar Călin e preocupat să strângă lucrările maestrului în mapa de desen. Bâiguie.

PUIU și CÃLIN
Am înțeles . . .


DOAMNA CUSTODE
Ia vedeți voi că . . . dacă puteți să rămâneți până seara târziu,
eu n-o să vădau afară din muzeu, se organizează o petrecere
și puteți și voi să ciuguliți câte ceva bun . . . Vă surâde copii?


Cei trei se grăbesc să accepte invitația.

PUIU, CÃLIN și VOVA
Da, da, sigur, mulțumim . . .!


DOAMNA CUSTODE
Să mergem.


Vova și custodele ies din încăpere.









SECVENÞA 18
Exterior, după amiază. Intrarea în formă de rotondă în Muzeul Satului.


La umbra unui pom Călin, Vova și Puiu par că trag un pui de somn. Lucrurile zac împrăștiate în jurul lor. E liniște și din când în când Vova pocnește câte-o muscă care nu-i dă pace. Cu o șăpcuță trasă peste ochi, Călin sforăie delicat. Puiu, tolănită pe un braț privește cu ochii întredeschiși în zare, peste lac. E liniște. Soarele s-a mai îmblânzit și lasă umbre mai lungi. Deodată încep să se audă zgomote de mașină. În incinta Muzeului intră și virează la stânga căteva dubițe ale unei firme de catering și încă vreo două automobile. Din mașini încep să coboare tot felul de personaje în salopete de lucru. Unii cară mese și le pun cap la cap, alții montează o scenă și când ăștia sunt gata apar niște cucoane care aranjează niște fețe de masă fistichii și alții care se ocupă de sonorizare, montează boxe, fac probe audio. Cei trei se răsucesc și se ridică, privesc curioși desfășurarea de forțe. Câte-un ins cu alură de șef zbiară din când în când. Acum s-a montat o mică scenă luminată și o masă frumos decorată o înconjoară în formă de L. Femeile aduc aranjamente florale. Unii au început să care lăzi cu aperitive pe care le descarcă și le așează pe mese. O mică armată de chelneri ascultă predica unui ins și sunetiștii și muncitorii ies. Un DJ pune muzică în surdină și niște inși masivi dau raită prin curte. Unul îi privește intens pe cei trei de sub un pom dar doamna custode se apropie de el și-i șoptește ceva. Insul inspectează mesele, scena, căsuțele.

Cei trei prieteni comentează desfășurarea evenimentelor.

VOVA
Oare cine e grangurele pentru care se face cheful ăsta?


PUIU
Unu pentru care o să facem noi proiecte de arhitectură,
peste câțiva ani . . .


Puiu roade visătoare un fir de iarbă. Se lasă încet seara și lămpile de scenă și din jurul mesei se aprind feeric. Sunt de asemenea luminate câteva căsuțe care au și mese aranjate în curte și aleile Muzeului nu fac excepție. Pe ele se plimbă tacticos bărbați bine care, evident , se ocupă de paza evenimentului. Din când în când, par că vorbesc singuri, dar de fapt comunică între ei prin dispozitive sofisticate de transmisie.


SECVENÞA 19
Exterior, seară. Petrecerea Codrescu, Muzeul Satului. Un pic mai târziu.


De pe alei se ridică rumoare, perechile se plimbă euforice, muzica se revarsă din difuzoare.

PUIU
Băi, băi, uite-o pe Amanda Dima . . .


VOVA
Pițigăiata naibii!

CÃLIN
Mie-mi place, ploua infernal . . .


Călin se apucă să fredoneze fără pic de voce. Puiu îl secondează.


VOVA
Încetați că fac apoplexie!


Vova se ridică de pe bancă și se apropie de bârnele care formează gardul curții special amenajate. Unul din bodyguarzi îl interpelează.

BODYGUARDUL
Domnule, vă rog, mergeți la bufetul din față.
Aici e rezervat.

VOVA
Rezervat pentru fraera asta?

Puiu și Călin fac semne disperate. Bodyguardul îl împinge pe Vova către banca lui.






BODYGUARDUL
Băi, potolește-te! E masa Lilianei și
a lui Andrei Codrescu . . . Trebuie să apară
din clipă-n clipă.


Amanda Dima iese din căsuță într-o toaletă sclipitoare și însoțită de cele trei fete îmbrăcate și ele de scenă trec pe lângă banca unde stau Călin și Puiu, pe sub nasul lui Vova. Amanda îi adresează un zâmbet lui Vova. Vova zâmbește și el cu gura până la urechi, apoi face o grimasă spre prietenii săi.

VOVA
Proasta!


Secvența 20
Exterior seră, petrecere Muzeul Satului.


Pe aleea din fața căsuței se face o vânzoleală de chelneri îmbrăcați festiv care intră în curte și trebăluiesc pe la masa întinsă. Vine un grangure. Un bărbat de vreo cincizeci de ani cu suita sa se apropie.




CÃLIN
Vișan, viitorul nostru președinte, când o să-i
povestesc lui taică-miu o să cadă pe spate! Arata
mai bine decât la televizor . . .

Cei trei fac ochii mari și rămân cu gurile căscate. Vișan se îndreaptă jovial spre ei.

VIȘAN
Bună copii!


Vișan dă mâna cu ei. Cei trei îngaimă ceva neinteligibil.




VIȘAN
Prietenii Lilianei și-ai lui Andrei sunt și
prietenii mei!


Vova îi șoptește lui Călin la ureche.

VOVA
Cine pana mea sunt Liliana și Andrei?


CÃLIN
Copiii lui Codrescu! Ãsta-i unul din magnații
care-l susține pe Vișan!


VIȘAN
Ia, hai, veniți cu noi la masă! Liliana și Andrei
au rămas puțin în față să salute pe anagajații
tatălui lor, doar e o petrecere pentru grupul Codrescu!
Sunteți drăguți, așa nonconformiști!


Vișan îi împinge pe cei trei spre incinta unde chlenerii roiesc în jurul mesei, bodyguarzii fac fețe-fețe, doamnele și domnii din suită s-au așezat și deja ciocnesc din vinul de picnic. Vișan îi obligă pe cei trei să stea jos la masă. Chelnerii le toarnă vin


VIȘAN
Bună idee cu petrecerea asta în aer liber, și
ia spuneți-mi ce mai e pe la organizația de tineret . . .
vedeți, au și venit!


În incinta rezervată intră un băiat și-o fată cam de aceeași vârstă cu cei trei. Fata e îmbrăcată într-o rochie de seară neostentativă, băiatul e în costum. Se aude vocea Amandei Dima care s-a apucat să țipe la microfonul scenei improvizate la intrarea în Muzeu. Nici nu s-au așezat bine tinerii și cei care-i însoțeau și frumosul Andrei Codrescu se repede s-o invite pe Puiu la dans.



ANDREI CODRESU
Vă rog, domnișoară, îmi acordați acest dans?


Puiu se uită îngrozită când la Vova cînd la Călin. Andrei o ia însă de mână și o conduce afară din incinta rezervată spre ringul de dans de lângă scena improvizată.

ANDREI CODRESCU
Ești deosebit de frumoasă . . .


PUIU
Și tu . . .


Andrei izbucnește în râs. În urmă, bodyguardul care a șoptit ceva la urechea lui Vișan, îi ridică de gulere pe Călin și pe Vova care face scandal și dă din mâini și din picioare. Liliana Codrescu face un gest de dezgust. Se aude vocea lui Vova care urlă.


VOVA
Dobitoci fără clasă! . . . Puiu, Puiu,
să plecăm, vino cu noi!


Dar Puiu dansează deja în brațele lui Andrei și nu mai aude nimic. Muzică, lumină și dans.


SECVENÞA 21
Exterior, seară. În fața Muzeului Satului lăngă o terasă. Un pic mai târziu.


Călin și Vova sunt aruncați în stradă împreună cu bagajele lor. Bodyguarzii își scutură palmele își îndreaptă gulerele și intră înapoi pe poarta cea mare a Muzeului. Băieții furioși, mai mult Vova decât Călin se scutură și ei și se repliază rapid. Își iau lucrurile și se așează la o terasă furmoasă de vară deschisă la o aruncătură de băț de intrarea în Muzeu. Tinerii care stau pe terasă și consumă sucuri sau bere au înfățișări lipsite de griji, îngrijite și relaxate, semn că sunt locuitorii acestui cartier select și se află la terasă ca la ei acasă. Privesc cu destulă condescendență apariția celor doi la o masă printre ei, mai ales că au putut vedea și cum au fost aruncați pe ușa Muzeului. Barmanul nu se grăbește să-i servească, se uită totuși din când în când la ei. Îi măsoară.

VOVA
Chiar m-apucă furia cea mare! ce-i asta nene, monopol?
Ãsta-i cartierul partidului de guvernământ?


CÃLIN
Șșșt, mai încet domne că ne dau ăștia afară și de-aici,
și nu mai putem s-o așteptăm pe Puiu s-o conducem . . .


VOVA
Mai scutește-mă cu mironosita asta, dacă voia
ar fi venit cu noi din prima, dar, vezi bine, ne-a
abandonat . . .


CÃLIN
(în glumă, cu morgă)
Femeile . . .


VOVA
Acu pe bune, du-te tu pân la bar fiindcă ăla
n-are de gând să se urnească la noi . . . a! și
fă cinste!

Călin se duce la bar și-n drum își scoate portofelul din buzunarul pantalonilor. Citește o listă de prețuri afișate. Caută din ochi un preț accesibil. În final comandă ceva și chelnerul îl servește în zeflemea. Călin îi zâmbește totuși și el cu diplomație. Vine la masă cu două cafele și-o sticlă cu apă minerală.

VOVA
Ce naiba ai luat, cafea și apă minerală, vrei să
ruginim?


CÃLIN
Ãștia au niște prețuri fantasmagorice . . .


Vova soarbe o gură de cafea.

VOVA
Mă aștepți puțin? Vreau să mă duc să văd
ce face Puiu.


CÃLIN
Poftim? Păi cine te primește?


VOVA
Nu mă, nu intru pe poartă, mă duc înot
mă strecor acolo și încerc să-i fac semne să
iasă afară . . . OK?


Călin bea și el din cafea.

CÃLIN
Păi de ce?

VOVA
Oooof, nu înțelegi nimic . . .


CÃLIN
Și eu să te aștept aici?


VOVA
Vin imediat!


Vova se ridică de pe scaun și-și lasă prietenul singur cu bagajele. Călin înfruntă cu un surâs ostilitatea consumatorilor. Vova se îndepărtează în întuneric și iese printre tufișuri spre peretele înalt care înconjoară Muzeul.

CÃLIN
Să vii repede!



SECVENÞA 22
Exterior, noapte. În preajma zidului Muzeului Satului.


E beznă totală și din incinta Muzeului se aude rumoarea specifică petrecerii. Vova se furișează pe lângă zid. Găsește un loc mai accesibil și cu sforțări se cocoață pe el. Ajunge pe zid și coboară pe partea cealaltă în mijlocul unor tufe. Iese din ele și pleacă pe aleile lăturalnice ale Muzeului. Eloisa, îmbrăcată provocator, mestecă gumă și-l vrăjește pe gardianul muzeului, îi ia cheile din buzunar și le aruncă pe iarbă. Cei doi se-nepărtează puțin de intrarea în muzeu. Vova cu mișcări de felină ia repede cheile și intră, observă că toate ștergarele au sisteme de alamă și vrea să iasă supărat, dar observă un ștergar căzut într-un colț retras și-l ia, dar imediat alarma începe să uruie. Vova iese repede și aleargă derutat spre parcare.

SECVENÞA 23
Exterior, noapte. În fața Muzeului Satului, în parcare.

În parcarea din fața muzeului sunt trase cu șoferi, lachei sau fără, mașini de diverse calibre. Dintr-o mașină sport un ins scoate din protbagaj o lădiță cu niște băuturi fine și-o pasează unui chelner nervos. Insul dă cu chipiul de pământ . E clar că cei doi se ceartă, probabil băuturile sunt așteptate de mult. Printre șoferi și inși fără griji se strecoară nebăgat în seamă Vova, care duce sub braț ștergarul. Fixează numărul mașinii unei mașini sport, ADCOD și niște numere.

VOVA
(își zice)
Ok, asta e mașina...

Și în timp ce chelnerul se ceartă cu chipiul aruncă în fundul portbagajului, pachetul gălbui ștergarul. Apoi trece degajat, în plină lumină, plin de importanță, în timp ce chelnerul se apucă să care totuși marfa dar și chipiul trântește cu furie capota.Paznicul cu câțiva polițiști încep căutarea ștergarului.










SECVENÞA 24
Exterior, noapte. Pe terasa de lângă Muzeu. Un pic mai târziu.


Călin stă cu ceașca goală de cafea în față și se face că admiră peisajul. Barmanul se apropie.

BARMANUL
Ce mai doriți să serviți?


CÃLIN
Deocamdată nimic, aștept să se întoarcă prietenul meu.
Vedem atunci . . .

Vova apare din pământ și intervine.

VOVA
Nu cred că mai comandăm nimic, o
să stăm să respirăm aer curat, e OK?


BARMANUL
Mi-e teamă că nu ne-a sosit comanda de
la fabrica de îmbuteliat aer curat așa că vă recomand
să serviți altceva . . .

Atenția lui Vova și Călin este atrasă de faptul că Puiu iese de brațul lui Andrei Codrescu. Acesta o conduce la mașina lui sport. La mașină e forfotă mare, poliția a descoperit ștergarul și tatăl lui Andrei încearcă să le explice că nu el l-a furat.

CÃLIN
OK, cred că e timpul să plecăm, nu mai avem
ce să facem pe-aci . . .

Puiu îl privește pe Andrei dezamăgită, în timp ce acesta încearcă să se disculpe și cei trei pleacă.





SECVENÞA 25
Interior, zi. Coridor școală. A doua zi.


Pe holul școlii e vânzoleală. Profii trec cu cataloage, grupuri de elevi stau sprijiniți de pervaz .Vova și Călin sunt postați lângă o fereastră alături de un grup de fete guralive care-și etalează nurii. Cei doi vorbesc tare și trag din când în când cu ochiul la fete.

CÃLIN
Mă mir că n-ai tras o răceală.


VOVA
Mda, ai văzut și tu cât valorează gagica!
Nada! O, o figurantă, o flamboaiantă!


CÃLIN
Ei, zic să ne vedem interesul să prindem
cât putem la desen!


În grupul de fete, Eloisa pocnește baloane de gumă de mestecat.


CÃLIN
Ce mai, ai fost tare, Vova! Iar ea,
n-a fost prea salon! Ei sincer, nu m-aș fi
aventurat să înot în noapte . . .


VOVA
Nu faptul că am înotat noaptea în
apa aia rece, ca s-o salvez pe ea de
bibicul ăla snob m-a deranjat, nici că
m-am luat la bătaie cu pachetele alea
de mușchi, dar ai văzut ce brusc
a uitat că e cu noi, pac, într-o secundă
n-am mai contat! Zi, îți mai place?

O tipă, se apropie de cei doi băieți și-l caută în buzunare pe Călin.




CÃLIN
N-am țigări că nu fumez! Servește, servește
gumă de mestecat! Ce să mai, ai fost un erou,
mă mir că n-ai tras o răceală! Asta nu-i flamboaiantă?


VOVA
Răceală pe naiba, dar onoarea lezată? Ã?
Asta-i de-a dreptul rococo, și noi suntem
niște boi de decor.


CÃLIN
Eu nu mă-mpac cu rolul de figurant,
zic să ne vedem de treabă! Ai terminat
elevația?


Se aude o sonerie. Un profesor se apropie de cei doi în drum spre clasa la care are de predat.

PROFESORUL
Voi n-ați auzit soneria? La clasă!

De undeva din fundul coridorului apare Puiu care le arată băirților zialul cu o poză de-a tatălui lui Andrei Codrescu cu titlul „Scandal la Muzeul Satului”.Vova zâmbește și-i spune lui Puiu.

VOVA
Mi-am dat seama din prima că tipul e varză, baștan cu figuri!


Călin o îmbrățișează pe Puiu.
CÃLIN

Îmi pare rău...





VOVA



Lăsați mă sentimentalismele !

Puiu se uită urât la Vova, evident supărată, iar Călin îi arată obrazul.

PUIU

Tu să taci, Andrei nu avea cum să-l fure, a fost cu mine tot timpul!

Călin și Vova se duc la ore. Puiu stă un pic și privește tristă pe geam, apoi pleacă cu pași mici.



SECVENÞA 26
Interior, zi. Atelierul de meditații al domnișoarei Hatmanu. Următoarea duminică.


Televizorul funcționează pe MTV. Corina, Puiu și Călin vizionează cu atenție desfășurarea videoclipului. În jurul lor bagajele stau nedesfăcute. Pe ușa camerei intră Sanda Hatmanu ținându-l de gât pe Vova. Vova are pe chip un surâs malițios, Sanda râde cu gura până la urechi, amândoi sunt puțin ciufuliți.

SANDA
Dragilor, știți ce zic eu?


Vova se așează la masă și dă să-și scoată din blocul de desen schițele. Ceilalți se duc și ei fiecare la locurile în care obișnuiesc să lucreze.

SANDA
Ia să luăm noi o pauză azi, dați-mi plicurile
și să-mi aduceți data viitoare mai multe desene
din Muzeul Satului. Am să verific totul atunci . . .


Tinerii au niște mutre dezamăgite numai Vova jubilează.

VOVA
Da, da, grozav . . .!


Tinerii își trag alene după ei bagajele și în durm spre ușa camerei lasă pe masă plicurile cu bani.

SANDA
A! . . . Vova, am uitat să-ți spun că ești
talentat! Știi ce te mănâncă pe tine?
Lenea! Cu stimulentul potrivit o să obții
rezultate excelente!

Vova rânjește.



SECVENÞA 27
Exterior, zi. Pe malul lacului, o altă duminică.


Cei trei prieteni trec pe lângă terenurile de tenis. Se agață de gard și privesc o partidă de dublu. Printre ei se află și Andrei Codrescu. Andrei o vede pe Puiu. Se oprește din joc și se duce la gard să o salute.

ANDREI CODRESCU
Bună Nastasia, salut băieți !

PUIU
Bună, ce mai faci !

ANDREI CODRESCU
La o partidă cu prietenii, mă bucur să te revăd.

PUIU
Și eu mă bucur...îmi pare rău pentru atunci.

ANDREI CODRESU
Îți mulțumesc dar s-a rezolvat, cineva l-a pus în mașină, încă nu se știe cine...

Partenerii de joc ai lui Andrei îi fac semne să vină în teren.

ANDREI CODRESCU
Trebuie să mă întorc. Poate ne mai vedem !

Andrei se întoarce la joc. Cei doi își fac cu mâna și băieții îi imită în glumă.
Peste drum de terenurile de tenis se deschide un parc de joacă pentru copii, care e însă dărăpănat și nepopulat. Câțiva urși mari de piatră străjuiesc locul și sunt și două tobogane. Unul este periculos de înalt.

PUIU
Ce ca lumea e locul ăsta, hai să ne-aruncăm
aici!


Puiu se îndreaptă spre părculețul pentru copii. Bălăriile cresc nestingherite. Puiu se urcă pe unul din urșii care e mai înalt decât ea și cu blocul de desen în brațe face crochiuri jucătorilor de tenis de pe terenul de alături. Călin se urcă pe scara toboganului cel înalt și scrutează orizontul. Privește la limba sclipitoare a toboganului dar n-are curaj să se dea. Coboară tot pe scări.

VOVA
Ce-aveți de haleală?


Zice cotrobăind prin gențile prietenilor.

PUIU
Nu mai scotoci! Tu nu știi că n-ai voie
să te uiți în gențile damelor, interzis!
dacă dai peste vreo scrisorică de amor?


VOVA
Daaa, creeed . . . Nu ți-ai adus ceva
de tocit? Istorie, română? Ce copil
tâmpit!


Călin se apropie dinspre tobogan.

CÃLIN
Ia vezi mă cum te porți cu Puiu!


Puiu îi trage lui Călin un zâmbet de zile mari. Călin se îndreaptă spre un leagăn se așează. Privește spre Puiu, parcă o invită să se așeze pe capătul celălalt al scândurii. Puiu se face că plouă și clipind des schițează în continuare jocul tenismanilor. În schimb vine Vova și contrabalansează greutatea.


VOVA
Ok, Ok, mă revanșez, nu săriți pe mine!
O să vă povestesc despre bunica mea care
a fost amanta Contelui de Paris!


Cei doi încep să se balanseze. Picioarele prea lungi îi incomodează și băieții nu gustă distracția.


CÃLIN
Daaa, și eu despre ciobănașul Bucur care
a fost străbunicul meu . . .


PUIU
Și eu despre oaia mea fermecată Miorița!


Plictisiți băieții părăsesc leagănul. Vin lângă Puiu și-i studiază crochiurile.

VOVA
Eu nu glumesc!


Puiu îi privește de sus de pe urs. Cei doi băieți o privesc galeș.

PUIU
Maaamă, înseamnă că și tu ești vreun
conte de Paris, așa, prin alianță măcar . . .


VOVA
Dacă vrei să știi sunt chiar un bastard
de Paris . . .


Vova îi ia lui Puiu mâna și i-o sărută.

CÃLIN
Așa se explică . . .


PUIU
Sa altesse . . . hai că m-ai cucerit,
heritier de Petit Paris . . .


Vova o atacă pe Puiu și o trage jos de pe urs. Câteva fracțiuni de secundă e cu ea în brațe. Vova prelungește momentul care devine stânjenitor.

PUIU
Ce faaaci! Dă-mă jos!

VOVA
A, nu, nu, nu mă gândesc să te duc la toboganul cel mare.


Puiu se apucă să țipe și să chicotească și Vova o duce în brațe până la scara toboganului și-o obligă să urce în fața lui. Călin urcă în spatele lor.

CÃLIN
Măi Vova ai grijă că e foarte înalt!


Puiu țipă. Dar ajung toți trei sus.

VOVA
Ei, cum e panorama?


PUIU
Porcule mistreț! Io să știți că nu mă dau!
Pe bune n-am chef s-o mierlesc . . .


CÃLIN
De acord! Nu e indicat! Și am văzut că nici starea
tablei nu e bună!


Vova își bagă nasul în gulerul lui Puiu. Atunci Puiu îl împinge în spate peste Călin. O secundă sunt gata să cadă toți din vârful toboganului dar se reechilibrează.

PUIU
Băi voi pe mine să mă lăsați în pace că eu nu-s
gagica voastră și dacă se mai atinge vre unul de mine
o pățește!


VOVA
O, o, să depunem un jurământ de castitate!

CÃLIN
Hi, hi, hi...!


VOVA
Ei propun să jurăm că vom fi întotdeauna
prieteni și să pecetluim acest legământ pe tobogan!


PUIU
Numai prieteni!


CÃLIN
Dați-vă că semnez eu primul!


Călin se aruncă în gol deasupra toboganului interminabil. Þipă. Puiu privește cu groază ce-o așteaptă.

VOVA
Acum tu, iubito!


PUIU
S-o crezi tu!


VOVA
Bine, hai că mă sacrific tot eu!


Vova se aruncă și el pe tobogan. În timp ce alunecă strigă tare.

VOVA
Viața mea pe altarul prietenieiiiii!


Puiu rămasă singură își face curaj dar golul de dedesubt o sperie. Se așează în fund în vârful toboganului și îngână un cântecel. Deasupra trec fuioare de nori. Păsări. Se aude mingea de tenis. Puiu închide ochii și-și dă drumul încet. Băieții o prind la sosire mai mult moartă decât vie.

CÃLIN
Vova, du-te și adu niște suc de la mine din geantă!


VOVA
Ce-i dragă ți s-a făcut rău?


Călin o așează pe Puiu pe iarbă. Norii se rotesc.


SECVENÞA 28
Interior, zi. Camera lui Puiu. O altă zi în săptămâna următoare.


Puiu e în camera ei ticsită de cărți și de planșe în lucru. E o cameră relativ ordonată dar mici detalii romanțioase. Pe peretele dinspre răsărit e o icoană și lampa de la birou e aprinsă deasupra unui caiet. Puiu se uită pe fereastra cu blocuri mărunțele ce se întind în zare precum o turmă de oi și între timp așteaptă ca la capătul celălalt al firului să răspundă cineva. Într-un final răspunde Vova.

PUIU
Salut prietene!


VOVA
Salut, dar ce onoare iubito!


PUIU
Hai să n-o lungim că știi că mă scoți
din sărite!


VOVA
Þi-ai revenit!


PUIU
Sâmbătă e ziua lui Călin . . . m-am gândit
să-i facem un tort cu mânuțele noastre!


VOVA
Gata, aduc niște idei!


PUIU
Atunci te-aștept la mine sâmbătă dimineața!


SECVENÞA 29
Interior, zi. Cofetărie-patiserie. O altă zi.


Puiu și Călin stau la o masă lângă vitrină într-o cofetărie selectă. Se vede strada aglomerată și trecătorii grăbiți. Cei doi servesc cornuri și cafea. Au pe masă o carte de două sute de pagini pe care o învârt de la unul la altul.

PUIU
Þi-am zis, eu ți-o dau că, în fine, acum
sunt ocupați ăștia la școală cu nu știu ce altă
șmecherie pe calculator și nu pot să lucrez,
fericitule, să fi avut și eu calculator acasă acum
eram expert în AUTOCAD.


Călin pune mâna pe cartea cât casa pe care scrie „NOÞIUNI DE BAZÃ PENTRU UTILIZAREA AUTOCADULUI”


CÃLIN
Nu-mi vine să cred câta mai mobila, și crezi tu
că e nevoie de toată asta, nu mai tragem linii cu creionu?


Puiu își trage cartea înapoi.

PUIU
Nu ești obligat Căline, vrei înveți, nu vrei, ziua
bună . . . eu una pândesc un ceas când e liber la
calculatorul de la școală . . . ăsta e viitorul!


Călin își trage iar cartea lângă el și o răsfoiește apreciindu-i grosimea.

CÃLIN
Dar nu ne-o cer pentru intrarea la facultate, nu?


Puiu își trage iar cartea de partea sa.

PUIU
Ce-i domne, tu te pregătești numai pentru intrarea
la facultate sau vrei să fii naibii un arhitect performant
și pregătit să faci față cererilor pieței internaționale?


Călin se face mic și soarbe speriat din cafea. Puiu se încruntă și-l privește furioasă pe Călin zici că-i gata să-l ia la bătaie. Călin trage spășit cartea de partea lui.

CÃLIN
Bine, bine. M-apuc și eu să mă uit prin ea . . .


Puiu sare din nou.

PUIU
Și când ți-o cer mi-o dai pe loc! Din pământ din
iarbă verde!


Trage cartea de partea ei.

CÃLIN
Să trăiți șefa!


Călin se înseninează are impresia că a făcut o glumă bună când Puiu se rățoiește și mai abitir.

PUIU
C-așa sunt toți superficialii! Dar la viitor nu te
gândești de loc! Tu nu te gândești că vin din urmă
toți inginerii constructori care au CAD-ul la degetul
mic și pac, gata s-a terminat cu facultatea numită
arhitectură, să văd, ce-o să faci când o să-ți bage un
de-ăsta un preț de dumping!


Călin e de-a dreptul siderat. S-a lăsat pe speteaza scaunului și nici nu mai îndrăznește să-și bea cafeaua sau să muște din corn. Și ca printr-o minune Puiu se înseninează și se-apucă să ronțăie delicat cornul și să deguste din cafea. Împinge cartea spre Călin.

PUIU
Și inconștientul celălalt ce mai face, măcar
la mate se descurcă?


Călin face fețe, fețe și-și bagă nasul în cărțoi să n-o mai vadă pe Puiu. Puiu se uită pe geamul cofetăriei și-o vede pe Leni sora lui Vova într-un grup de fetițe de vârsta ei.


SECVENÞA 29
Interior, zi, acasă la Puiu în bucătărie.


Vova amestecă cu mixerul în conținutul unui bol. Aparatul face un zgomot asurzitor. Se văd coji de ouă, praf de cacao, făină, zahăr, ciocolată. Pe ușa bucătăriei dă buzna Puiu, îmbrăcată într-o rochie de mireasă cu voal pe față. Vova scoate paletele mixerului din bol și pasta cafenie se împrăștie peste tot. Puiu țipă. Se retrage într-un colț ferit. Vova pofită de neatenția ei și atras de un praf roșu(boia), îl ia rapid cu un zâmbet răutăcios și toarnă pe tot în tort. Vova mixează conținutul pentru a nu se obseva boiaua.

PUIU
Băi, băi, fii atent, oprește măi ăla o dată!


Vova oprește mixerul.

PUIU
Păi ce mama naibii faci?

Puiu se apropie de Vova în rochie de mireasă se uită în bolul cu cremă, apoi la Vova.

PUIU
Mama lor de coloranți, vorba mamei, e plin de euri!(oftează)
Zici că-i cremă de căpșuni.

Între timp Vova o privește șocat, cu o privire de îndrăgostit la prima vedere. Când Puiu se-ntoarce spre el își schimbă privirea și îi aruncă o privire indiferentă.

VOVA
Tu ce cauți îmbrăcată-n halu ăsta, iubito?


PUIU
Mai scutește-mă! Ce caut, ce caut! Uite probez o rochie pentru
mama, na! Și-am vrut să-ți fac o surpriză!


Puiu își ridică voalul. E bosumflată. Își ridică poalele rochiei și dă nervos o raită prin încăpere.


PUIU
Acum trebuie să m-apuc să curăț toată
mizeria asta!


VOVA
Acum facem tort sau repetiție pentru nuntă?


PUIU
Ești un . . . un . . . insensibil! Lui Călin
i-ar fi plăcut să mă vadă așa!


Vova face o grimasă în timp ce șterge cu un burete din petele de pe un dulap.

VOVA
Dacă n-ar fi ziua lui azi ți-aș spune eu ce
sensibil e!


Puiu își pune mâinile în șolduri.

PUIU
Și mă rog, ce vrei să spui?


VOVA
Chiar vrei să știi?


PUIU
Insist!


VOVA
Ești o puștoaică răsfățată! Măi, du-te și
schimbă-te că maică-ta n-o să vândă niciodată
rochia asta dacă ajunge de culoarea oului
de prepeliță!


Puiu bate din picior, aruncă după Vova cu o portocală. Vova o prinde, vine și-o gâdilă pe Puiu și-i fură voalul și și-l pune pe cap. Se maimuțărește într-o oglindă de pe perete. Puiu se așează pe un scaun, necăjită, desface mecanic nuci din cojile lor sparte. Vorbește cu Vova care-și aranjează voalul în oglindă.


PUIU
Vorbește ciob de oală spartă! Despre mine, ă
despre mine zice că-s răsfățată, Călin, puișorul
mamei, că lui nu i-a lipsit niciodată nimic și
dacă i se scoală, bunică-sa îi face douăj de
clătite odată. Deci așa? Răsfățată! Mămico, ia
și niște ruj!


Puiu se ridică și ia de pe frigider dintr-un coșuleț cu nimicuri un tub de ruj pe care i-l vâră lui Vova sub nas. Se apucă să-i vopsească gura.


VOVA
Acum, nu trebuie să-mi mulțumești . . .
Þi-am spus-o din prietenie . . .


Puiu se strâmbă.

PUIU
Vaaai, ce frumoasă ești!


Vova rânjește în oglindă.

VOVA
Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă
din țară?


SECVENÞA 30
Interior, seară. Un salon în casa lui Călin. Mai târziu în timpul săptămânii.


Oamenii se mișcă automat în ritmul de house. Transă și semiîntuneric. Printre invitați Eloisa. Lumea nu prea fumează și paharele sunt mai mult pline cu suc decât cu alcool deși pe tăvi se văd sticle de băutură scumpă. Vova, Călin și Puiu conversează lângă pianina sprijinită de unul din pereții încăperii.

CÃLIN
Hai, zi că nu te așteptai să am și eu pian!


VOVA
Asta e pianină!


Vova prinde să se rotescă în dreapta și-n stânga cu taburelul pianinei.

CÃLIN
Mă rog, știi ce te așteaptă, Chopin sau
. . .?


PUIU
Băi ia dați muzica mai încet! Nu, de tot
de tot! Să ne cânte Vova la pian! Haaai Vova
cântă-ne cevaaa! De ziua lui Călin!


Vova își prinde fruntea în mâini și-și scutură puternic capul, cuprins de isterie.

VOVA
Nici nu mă gândesc! Dați muzica mai taaare!


Invitații atât așteaptă.

PUIU
Ce ești mă, mitocan? Refuzi să-i faci un
dar lui Călin de ziua lui?


Vova abandonează subit criza de isterie și îi înlănțuie cu brațele lungi pe cei doi prieteni care-l flanchează și le trage capetele spre el, grăind cu glas pierit.

VOVA
Căline, Puiu, veniți mai aproape de mine.
Voi sunteți prietenii mei?

Călin și Puiu se privesc deconcertați. Îngaimă.

CÃLIN și PUIU
Îhî!


Vova abandonează stilul îndurerat și dându-le drumul celor doi prieteni care-și redobândesc cu elasticitate poziția anterioară abordează un ton mai hotărât, cu mâna dreaptă ținută melodramatic în dreptul inimii.

VOVA
Și io, io sunt prietenul vostru?


Puiu îl privește circumspectă.

PUIU
Ești?


Călin se pronunță radical.
CÃLIN
Se-nțelege!


Vova își continuă recitalul privindu-și alternativ victimele în ochi și ridicându-se în picioare pentru a-i domina.

VOVA
V-aș refuza eu ceva?


CÃLIN și PUIU
(ușor glumeț, privindu-se unul pe altul)
Nuuuu . . .

Vova se prăbușește pe taburel cu ochii în lacrimi și umerii căzuți.

VOVA
Mă, voi vreți să mă faceți să plâng . . .


Puiu face o grimasă de dezgust și nedumerire și-și îndreapră privirea spre dansatori, se rotește în jur parcă ar vrea să plece de la locul scenei penibile dar rămâne să afle finalul.

PUIU
Asta-i culmea!


Călin sare cu solicitudine. Își îmbărbătează prietenul cu lovituri camaraderești pe spinare.

CÃLIN

Stai mă, stai mă . . . ce naiba!


Vova însă pare căzut până-n gât în propria-i melancolie. În timp ce lacrimi mari i se rostogolesc pe obraz de neoprit în ciuda încercărilor lui de a și le stăvili cu dosul mâinii, umerii i se curbează mai adânc spre stern și creatura își arată în lumină mâinile albe cu degete lungi, transparente.

VOVA
Păi uitați-vă la degetele mele . . . lungi,
albe, distinse, voi știți ce simt eu?
Bătaie cu rigla și cum țâșnește sângele,
zile închise în casă cu pianul și partitura
și pe taică-miu trosnindu-mă peste
degete, pac, ai greșit, pac nu ești atent,
până adormeam cu capul pe pian . . .


Cei doi prieteni îl înconjoară cu grijă, vin mai aproape, tot mai aproape până ce toți trei devin un grup statuar unitar,cu Vova cuprins în compasiunea adâncă a lui Puiu și Călin.


PUIU
Ah, Doamne, nu cânta, Doamne, cum ai putut
suporta!


VOVA
Și ce voiai să fac? Să mor? Nu, n-am
murit dar nici nu mai vreau s-aud
de pian . . .

Călin face semne căte prieteni să dea muzica mai tare. Puiu îi șterge lacrimile lui Vova și-l trage după ea la dans. Călin își toarnă o doză de whisky și-o dă peste cap. Eloisa privește pe sub gene, în oglinda barului din încăpere. Face baloane care se sparg și i se lipesc de față.




SECVENÞA 31
Interior, noapte. Un salon în casa lui Călin. În continuare, petrecerea.


În încăperea unde se dansa, musafirii stau ciorchini așezați care pe unde. Cineva dă muzica mai încet și altcineva stinge lumina. Călin stă sprijinit de o mobilă și părul zulufat începe să prindă licuriri punctiforme în timp ce pe ușă intră cu grijă purtând un mare tort excedat de lumânărele Puiu. Ea este urmată de Vova care cară un vraf de farfurii și unelte de tăiat tortul. Lumea începe să cânte „Mulți ani trăiască” și după ce Puiu așează tortul pe masă, Călin stă un pic pe gânduri și apoi suflă hotărât. Lumânărelele se sting. Încep urările, se împart feliile de tort, toți îl privesc pe Călin și așteaptă ca el să deguste primul. Călin ia o gură și stă cu ochii spre tavan așa ca unul preocupat să depisteze conținutul delicatesei, când începe să se înroșească și ochii i se dilată, bucata mestecată i se duce brusc pe gât și apoi gura i se deschide într-un strigăt.Tușește, se-nneacă. Aleargă debusolat prin cameră, cineva are prezența de spirit să-i dea un pahar cu apă minerală. Călin bea și mai nervos ca oricând se repede spre bibliotecă, ia cartea voluminoasă pe care scrie AUTOCAD și îl lovește puternic în cap pe Vova care se hlizește isteric . Câțiva musafiri își abandonează farfuriile care pe unde. Între timp Vova este deja la pământ. Din creșteteul capului îi curge sânge spre tâmplă.


CÃLIN
(spre Puiu)
Băăi, ați vrut să mă omorâți?
Ce-ați pus în el? Otravă?


Călin se repede la Vova și tragede el să se ridice. Puiu se uită urât la Călin.

PUIU
(îi trage o palmă lui Călin)
Da ce dracu s-a-ntâmplat ?

CÃLIN
Ce dai nene, ce-ați pus în tortu ăsta că
ustură de te ia agonia...

Invitații se adună în jurul lui Vova, care zace pe jos nemișcat. Eloisa îl ștrege pe cap cu un șervețel.

PUIU
(nervoasă, către Călin)
Să-l luăm pe-ăsta de jos și să-l ducem la spital,
nu vezi că nu mișcă?

În cameră intră părinții lui Călin. Se crează haos, lumea se ceartă, tatăl lui Călin cheamă ambulanța.


SECVENÞA 32
Exterior stradă,casa lui Călin, noaptea.


Tatăl lui Călin, Puiu, Eloisa stau în ambulanță lângă Vova. Vova delirează și o strigă pe Puiu.
VOVA
Puiu, Puiu...vrei să fi soția mea?


Călin se uită la Puiu, care îl ține de mână pe Vova și se smiorcăie, scrâșnind din dinți. Eloisa îi zâmbește lui Puiu cu dispreț. Puiu o înfruntă și Eloisa își mută centrul de interes făcându-se că plouă. Vova continuă să delireze

VOVA
Puiu, ce-am făcut , Puiu nu mă lăsa...

Călin stă lângă Puiu și murmură scuze, dar Puiu nu aude. Lui Vova i se face o injecție de către asistentă, își revine și o zărește pe Puiu, schițează o urmă de zâmbet și o strânge de mână, apoi închide ochii din nou.Puiu îi șterge sângele lui Vova, care încă mai curge din spărtura de la cap.

PUIU
Nu muri mă, te rog...

Călin privește scena dezamăgit.O asistentă îi strânge rana lui Vova cu un bandaj. Eloisa sparge malițios baloane de gumă. O privește cu ură pe Puiu.







SECVENÞA 33
Exterior, zi. Muzeul Satului. O altă zi.


Puiu desenează de zor una din căsuțe în timp ce Călin frunzărește un ziar iar Vova pălăvrăgește, pe tâmplă i se vede rana suturată.

VOVA
Mi-a zis bunică-mea asta care-a fost încurcată
cu Contele de Paris că există o legendă a orașului,
care la început s-ar fi numit Par Ys, după o așezare
minunată de pe acele locuri, numită Ys . . .


Doamna custode se apropie cu un grup de japonezi care ciripesc precum un stol flămând de vrăbii. Unul din japonezi se desprinde de grup și se apropie de cei trei și începe să le facă poze. Din Kodak ies ca pe bandă fotografii colorate. Japonezul le împarte câteva din fotografii. Cei trei scot diverse exclamații de surpriză. Puiu e de-a dreptul emoționată și nu-și mai dezlipește ochii de la fotografia care-i imortalizează pe ei trei în fața căsuței. Japonezul chițăie.

JAPONEZUL
Beautiful . . .


Rânjește cu gura până la urechi și arată spre crochiurile lui Puiu.

JAPONEZUL
Beautiful, beautiful!


Puiu se simte și-i întinde unul din crochiuri care i se pare ei mai reușit.

PUIU
Please . . . take it!


JAPONEZUL
For me?


PUIU
Yes, please . . .


JAPONEZUL
Ok, then thank you very much!


Japonezul scoate din buzunar o bancnotă de douăzeci de dolari și i-o întinde lui Puiu.

PUIU
No, no, no!


Împinge mâna cu bani.

JAPONEZUL
Then, I can t take it, sorry! But it really is beautiful
and I would like to have it! I insist! Take the money,
you deserve it! You re an young artist, aren t you?


VOVA
Yes she is!


JAPONEZUL
Then, you should start signing your work!


PUIU
I ll sign it, so, but this is a gift!


Puiu își semnează lucrarea.

JAPONEZUL
Now boys, I give you the money, you ll find a way to
convince her . . . I have to follow the group now,
a great pleasure to meet you, and once again thanks
for such a great sketch!


Japonezul se îndepărtează după ce-i dă banii lui Călin. Vova face o mutră îmbufnată. Puiu stă perplexă cu fotografia japonezului în brațe. Călin se ridică și-i pune banii peste fotografie. Deodată, Puiu sare în sus fericită.

PUIU
Mamă, mamă, sunt primii mei bani, tipilor,
ce-o să se mai bucure mama când o să-i dau banii!


VOVA
Ce? Ai înnebunit? Primii bani nu se dau niciodată,
Trebuie să faci cinste ca să mai vină și alții!


Călin se uită chiorâș la Vova.

CÃLIN
Lasă domne fata! Sunt banii ei, să facă ce vrea!


PUIU
Ei, hai că pot să fac și un pic de cinste, dar numai
un pic!


Puiu jubilează. Þine banii strâns în pumni și dansează de bucurie.

VOVA
Un pic, un pic . . . dar cât credeai? Hai strângeți-vă
catrafusele că vă duc eu într-un loc!

SECVENÞA 34
Interior, seară. În barul Curtea. Mai târziu.



În barul lui Sorin e veselie mare. Chiar în fața lui, la tejghea, Vova îi școlește pe Călin și Puiu cum se bea techila, dar se vede de departe că oamenii nu sunt la primul rând. Muzică și fetele obișnuite, lumini ritmice, ritmuri și băieți bine îmbrăcați, dans și voie bună.



VOVA
Sare, hap, techila, lămâie . . .


Puiu și Călin îl imită. Apoi Vova se duce și dansează în gașca de fete printre care și Eloisa care face baloane. Vova se învârte în jurul ei. Fata pleacă de lângă el și se așează indiferentă la bar. La bar apare Andrei Codrescu. Își comandă ceva de băut. Eloisa intră în vorbă cu el. Andrei îi comandă și ei ceva de băut. Puiu observă scena ca prin ceață. Andrei și Eloisa discută amuzați.

PUIU
(către cei doi băieți)
Dansăm și noi ceva?


Călin și Puiu se îndreaptă spre ringul de dans. Vova se apropie de ei îi ia pe amândoi de gât și dansează împreună.

VOVA
Hai să mai bem încă puțină techila . . .


Cei trei se întorc veseli nevoie mare în ritm de dans spre bar. Sorin le zâmbește în timp ce șterge un pahar înalt. Ceilalți băieți trebăluiesc după bar.


SECVENÞA 35
Interior, noapte. Barul Curtea. mai târziu.


Andrei și Eloisa ies din bar. Andrei chiar face un semn discret cu mâna spre Puiu dar cei trei sunt bine amețiți și Puiu nu mai observă nimic.Ceva mai târziu cei trei sunt beți bine. Puiu se îndreaptă cu paharul spre Călin care încearcă să țină singur ritmul în ringul de dans și nu-i prea reușește.

PUIU
Sare, hap, techila, lămâie . . .


Puiu se gață de Călin care și-așa se bălăngăne.

PUIU
Tu ești teiul . . . și eu mă cocoț acum pe balcon . . .
mă urc să nu mă vadă maică-mea . . .


Puiu chiar începe să se cocoațe pe Călin ca pe un trunchi de copac.

CÃLIN
Stai așa să te ajut .. .


O ia pe Puiu ca pe-un sac și-o aruncă pe umăr.

CÃLIN
La mine se intră pe fereastra din spate . . .
Cu condiția să dai jos plasa de țânțari . . .


Compoziția bizară se dezechilibrează și cei doi cad. Sorin și Vova îi pun pe scaunele lor dar Puiu se duce peste Călin.

PUIU
Eu mă urc în pom . . .


CÃLIN
Sare, hap, techila, lămâie . . .


Vova o trage cu brutalitate pe Puiu din brațele lui Călin.

VOVA
O, o, vezi c-o să cazi iar . . .


Puiu însă nu se urnește și se apleacă peste masă și bea direct din sticla de techila.



PUIU

Hap, techila . . .




SECVENÞA 36
Exterior, noapte. La șosea. Mai târziu.


Călin și Puiu extrem de chercheliți, merg pe jos în picioarele goale cu pantofii în mâini pe mijlocul marcat al șoselei. Trec de Statuia Aviatorilor și merg pe mijlocul șoselei până la pod. Călin salută brusc și se întoarce pe mijlocul drumului.


CÃLIN
Ceau amore . . . am trecut de Statuie . . .


Face stânga-mprejur și se pierde în noapte. Puiu se miră o secundă apoi se așează în fund pe bordură și-și ține capul în piept și sandalele în mâini. O mașină cu personaje cherchelite, face ture dus-întors pe lângă ea. Puiu le face semne de bucurie cu sandalele. În final mașina se oprește.

INDIVIDUL 1
Singurică, singurică . . .


PUIU
Nu, nu, . . . cu pomul meu . . .


Își ridică iar sandalele în aer. Îi cade una.


INDIVIDUL 2
Vezi că ți-a căzut o frunză . . .


INDIVIDUL 3
Fata, nu vrei să te plantăm undeva?


Puiu face semne de negație . . .



UIU
Eu acum mă duc acasă . . .


INDIVIDUL 1
Și unde stai?

PUIU
Uite-aici, fooaarte aproape, ppeste
poood . . .


Puiu s-a ridicat și declamă în picioare peste parapetul podului care trece peste lacul Herăstrău.

INDIVIDUL 2
Hai că te ducem noi că mergem pe
Șoseaua Nordului . . .


Individul se apropie de Puiu cu intenția vădită de a o apuca de barț. Puiu însă se apucă să strige.

PUIU
Dacă pui mâna pe mine, mă urc în pom și
mă arunc . . . Pleacă!


Puiu se urcă pe balustrada podului și stă acolo într-un echilibru precar cu sandalele ridicate în mâini, ca o mare paiață gata să cadă în lac. Vântul îi flutură fustița. Obiectele ei zac împrăștiate pe șosea. Apare o mașină de poliție din care coboară doi polițiști curioși. Indivizii cu mașina fac figuri serioase, unul chiar se urcă înapoi în automobil.

OFIÞERUL
Ce se întâmplă aici?


Se apropie de Puiu care stă în continuare cocoțată pe balustradă.

PUIU
Ce să se întâmple sare, hap, techila
și lămâie!


Celălalt polițist se ocupă de bărbații cu mașina. Le cere actele și le cere să plece.

OFIÞERUL
Domnișoară, dă-mi mâna și coboară
de-acolo . . .


PUIU
Cobor numai dacă mă duceți acasă
fincă . . . fincă am de-nvățat!


OPFIÞERUL
Domnișoară, dă-mi mâna . . .


Ofițerul o ia în brațe pe Puiu care pune capul pe umărul lui și adoarme. O urcă în mașină, îi adună lucrurile, cotrobăie prin acte, vorbesc ceva prin stație, apoi trec cu mașina peste pod.


SECVENÞA 37
Interior, zi. Camera lui Puiu. A doua zi.


Puiu are un lighean lângă pat și vomită din când în când. Telefonul sună îndelung. Puiu ridică receptorul clătinându-se și căzând din picioare în patru labe.

PUIU
Alo . . .


VOVA
Ce faci bețivane? Auzi vroiam să te-ntreb despre
perspectiva . . .


PUIU
O, O, stop, lasă-mă că moor . . .



VOVA
Ce-i domne ți-e rău?


PUIU
Mooor . . .

Puiu se rostogolește înapoi în pat.

VOVA
Ia niște vitamina C . . .


PUIU
Măi. Lasă-mă, uite unde-am ajuns din cauza ta!
Tu știi că azi noapte m-a luat poliția? Și știi că
maică-mea era să facă atac de cord că ăștia m-au
adus acasă? Că m-a lăsat nemernicul de Călin baltă
în mijlocul drumului?


Puiu se ridică în capul oaselor. Acum identifică și peisajul neclintit de pe geam.


SECVENÞA 38
Interior, zi. Camera lui Vova. În același timp.


Vova se plimbă cu telefonul de la un cap la altul al camerei.

VOVA
A fost ideea lui Călin să te-mbătăm și să scăpăm de tine,
ca să putem agăța alte gagici, na, să știi cu cine ai de-a
face! Gentlemanul se-apucă să lucreze cu proful ăla
șmecher de la facultate și salut! Se sparge gașca!






PUIU
Știi ce? Nu mă interesează și nu mai vreau să
vă văd! Nici pe tine nici pe el. Oricum am de gând să mă pregătesc la școală cu alt prof, că m-am săturat de voi și de chiulit, și nu mai am nici un ban!


Vova face o grimasă și pune nonșalant receptorul în furcă.

SECVENÞA 39
Exterior, zi. În fața bisericii sf. Anton. Peste o zi, două.



E mult sore. Vova stă de vorbă cu vânzătorii de mărunțișuri și amulete din fața bisericii. E una din duminicile în care coada de la biserică se întinde ca un șarpe din curte până-n fața Hanului lui Manuc pe șapte rânduri.



VOVA
. . . și zici că au intrat totuși. Incredibil!


VÂNZÃTORUL
Gagica a cumpărat de la mine o brățară din lemn
de măslin și ca să nu se lase mai prejos a
cumpărat și tăntălăul o cruce de la Ierusalim!


VOVA
Clienții noștri stăpânii noștri!


Vova cotrobăie prin nimicurile înșirate pe taraba vânzătorului. Vede o cruce mai grosolană. Se oprește asupra ei.


VÂNZÃTORUL
Hai frate, gâsca aia e prietena ta iar domnișorul,
ce să mai vorbim, păreau foarte apropiați copiii
chiar nu te deranjează?


VOVA
Să mă deranjeze? Nu ți-am spus omule că suntem
doar colegi de meditații?


VÂNZÃTORUL
Și ce caută aici?


VOVA
A luat-o pe sor-mea aia mica gura pe dinainte
cu farmecele, cu acatistele și toate prostiile-astea
și oamenii vor să-și încerce și ei norocu! Auzi,
cu cât dai asta?


VÂNZÃTORUL
Ia-o mă pe de-a moaca, să-mi mai aduci clienți!
Dacă nu te-aș cunoaște din Curte chiar aș zice
că ești papagal . . .


Dar Vova a luat podoaba și se fofilează pe lângă codoiul imens spre intrarea în biserică.


SECVENÞA 40
Interior, zi. Biserica Sf. Anton. Un pic mai târziu.



Vova se înghesuie nevoie mare să intre în biserică pe lângă niște babe care țipă ca din gură de șarpe. Se strecoară anevoie privind pe deasupra capetelor înfășate în negru ale femeilor până descoperă fețișoara de copil a lui Puiu, învelită într-o maramă alb cu negru. Puiu îl vede și ea. Ridică o mână și-i arată o zonă din partea opusă, acolo unde stau buluciți bărbații, și printre care se ițește capul zulufat al lui Călin. Călin îl salută din ochi pe Vova și-și dă ochii peste cap. Vova face semn că se duce lângă Călin și în sonoritățile nazale ale slujbei ținută de vreo trei fețe bisericești se strecoară înghiontind în dreapta și-n stânga și stârnind valuri de furie.
La un moment dat cântarea se oprește și lumea se oprește la un ison din respirat. Apoi începe o furnicare și o-mpingere în care Vova și Călin fac cu greu față dar corăra îi opun rezistență în timp ce vorbesc. Bărbații dau năvală spre altar la binecuvântare în timp ce un popă se apucă să citească tare și psalmodiat un șir de acatiste.

VOVA
Și-acum o să stăm până se spovedește Puiu?


CÃLIN
Nu domne că nu se spovedește asta-i altă mâță-n
altă traistă acum stă doar să-și asculte acatistul!


Cei doi înaintează cuprinși de șirul bărbaților care se-mping spre altar să se-nchine.

PREOTUL
. . . și ne rugăm pentru roaba lui Dumnezeu
Fiona, să câștige la șase din patrușnouă, să
trecă Gicu clasa și Matei să bea mai rar . . .


VOVA
(se uită în ochii lui Călin pe care-l
umflă râsul)
. . . oamenii ăștia nu-s normali!


CÃLIN
. . .privește și tu latura pozitivă a lucrurilor,
dar dacă ajută chestiile-astea și ți se-ndeplinesc
cele mai ascunse dorințe, cu voia Domnului?


VOVA
O lae! Și mai dai și-o groază de bani! Cât a plătit
Puiu?


CÃLIN
Nu știu exact că i-a băgat ceva acolo-n bilet la preot,
poate o sută, că cică dacă dai mai mult se roagă
toată săptămâna, sau o lună, sau un an, nu știu exact!


VOVA
Doamne, fata asta-i maniacă cu intratu la facultate!

CÃLIN
Și-o să intre!

VOVA
Poate la altă facultate, tu n-ai văzut că n-are
pic de imaginație, degeaba are talent la desen,
e un bun executant, și?


Cei doi s-au apropiat de icoana din față. La stânga lui Vova e un călugăr tânăr. Vova privește icoana cu ștergar și se uită întrebător la călugărul care așteaptă cu mirul.

CÃLUGÃRUL
Se face cruce și se sărută icoana . . .


Între timp Călin și-a făcut cruce și-a sărutat icoana, apoi sărută mâna călugărului care-l unge cu mir pe frunte.

CÃLUGÃRUL
În numele Tatălui, și-al Fiului, și-al
Sfântului Duh, Amin . . .


Vova s-a scălâmbăiat cum a știut în fața icoanei și împins de bărbații care vociferează trece rapid pe lângă călugărul care abia are timp să-i facă o cruce cu mir pe frunte. Cei doi băieți se îndreaptă spre zona unde preotul citește de zor din acatiste în fața unei mulțimi de femei cu capul plecat.

PREOTUL
. . . se roagă pentru roaba lui Dumnezeu
Eleonora ca să nu descopere prietenii
lui Vova că minte că avem o bunică la Paris . . .


Călin se face stană de piatră, în mulțime, Puiu a dus mâna la gură și se uită cu ochi mari, rotunzi la cei doi băieți. Se încruntă. Vova se concentrează o secundă și-i șoptește dezinvolt lui Călin și-i zâmbește peste mulțime lui Puiu.


VOVA
Sor-mea se ține de șotii!


Călin se uită nedumerit la Vova care face semne spre Puiu.

VOVA
Hai afară!


Călin și Vova se strecoară printre bărbați, Puiu își face loc printre femei, se întâlnesc cu toți în dreptul ușii de ieșire. Puiu abia mai respiră.

PUIU
Ce-a fost asta?


VOVA
Tâmpita de sor-mea să vezi ce mamă de bătaie
mănâncă . . .


CÃLIN
Stai măi încet, e doar un copil!


Vova se smucește din strânsoarea lui Călin.



VOVA
Ce copil domne, o omor, ce-și bate ea joc
de mine?


PUIU
(intervine împăciuitor)
Las-o mă, are imaginație fata! Te rog eu, Vova,
uită, treci peste asta, s-a jucat și ea . . .


VOVA
Bine, bine, cu acatistele voastre!


Vova se smucește dintre prietenii lui și iese afară din biserică, revoltat. În urma lui iese Puiu scoțându-și năframa alb cu negru și bombănind, urmată de Călin.

PUIU
Și nici măcar nu mi-am auzit acatistul!


CÃLIN
Lasă că ți-l citește toată săptămâna! Acum hai
să-l liniștim pe Vova! Hai, în parc la desen!


Puiu zâmbește drăgălaș. Afară, Vova înjură cu foc.


SECVENÞA 41
Exterior, zi. Pe stradă în preajma bisericii Sf. Anton. Un pic mai târziu.


Cei trei trec pe lângă coada uriașă apoi pe lângă tarabele vânzătorilor de mărunțișuri.

VOVA
Doar n-ați crezut vreo secundă . . .


Puiu se oprește în loc și-l măsoară pe Vova.

PUIU
Sincer? Eu nu prea am încredere în tine . . .
Ia zi le-ai zis alor tăi că nu mai faci meditații?


VOVA
Bine faci! . . . Nu, nu le-am spus încă . . .


Călin intervine împăciuitor.
CÃLIN
Ce naiba aveți? Mergem la plimbare sau ce
facem aici?


Vova îi ia pe cei doi de braț și continuă drumul în trio.

VOVA
Haideți să mergem spre parc, pe drum am să vă fac
o mărturisire . . . V-am dus cu preșul . . .


Vova izbucnește în râs ca la o glumă bună și-și strânge afectuos prietenii mai aproape.

CÃLIN
Ce naiba te-a apucat?


Puiu se desprinde de la brațul lui Vova și-l măsoară iar circumspect.

PUIU
De fapt, ascultă, ce tot vrei să spui?


Vova îi dă drumul lui Călin și gesticulează prețios.

VOVA
Bach, Beethoven și toate chestiile-astea culturale
cu care v-am făcut capul mare sunt lucruri
citite, învățate, prinse din zbor, de fapt
chiar n-am nici o rudă la Paris, n-am făcut
niciodată pian și nici n-am călătorit prin
Europa . . . doar taică-miu s-a plimbat puțin cu niște
treburi din alea, știți voi, de partid . . .am vrut să văd
cât de tare pot să conving . . .


Puiu sare în sus. Þipă. Oamenii din jur o privesc curioși.


PUIU
Pe mine m-ai convins, gata, mincinosule!
Eu mă car, nu mai vin cu voi!


Călin stă mai retras și privește perplex scena și are impresia că nu aude bine ce aude . . . Încearcă totuși o împăcare.

CÃLIN
Vova ce-i cu tine? Puiu stai, vin și eu cu tine!
Băi eu nu știu ce-i în capul tău . . .


VOVA
Ai fost un bou . . . înțeleg dacă nu m-ați putea
ierta . . .


Vova râde sadic. Puiu se întoarce după Călin.


PUIU
Hai Călin, ce mai aștepți, hai, nu vezi
că ăsta-și bate joc de noi?


Călin e atât de perplex încât nu se poate mișca. Puiu îl trage de braț. Cei doi se îndepărtează de Vova care râde psihotic în mijlocul drumului. Călin privește de câteva ori peste umăr. Nedumerit. Cu regret. Cu scârbă.

PUIU
. . . ce lume de căcat!












SECVENÞA 42
Exterior, zi. Stradă lângă biserica Sf. Anton. Un pic mai târziu.



Vova râde sadic și privește în urma prietenilor săi care se îndepărtează gârboviți. Apoi o umbră de regret trece peste fața lui și râsul se transformă într-un bocet interior. Își duce mâna la stomac și aplecat, cu capul în pământ și privirea sfârșită se târâie de-a lungul străzii izbindu-se neatent de trecători, până când se pierde în subteranele din catacombe ale barului Curtea.


SECVENÞA 43
Interior, zi. Barul Curtea din catacombele Curtea Veche. Un pic mai târziu.



În barul Curtea scaunele cu picioare metalice sunt puse pe mese și Sorin face așezat la una din mesele cu lumina aprinsă socoteli de contabilitate. Vova se târăște până la el și se prăbușește pe un scaun. Nu rostește nimic. Sorin îl cercetează cu atenție, se oprește din completatul actelor și se duce la bar să aducă ceva de băut. Îi toarnă lui Vova un coniac și-i pune un pahar de Coca-Cola. După un timp în care cei doi tac, Vova soarbe și Sorin se face că se ocupă de contabilitate, Sorin întrerupe tăcerea.

SORIN
Ești terminat . . . Ia zi-mi ce-ai pățit?


Vova se apleacă peste masă și-și sprijină capul în mâini.

VOVA
Sunt un idiot! Aveam și eu doi prieteni buni și i-am
pierdut la zaruri!

Sorin se foiește circumspect.

SORIN
Ce-ai făcut?



VOVA
I-am păcălit, le-am dat niște date false despre mine,
înțelegi, i-am dus de nas.


Se lasă iar clipe de tăcere. Sorin se așează didactic în scaun. După ce-și urmărește intens ucenicul rostește destul de detașat.


SORIN
Recunosc băiete e cam ciudat ce-ai făcut.Nici măcar
nu vreau să înțeleg de ce ți-ai bătut joc de oamenii ăștia,
așa ești tu mai smucit! Dar știi ceva, ai ceva cu totul
și cu totul special! Ai imaginație Vova și asta e ceva ce
nu se poate învăța! Bazează-te pe ea!


VOVA
Fac ceva pe imaginația mea! Eu îmi vreau înapoi
prietenii! Acum știu ce pot și cine vreau să fiu!


SORIN
Așa deci . . . Nu cumva vrei fata înapoi?


VOVA
Uite ce te rog, dă-mi ceva de lucru aici la bar, să fac
ceva bani și să-i invit duminică la reconciliere. Nu vreau să
le mai cer alor mei și nici să-i mint că merg la meditații.
O să le arăt tuturor adevărata mea față . . .


Sorin se luminează la față, dă din cap a aprobare dar nici nu apucă să-și dea acceptul că Vova e deja cu sacii de gunoi în mâini și urcă scările spre ieșirea din bar.







SECVENÞA 44
Exterior, zi. Parc. O altă duminică.



E o zi cu puțin vânt și norișori cenușii trec sporadic pe cer. Cei trei merg răsfirați pe lângă parcul de distracții, trec pe lângă roata cea mare care se învârte lent.

VOVA
Și zic c-ar fi foarte mișto să ne dăm în roata mare . . .


PUIU
(doar pentru Călin)
Ca țâncii . . .


Vova se întoarce spre cei doi care-și șușotesc. Zâmbește șters.

VOVA
Eu știu că cei care se dau cu roata rămân împreună
pentru totdeauna!


CÃLIN
E valabil pentru îndrăgostiți!


PUIU
(în zeflemea)
Departe de noi asemenea gânduri!


Vova îi privește rugător pe cei doi.

VOVA
Totuși . . . Poate aveți voi altă propunere, sunt gata să
accept orice altă variantă . . .


Călin se îmblânzește.



CÃLIN
N-ar fi rău să luăm o bere la o terasă!


PUIU
Să n-aud!


VOVA
Tu bei altceva.


PUIU
Știți ce, mai bine m-aș căra acasă, pierd timpul de
pomană!


CÃLIN
Hai mai stai, Vova, hai să ne dăm cu roata.


Călin îi face cu ochiul lui Vova. O ia pe Puiu de braț. Vova se îndreaptă spre casa de bilete.



SECVENÞA 45
Exterior, zi. În roata mare. Un pic mai târziu.


Călin cu Puiu stau pe una din băncile roții. Vova e pe o alta, singur, deasupra lor și bea dintr-o sticlă de apă minerală. Puiu și Călin rod cipsuri din aceeași pungă. Puiu stă cu capul pe pieptul lui Călin, Călin o ține mândru. Vova se tot uită la cei de sub el și le zâmbește și le face cu mâna.

CÃLIN
Lasă-l și tu mai moale. E tâmpit, dar toată lumea mai
greșește!


PUIU
Da mă, da nu intenționat!


Cips.
CÃLIN
Uite că ne face cu mâna, să-i facem și noi!


PUIU
Poate ne aruncă cu apa aia în cap . . .


Vova închide sticla de apă minerală și-o lasă alături pe bancă. Roata se ridică mai sus și sticla de plastic se dezechilibrează și se rostogolește de lângă Vova chiar în spinarea celor doi și-i izbește serios. Puiu strigă.

PUIU
Băi, tu ești chiar criminal, nene, nu te potolești!


VOVA
(țipă și gesticulează de sus)
A fost un accident! Nu e vina mea!


CÃLIN
Mda, nimic nu e vina ta! Hai că m-am săturat! Coborâm
din roata asta și mergem la mine să ascultăm niște
muzică Puiu!


Roata își începe traseul descendent. Când ajunge jos Călin și Puiu o iau la fugă fără să-și mai ia rămas bun de la Vova. Se stârnește o furtună uscată de vară. Praf, frunze și mizerii se ridică în aer, Călin și Puiu fug împreună pe aleile parcului, în urma lor aleargă Vova. Cerul se întunecă brusc. Se pune pe ploaie. Tună și fulgeră. Vova se lasă păgubaș, nu mai aleargă după cei doi, face un semn de lehamite și dezamăgire. Ridică fruntea spre ploaie, se lasă copleșit de apa care răpăie și-i face pielea găină, sub frunzișul compact al parcului.







SECVENÞA 46
Interior, zi. Automobilul familiei Negrescu. O altă zi.

Călin e pe scaunul de lângă șofer și taică-su, un bărbat bine făcut conduce cam agitat. Mama sa, o doamnă solidă dar impecabil aranjată se ține cu ambele mâini de spătarul lui Călin.

DOMNUL NEGRESCU
. . . că m-am săturat să-l prind pe Alin dormind în
post! Cred că o să renunț la tura de noapte! Pe de
altă parte nu prea-mi convine fiindcă seara se
închiriază cel mai bine casetele . . .



Zice și pufnește furios pe nas.

CÃLIN
Lasă tată, ar fi bine să lucrez eu în locul lui, câteva
nopți, să văd și eu care-i treaba . . .


DOAMNA NEGRESCU
Doamne Călinuț! Și somnul? Și dacă ești
mort de obosit cine mai învață?


DOMNUL NEGRESCU
Mofturi, eu la vârsta lui țineam o familie pe pâine!
Las că poate, e voinic, uite la el, un găligan! Să învețe
și el un pic din afaceri . . .


Mașina scârțâie din toți rărunchii și familia se oprește în fața unui magazin de produse electronice. Cei trei se pregătesc să coboare.

CÃLIN
Ah! Stați un pic că vreau să vă zic o chestie . . .


Călin se fâstâcește nu știe cum să înceapă.

Nu mai fac meditații . . .

DOMNUL NEGRESCU
(îl bate pe spate)
Las că aranjăm noi cu ăla de la facultate!

Dă să coboare. Călin îl oprește.

CÃLIN
Nu asta . . . Am tot chiulit în ultima vreme, să
știți că mi-am dat seama că fac o prostie . . .


DOMNUL NEGRESCU
Bravooo! Pedepsit cu munca de noapte la magazin!


DOAMNA NEGRESCU
Păi bine mamă, dacă femeia aia nu se ocupa de voi nouă de ce nu ne-ai spus? Las că rezolvăm noi, punem pe ăla de la facultate!


Cei trei coboară și se îndreaptă spre magazin. Călin se scarpină în cap. Se miră că a scăpat așa ieftin.


SECVENÞA 47
Interior, seară. Interiorul magazinului de electronice. Altă zi.


Călin stă după tejghea printre instrumente și aparatură de tot felul. Câteva televizoare și monitoare afișază imagini diferite și cântă polifonic. Vorbește la telefon în timp ce reglează parametrii imaginii și butonează.

CÃLIN
Hai mă, îmi țineți și mie de urââât!


PUIU
Off măiii, pe mine mă devastează o noapte
nedormită și nici n-a trecut prea mult de la
ultima . . .

CÃLIN
Puiuț, te rog, l-am chemat și pe Vova . . .încercăm să-ne-mpăcăm.

PUIU
Parcă nu mai stăteam de vorbă cu el...

CÃLIN
M-am gândit să-i dăm o șansă așa ar fi normal, nu crezi?

PUIU
Mă rog, dac-așa zici mata...Bine, fie...


Călin închide mulțumit receptorul și începe să facă o selecție printre casetele video. În vitrina prin care se vede seara deja luminată de felinare bate Vova. Călin se duce să-i deschidă ușa magazinului, care are și un ghișeu prin care se pot închiria casete.Vova discută cu Călin și acesta caută cu Puiu o casetă.Între timp Vova ia niște bani din sertarul lăsat deschis de Călin.



SECVENÞA 48
Interior, dimineața. A doua zi.

Se luminează de ziuă și cei trei cască somnoroși pe scaunele lor în fața ecranului pe care mai rulează un film. Puiu se foiește nervos și hotărăște să se ridice, chiar își strânge din lucruri. Vova își împinge picioarele.


PUIU
Căline eu nu mai pot să stau, plec...Mi-e și așa
de somn.


VOVA
Vine și băiatu!


PUIU
Cum vrei da să știi că eu mă duc direct acasă!
Nu prea avem drum comun!


Vova își ia și el lucrurile și acum cei doi sunt în dreptul ușii.

CÃLIN
Băi, vă mulțumesc pentru companie, sper
că v-au plăcut filmele...


Cei trei se îmbrățișează și Călin deschide ușa, în fața ușii surpriză apare și tatăl lui Călin

DOMNUL NEGRESCU
Aaaa! Bună dimineața copii! I-ați ținut de urât lui Călin!
Frumos din partea voastră!


PUIU
Bună dimineața! Acum ne grăbim spre casă!


VOVA
Am văzut niște filme brici, vă salut!


Tatăl intră și cei doi ies. Călin le face cu mâna. Tatăl se îndreaptă spre fundul încăperii spre zona unui geam acoperit cu o draperie groasă. Trage draperia, Călin vine printre tejghele spre el. Acum tatăl bâjbâie pe peretele de lângă fereastra fostă acoperită, e acolo o casă de bani în perete. Tatăl deschide casa cu ușurință, semn că era acoperită mai mult de formă.

DOMNUL NEGRESCU
Căline, unde sunt banii?


CÃLIN
Dar nu i-am luat eu! Dacă erau acolo, acolo au rămas!


DOMNUL NEGRESCU
Măi să vezi că nesimțitul ăla pe care l-am dat afară
din slujbă și-a luat și o mică despăgubire fir-ar al dracului!
Erau ceva bani rămași aici!


Călin stă lângă tatăl său și admiră golul din casa de bani. Taică-su îl bate pe umăr.

DOMNUL NEGRESCU
Lasă fiule, încă un motiv să plecăm din țară! Îți dai seama
că nu mai recuperăm nici un leu!


Călin se uită cu regret la tatăl său. Îl bate și el consolator pe umăr.

SECVENÞA 49
Interior, noapte. Camera lui Călin. Un timp în urmă.


Pe geam intră lumina unui felinar aflat pe stradă. E liniște. Se aud câțiva greieri și foșnet ușor de pomi. Zgomotul unor voci din apropiere, veselia unor tineri ieșiți de undeva de la o discotecă ce apoi se stinge ușor în demarajul îndepărat al unor autoturisme. Două siluete întunecate se apropie de geam, una scoate plasa de țânțari care e prinsă de un cadru de lemn, d sar pervazul. O femeie și-un bărbat. Bijuteriile femeii zornăie o dată cu mișcările ei. Se aude pocnetul unui balon gumă de mestecat. Cei doi se furișează printre mobile. Femeia se aruncă într-un fotoliu.

ELOISA
Eu nu-nțeleg de ce stăm cu lumina stinsă.


Se aude iar pocnetul balonului de gumă de mestecat. Bărbatul cotrobăie în măruntaiele unui dulap.


VOVA
Suntem precauți!


ELOISA
Și care e distracția?


VOVA
Că jefuitul e chiar prietenul meu!


ELOISA
Nu văd partea distractivă . . .



Se ridică de pe fotoliu și caută pe lângă ușă întrerupătorul. Aprinde luminile. Eloisa e fata blondă ochelaristă care i-a luat cândva ceasul lui Vova. Îl are la mână printre brățări. Se aruncă înapoi în fotoliu. Evaluează interiorul.

ELOISA
Mamă, ce kitsch!


VOVA
La ce te așteptai de la niște amărâți de
comercianți? Acum, n-ai vrea să-nchizi lumina?
Gata am băgat tot! CD, cas, walk-man, CD-uri,
aparat de ras, lap-top . . . știi ce ordonat e Călin!


Vova se duce spre întrerupător să stingă lumina. Eloisa sare pe el.

ELOISA
Îmi place lumina! Las-o!


Își scoate guma din gură și și-o lipește de una din brățări.Îl sărută pasional.


ELOISA
E palpitant!


VOVA
(răspunzându-i la sărut)
E grozav dar . . . trebuie s-o ștergem!


ELOISA
(se-nvârte în jur și rupe câteva desene
qitchoase, apoi meticulos planșa de arhitectură
la care lucra Călin, privind senzual spre Vova)
Ești o bestie!


Se îndreaptă către el și are loc o scenă de amor fierbinte în care cei doi distrug toate decorațiunile de prost gust. Eloisa aude un zgomot de ușă. Își vâră în gură guma de pe brățară, pocnește din balon și-l avertizează pe Vova care este foarte înfierbântat, aproape a ajuns să-i dea jos bluza.

ELOISA
Am auzit un zgomot . . .


Vova se repede instinctiv spre întrerupător, stinge lumina, apucă în viteză marea geantă de voiaj burdușită cu obiecte, șoptește . . .

VOVA
Ieși, acum!


Fata sare pe geam într-o mișcare felină, Vova îi pasează geanta dar lumina se aprinde brusc și Călin îl surprinde pe Vova în cadrul geamului. Călin e siderat. Vova rânjește inocent.

CÃLIN
Ce mama naibii cauți aici?


Vova răspunde amuzat.


VOVA
Pe tine!


Călin se apropie de Vova, mai aproape de geam, Vova pune un picior pe pervaz dar Călin îl apucă de mână. Îl strânge tare.

CÃLIN
Ce naiba ai făcut aici? Ce-i aici?


Vova vrea să se smulgă din strânsoarea lui Călin, icnește și se uită cu coada ochiului la stradă.

VOVA
Nu e nevoie să mă tragi așa . . . îți explic . . .


Trage cu coada ochiului pe stradă dar Călin se apropie și el să privească pe geam, curios de ocheadele lui Vova. Vova stă cocoțat de tot pe geam și-ntr-o fracțiune de secundă îl mușcă puternic pe Călin de mână și sare afară. Se aud pașii săi alergând. Călin își înăbușă un urlet de durere. Își privește rana provocată de dinții lui Vova din care curge sânge abundent. Înjură și se răsucește de durere.

CÃLIN
Să nu te mai văd în viața vieților mele!


Se rotește ca un nebun în jur, se prăbușește pe-un fotoliu și izbucnește în suspine înfundate. Din când în când își linge rana. Pe obraz i se rostogolesc lacrimi mari de copil. Se duce spre planșetă și cu gesturi inutile ridică fâșii de hârtie ruptă în încercarea de-a reconstitui lucrarea distrusă.

CÃLIN
În viața vieților mele!


Stinge lumina și se aruncă îmbrăcat pe pat.


SECVENÞA 50
Interior, zi. Cofetărie-patiserie. O altă zi.


La aceeași masă stau Călin și Puiu. Călin îi împinge peste masă cartea cea groasă lui Puiu. Puiu o ia și-o pune bine în rucsac. Călin se duce și comandă ceva de băut, de mâncat. Se întorce și pune tava cu prăjituri și cafea pe masă. În timp ce dă jos de pe tavă diversele produse și le pune în fața sa și a lui Puiu, Puiu începe să vorbească.


PUIU
M-a sunat nemernicul ăla!


Călin se oprește din descărcatul tăvii. Are la mână un bandaj.

CÃLIN
De data asta nu mai vreau eu s-aud!


Puiu se uită la bandaj. Întreabă ușor speriată și cu o urmă de regret.

PUIU
Da ce s-a-ntâmplat că doar tu erai pacifistul!
Te-a mușcat așa, din senin?


Călin își vâră în gură bucăți mari de prăjitură și se concentrează asupra mestecatului. Puiu moare de curiozitate.


CÃLIN
Nu insista că nu-ți mai zic nimic! Eu Călin Negrescu
să nu-l mai văd pe-ăsta în viața vieților mele!


PUIU
Măi da ți-a făcut ceva foarte rău! Ce-a făcut?
S-a dat la tine?


Călin se șterge la gură după prima prăjitură înghițită. Puiu nici nu s-a atins de farfurie.

CÃLIN
(ștergându-se la gură)
Asta ar mai fi lipsit! Să schimbăm subiectul! Am
noutăți, s-ar părea că plecăm din țară . . .


PUIU
Cu ai tăi? Oooo, îmi pare tare rău,
adică vreau să zic îmi pare bine pentru tine . . .





SECVENÞA 51
Interior, noapte. Camera lui Puiu. Peste o zi, două.


E noaptea târziu. În camera ei, pe biroul transformat în planșetă de arhitectură Puiu ridică o elevație complicată la lumina lămpii cu braț flexibil. Telefonul sună subțirel. Puiu se dezlipește ca prin vis de planșeta care i-a acaparat toată atenția. Închide rotringul și ridică receptorul. La celălalt capăt al firului se aude trupa Voltaj.


VOVA
Azi a fost cald și soare
Dar nu în inima mea . . .


Puiu se strâmbă a lehamite și se lasă să cadă pe marginea patului. Se freacă la ochi nervoasă.

PUIU
Vova potolește-te!


Puiu face în aer semne de invocație către cer.

VOVA
Număr zilele, număr nopțile
Cât mai am s-aștept să te strâng la piept,
Zilele, nopțile, Aștept . . .


Puiu stă câteva clipe cu ochii închiși pe marginea patului, cască de oboseală, se trântește într-o rână apoi deschide brusc ochii și se uită îngrijorată la desenul rămas neterminat.

PUIU
Știu și eu piesa . . .


Acum Puiu e în picioare și-și inspectează munca strâmbându-se nemulțumită și punând degetul pe amănunte ale desenului.


VOVA
Înțelegi mesajul?


Puiu vorbește aproape absentă.

PUIU
E vorba despre-o dragoste mare care se
va-mplini pe lumea cealaltă unde nu există
Vovi!


VOVA
E vorba de o dragoste mare care nu se poate
împlini aici fără Pui . . . și-atunci, mai
bine pe lumea cealaltă!


Puiu parcă se trezește.

PUIU
Tu ai idee cât e ceasul? Știi că puteai s-o trezești
pe maică-mea?


VOVA
Nu n-aș fi trezit-o că știu că tu înveți
până târziu . . . am vrut să-mi iau adio . . .



Puiu sare impacientată în picioare și se învârte ca un leu în cușcă, mută obiecte de colo colo.

PUIU
Vova să nu faci vreo prostie . . .


VOVA
O să fac singurul lucru bun posibil! Mă sinucid!


PUIU
Vova, nu! Nu face asta!


VOVA
De ce, crezi c-o să regret apoi toată viața?


Puiu se roagă de Vova.

PUIU
E cel mai mare păcat!



SECVENÞA 52
Interior, noapte. Hol acasă la Vova. mai târziu.



Sună o sonerie. Doamna Kaminsky deschide ușa apartamentului. Puiu stă în ușă, abia își trage respirația..

PUIU
Mă, mă, scuzați, știu că e foarte târziu am trecut să-l văd pe Vova…


Puiu face un pas timid în hol.


DOAMNA KAMINSKY
Intră Puiu... e la el în cameră...

SECVENÞA 53
Interior camera lui Vova, mai târziu.

Vova și Eloisa sunt în pat și fac dragoste. Puiu intră pe ușă, îi vede pe cei doi. Eloisa aude ușa și trage cu ochiul la Puiu, chicotind. Vova rânjește, surprins și trage cearceaful peste ei. Puiu se albește la față.

VOVA
Ce faci aici ?


PUIU
(clipește des, se repliază)
Păi...p arcă ziceai că te sinucizi. Curată sinucidere!

ELOISA
Hai și tu în pat !

Eloisa dă la o parte cearceaful. Cei doi sunt goi. Puiu se uită o clipă apoi închide ochii din reflex. Se-ntoarce și se apropie de ușă.

PUIU
Nebunii dracului !

Puiu trântește ușa.Vova se ridică se-nfășoară la repezeală cearceaful. Dă să se ducă după Puiu, dar Eloisa se interpune între el și ușă și cu un gest ferm încuie ușa cu cheia. Îl împinge spre pat.


SECVENÞA 54
Exterior, noapte. În fața casei lui Călin. Un pic mai târziu.


Puiu și Călin se așează pe o bancă la șosea.


PUIU
Mi-era frică să nu facă vreun gest necugetat și el era cu tâmpita aia de Eloisa.


CÃLIN
Fițe de-ale lui Vova. Zi când ne întâlnim să ne luăm
rămas bun?

Călin se apleacă, își leagă rolele.

PUIU
Ai început și tu?

Cei doi se ridică și pleacă spre stația de metrou. Călin face arabescuri cu rolele.



CÃLIN
Nu mă, nu ți-am zis că plecăm?


PUIU
Dar așa de repede? Asta-i de-a dreptul reformare de
relief!


Puiu și Călin ajung în stația de metrou, se-mbrățișează de despărțire. Puiu coboară în metrou.

SECVENÞA 55
Exterior, zi. Terasa Ro Yachting Club. În zilele noastre.



Puiu și Călin conversează relaxat în fața micului dejun. Pe lângă ei, pe lac, trec yolele celor mici și se aude rumoare. Călin mușcă dintr-un corn și întinde mâna dreaptă peste masă. Între degetul mare și arătător în mușchiul moale se vede semiluna unei mușcături adânci care s-a cicatrizat în linioare albe.

CÃLIN
Uite! Mai am și azi cicatricea provocată de mușcătură!
Ca o legătură pe viață!


Puiu se lasă pe spate și oftează. Se șterge la gură cu un șervet de pânză. Dă din cap în sens de „Ca să vezi, incredibil!”. Cei doi își continuă masa. Un pescăruș trece pe lângă ei foarte aproape și cei doi îi urmăresc zborul peste lac, privesc mișcarea fină a frunzișului de pe malul lacului, înălțarea diafană a unei libelule turcoaz purată de vânt în spațiul însorit.

CÃLIN
(ironic)
Și dragă, tot ce făcea Vova era un obol adus Eloisei
care ura banalitatea și dorea o viață plină de aventură
și eroism . . .a șutit ștergarul cel prețios din Muzeul
satului și i l-a plantat în mașină lui Andrei Codrescu . .
mi-a șutit și mie lucrurile din cameră, banii din caseria lui taică-meu.


PUIU
Gata, gata, nu-mi mai spune nimic! Nu mai vreau
să aud nici o vorbă . . . și eu care credeam
că mă place, și totul pentru o tipă ștearsă cu o mutră
de șoarec de bibliotecă! N-aș fi crezut!


CÃLIN
El a ținut foarte mult la tine! Dar și-a dat seama că, la
stilul tău, n-are nici o șansă! Apropo, știi că acum fac afaceri cu Andrei Codrescu, administrează niște fonduri internaționale dedicate unor proiecte de arhitectură și s-ar putea să colaborăm
la ridicarea unui complex în apropierea Bucureștiului . . .


Puiu îl privește fix pe Călin. Rostește surprinsă, circumspect.

PUIU
Daaa?

Puiu pufnește.

PUIU
Ha! Ca să vezi!


Cei doi sunt în fața debarcaderului și puștii fericiți debarcă și-și trag bărcuțele pe mal. Apoi le cară sus pe dâmb sub îndrumarea unui instructor. Scot velele, împachetează greementul. Călin îi ia mâna lui Puiu. I-o sărută. Apoi o îmbrățișează cald.

CÃLIN
Draga mea, acum trebuie să plec. Din păcate
chiar mâine ne întoarcem în Germania, dar . . .
dacă iese proiectul acela, sigur ne vom vedea!


Puiu îl îmbrățișează și ea pe Călin.

CÃLIN
Pe curând Călin! Salutări soției și celui mic.


Puiu îi face cu mâna băiețelului care se uită curios de pe dâmb.

PUIU
Și nu ezita să mă cauți când ești în țară!


Puiu se întoarce și ușor se pune pe alergat în sensul din care au venit. Are ochii plini de lacrimi. Călin îi face cu mâna.


SECVENÞA 56
Exterior, zi. Pe malul lacului. Un pic mai târziu.



Puiu aleargă pe malul lacului inspectând din priviri diferitele amplasamente, terase, cluburi, vaporașe amenajate ca restaurante, terenuri de sport. La un moment dat scoate un telefon mobil și sună pe cineva.

PUIU
Iubitule, voiam să-ți spun că m-am răzgândit.
Putem să ne vedem în seara asta, cred c-o să fug mai
mai devreme de la petrecerea de deschidere! . . .
Ei ce s-a-ntâmplat! Ne vedem la mine, da?
Pa, pa . . .


Puiu trece pe lângă o plajă amenajată care are un difuzor de radio dat tare. Se aude un buletin de știri„. . . negocierile s-au soldat cu un eșec. Interpolul anunță prinderea a doi infractori periculoși care acționau îndeosebi pe teritoriul Europei. Vova și Eloisa se arată cooperanți și speră să obțină pedeapsa minimă. Puiu se așează pe o bancă și privește debusolată în dreapta și-n stânga.


SECVENÞA 57
Exterior, noapte. Terasa Ro Yachting Club. În aceeași zi.


Terasa e aranjată select de petrecere de mare clasă. Invitați și invitate îmbrăcați deosebit. Mese aranjate excepțional. Lumini colorate, muzică selectă și dans în zona centrală a terasei plutitoare. Puiu, îmbrăcată într-o rochie lungă de seară cu spatele gol și o coafură elitistă se sprijină de parapet cu un pahar de șampanie în mână. Pare absentă. O femeie mai tinerică îmbrăcată și ea superb se apropie.

ASISTENTA
Nastasia, speechul a fost un succes, să ciocnim!


Cele două femei ciocnesc. Nastasia îi zâmbește.

PUIU
Ce m-aș face fără tine?


ASISTENTA
Ce spui, tu ești prezentă peste tot! Chiar vroiam
să te-ntreb, cum se împacă domnul din viața ta
cu programul ăsta prelungit . . .


Puiu o strânge de braț.

PUIU
Voiam, să te rog, e pentru prima dată, dar . . .
Anamaria vreau s-o șterg, mă înțelegi, cred că
poți să te descurci?


Puiu își privește micul ceas bijuterie.

PUIU
Am o întâlnire . . .


ASISTENTA
O minune! Mai întrebi? Du-te . . .


Puiu face stânga-mprejur și amestecându-se printre invitați dispare. În urma ei asistenta zâmbește mucalit. Soarbe o gură de șampanie. Un domn o invită la dans.





SECVENÞA 58
Exterior, seară. Pe terasa unei piscine, într-o vilă de lux. Un pic mai târziu.


Apa turcoaz sclipește sub lumina spoturilor. Puiu stă pe un șezlong îmbrăcată în rochia de seară și odihnindu-și capul pe spate pe marginea piscinei. Lângă ea stă lungit un ogar cenușiu, agil și atent. Pe măsuța de alături stă o tavă pe care e preparat un cocteil roșu. Se vede deschisă o cutiuță matlasată de bijuterii dar goală. Se aude un big-bang silențios. Ogarul se repede spre ușile transparente care dau spre casă. Puiu își urmează câinele și iese de pe terasă întorcându-se cu tânărul Andrei Codrescu îmbrăcat relaxat și elegant. Puiu duce în brațe un superb buchet de flori. Cei doi se sărută.

ANDREI
(mai în glumă mai în serios)
Cum ai reușit iubito să-mi faci loc în
programul tău încărcat!

Puiu îl mângâie pe obraz.

PUIU
Să zicem că mi-am reevaluat prioritățile!


Cei doi stau strâns îmbrățișați.

ANDREI
Nu mai speram . . .Asta-nseamnă că domnișoara
director . . . acceptă să-și împartă viața cu mine?


Puiu îi arată lui Andrei inelul cu piatră de pe deget.

PUIU
Era ceva . . . în defavoarea ta . . . dar nu mai e!
Te iubesc, da, și accept să fiu soția ta!

Andrei își ridică logodnica în brațe.

ANDREI
Ah doamne, am câștigat în lupta asta nedreaptă
dintre mine și munca ta!


Cei doi ciocnesc coctailuri. Seara sclipește peste piscina descoperită, cu o puzderie de stele. Cei doi se dezbracă și se aruncă în apă să înoate. Jerbe de apă și jocuri de lumini irizează sărutările celor doi îndrăgostiți. Spațiul vibrează în armoniile distincte ale unei trupe de cafe-concert. Câinele latră spre luna aurie, care trimite o lumina misterioasa către cuplu.