Scena III

(Căminele studențești dela Grozăvești. Într-o cameră, cpt. Doru Scarlat și un informator de al său, studentul arab Samir Alayn)

Scarlat : Bătrâne, informația pe care ți-o cer e vitală pentru mine! Mă înțelegi? Puțin mă interesează ce rațiuni stau în spatele răzbunărilor dintre facțiunile voastre rivale. Important pentru mine, pentru tine, pentru țările noastre este că cineva vrea să bulverseze relațiile dintre noi, folosindu-se de arma terorismului.
Samir : Îți dai seama că și noi suntem la fel de interesați în a stopa astfel de tentative, dar pe zi ce trece e mult mai greu, teroriștii se deplasează extraordinar de repede și variat, au în dotare armament supersofisticat. De aceea va trebui ca voi să acționați mai rapid decât ei!
Scarlat : Cea mai afurisită chestie este că nu știm pe cine vizează comandoul lor. Persoană, clădire, instituție...De fapt, locurile aglomerate i-au atras întotdeauna. Aeroporturi, gări, stadioane, catedrale și, de ce nu, târguri internaționale...
Samir : Ai gândit bine. Mi-ai adus ce ți-am cerut?
Scarlat : Da.

(Doru Scarlat scoase din buzunar un set de fotografii).

Scarlat : Sunt reprezentanții firmelor acreditate la Tib 92. Privește-le cu atenție, te rog! Au mare importanță pentru noi.
Samir : Dorule, lasă-mi un timp de gândire, să mă consult cu oamenii mei. Dar te va costa, crede-mă!
Scarlat : Rămâne cum am discutat. Te-am dezamăgit eu vreodată când a fost vorba să-ți răsplătesc serviciile?

(Scarlat își luă geaca de blugi din cuier, își puse o șapcă strengărească pe cap și-l salută pe Samir)

Scena IV

(Un apartament mobilat cu gust. George Dumitrescu, un bărbat de 40 de ani citește ziarul. Mira Radulian, prietena lui, pregătește cina la bucătărie).

Dumitrescu : Mira, termină odată cu masa aia, că doar nu suntem decât noi doi!
Mira : Îți pregătesc o surpriză...

(Intră cu un platou aburind)

Dumitrescu : Hai, vino lângă mine! Niciodată nu avem timp să stăm cât am vrea de vorbă. La servici suntem prinși cu munca, aici te închizi în micul tău paradis culinar...pentru noi când îți mai faci timp?
Mira(aranjându-și coafura) : Îți place cum m-am tuns?
Dumitrescu : Da. Ai vreun motiv special?
Mira : Păi, nu spuneai că mergem la sfârșit de săptămână la munte!
Dumitrescu : Iubito, îmi pare rău! A intervenit ceva deosebit. Nu te întrista! Am să-ți spun totul, între noi nu mai există secrete. Sosește în țară un vechi prieten de-al meu, un om care m-a ajutat atunci când eram singur și la ananghie. Dacă n-ar fi fost el, nu știu dacă azi ai mai fi avut cui să pregătești toate bunătățile astea. M-a sunat acum două zile și ar vrea să ne petrecem sejurul în București, împreună. O să ai ocazia să-l cunoști și tu, pentru că vei avea și tu un mic rol în întâlnirea noastră. Nu mi-o lua în nume de rău, a fost ceva neprevăzut! Oricum, săptămâna viitoare voi fi cu totul al tău!

(Mira îl privi cu o figură tristă. Avea o expresie a feții aproape copilărească, deși era mult mai în vârstă decât bărbatul din fața ei)
Mira : Săptămâna viitoare? Îmi promiți?
Dumitrescu : Când te-am mințit eu? Am pentru tine o surpriză.

(Mira se foia de nerăbdare. Dumitrescu scoase din haină o cutie, pe care o deschise în fața ei. În ea se afla un inel superb, pe care el îl așeză pe degetul Mirei)

Dumitrescu : În iarnă, dacă totul merge bine, ne căsătorim!
Mira : Adevărat? Nu pot să cred! Fetele de la institut își râd mereu de mine, spunându-mi că tu nu te vei încurca niciodată cu o femeie mai în vârstă!
Dumiterescu : Lasă-le să vorbească, Mira. Gura lumii e slobodă. O să le facem în ciudă când le vom invita la căsătoria civilă. Hai, să mâncăm, mi-e o foame de lup!

Scena V

(Biroul col. Davidescu)

Davidescu : Băieți, ieri m-am întâlnit cu col. Avramescu, de la Antitero. Informațiile lor au fost corecte. Un comandou al „Panterelor negre” vine în România. Au probabil o răfuială de încheiat...
Filip : Și tocmai acum, când a mai rămas atât de puțin până la deschiderea Târgului...
Davidescu : Mușat, ai adus ce te-am rugat?
Mușat : Da, d-le colonel, poftiți raportul.

(Davidescu citește raportul, subliniind din când în când pasajele interesante)

Davidescu : A intrat în scenă și amicul nostru George Dumitrescu. Se pare că perioada în care șefii lui de afară l-au „conservat” a expirat și va trebui să le răspundă cu aceiași monedă cu care ei l-au plătit acum câțiva ani, când a fost plecat la specializare. A intervenit însă un element inedit. Mă așteptam ca șefii lui să fie alții și nicidecum cei ce patronează firma siriană, căreia el a început să-i dea târcoale, imediat ce aceasta s-a apucat să-și monteze ștandul în cadrul Târgului. Se pare însă că omul lui de legătură nu a sosit încă în România și, dacă nu a făcut-o, înseamnă că este una dintre persoanele de conducere ale acestei firme, întotdeauna aceștia sosind cu o zi-două înainte de deschiderea oficială.
Mușat : Am vorbit cu Scarlat. A început să facă verificări în studențimea arabă de la Grozăvești. Avem deja fotografia șefului delegației firmei siriene, pe lângă care se tot învârte de câteva zile Dumitrescu.
Davidescu(privind o fotografie, pe care i-o dăduse Mușat) : Deci ăsta trebuie să fie omul pe care-l așteaptă Dumitrescu! Încâlcită treabă! Mai-mai că-mi vine să cred că sirianul ar putea fi foarte bine și ținta comandoului care va veni în România. E doar o simplă și nesusținută supoziție!
Mușat : Mohamed Barsumi, reprezentantul unei firme de echipamente de prospectare și cercetare în domeniul energiei atomice!
Davidescu : Legătura dintre Dumitrescu și Barsumi pare logică, dacă ne gândim la domeniul de activitate al cercetătorului nostru. Să fie oare numai o legătură născută din pasiuni profesionale sau și din alte „pasiuni”? Ce zici Filipe?
Filip : Dacă ar fi să luăm în considerație profesionalismul cercetătorului George Dumitrescu am înclina să credem că legătura este una strict oficială. Dar, dacă scrutăm cu atenție profilul său moral, totul devine incert.
Davidescu : Vreau să fie amândoi monitorizați îndeaproape, imediat ce Barsumi va sosi în țară.
Mușat : A sosit deja și s-a cazat la „Inter”.
Davidescu : Bun, întocmiți un raport amplu, pe care vreau să-l înaintez procurorului. Vreau să fim nu numai pe urmele lor, dar și în intimitatea lor. M-ați înțeles! Filaj, mijloace de ascultare și foto-filmare, ce mai, tot tacâmul pentru un oaspete atât de important!
Mușat : Apropo, fiindcă veni vorba de „Inter”. Am primit un raport de la echipa de filaj, care-l urmărește pe Robert Cerniatinsky. Lucruri extrem de interesante. Invariabil, bătrânelul nostru își începe ziua, în ciuda vârstei, cu o repriză de jogging pe malul Snagovului. Apoi se urcă în Renault-ul său elegant și oprește în față la „Inter”. Se învârtește prin hol, ca pentru a se asigura că nu are coadă după el, cumpără presa, întotdeauna pe cea românească, bea la bar o limonadă, apoi urcă la etajul XI și intră în apartamentul înscris la recepție pe numele Giancarlo Francesconi. După aproximativ o oră din cameră iese un bărbat atletic, îmbrăcat sportiv. A fost și el luat în filaj. După ce face o tură-două prin Herăstrău, alergare ușoară, se îndreaptă către TIB! Deși încă nu toate firmele și-au deschis ștandurile, el a reușit să pătrundă în incinta câtorva, oamenilor de ordine argumentându-le că are acreditare, ce-l atestă ca reprezentant al firmei „Orion” la târg.
Davidescu : Verificați firma imediat!
Mușat : Am verificat-o. Se ocupă cu produse de larg consum.
Davidescu : Și Robert?
Mușat : Acesta părăsește hotelul spre seară, întorcându-se la Snagov.
Davidescu : Deci, tot timpul el stă în camera italianului?
Mușat : Da. Unde nu intră și de unde nu iese nimeni!
Davidescu : Robert pleacă din hotel înainte de sosirea italianului din oraș?
Mușat : Întotdeauna după ce acesta sosește la hotel.
Davidescu : Ciudat! Foarte ciudat! Filipe, tu ce zici de asta?
Filip : Cred...dar mai bine tac... O să ziceți că iar fantazez cu ideile mele luate direct din filme...
Davidescu : Nu, te rog, spune, ce crezi?
Filip : Cred că vom avea nevoie de încă o aprobare de la procuror ca să putem intra în spațiul public al hotelului și să folosim mijloacele speciale de supraveghere și pentru italian. Dacă nu cumva, Cerniatinsky și Francesconi, nu sunt unul și aceeași persoană!
Davidescu : Vezi, de-asta îmi place mie de tine, Filipe, gândești în perspectivă. Iată o ipoteză pe care va trebui să o avem în atenție!

(Sună telefonul din birou)

Davidescu : Să trăiești, Scarlate! Da, te ascult! Așa...bine...când?...ieri?...bine. Ai luat vreo măsură? Bun, ne vedem la mine în birou peste o jumătate de oră.

(Închise telefonul, și îi privi mai destins pe mai tinerii lui subordonați)

Davidescu : Băieți, omul de legătură a lui Doru Scarlat de la Grozăvești, i-a dat acestuia o informație incredibilă! Mohamed Barsumi lucrează acoperit. Unul dintre studenții din campus, l-a recunoscut în poza lui Barsumi, pe unul dintre oficialii sirieni, pe care acum câțiva ani l-a văzut într-o tabără de pregătire paramilitară a studenților ce urmau să vină în România. Știți și voi că din marea și variata masă a acestor studenți, dintre care cei mai instruiți știu deja și româna când vin la studii, serviciile de informații arabe își recrutează oamenii lor de legătură și de acțiune în Europa. Barsumi a venit în tabăra aceea în inspecție, semn că deține un rang înalt de conducere.
Mușat : Deci Barsumi este „contaminat”? Și, ceea ce este mai mult ca sigur, acesta nu este numele lui adevărat!
Davidescu : Da, și mă întreb dacă prezența acestui om la București e legată numai de întâlnirea cu Dumitrescu și dacă nu cumva și de amenințarea comandoului panterelor negre!
- va urma -