Personajele:

Mama – între 38 și 43 de ani, frumoasă, dar cu semne de îmbătrânire
Nelu, Tatăl – între 40 și 45 de ani, fizic potrivit, aspect ușor neîngrijit
Marius, Băiatul – 17 ani, slăbuț, mereu îngrijit
Alexandra, Fata – 14 ani, bine dezvoltată, aspect ieftin

Vocea fătului

Iunie 2008

Pe fundalul întregii piese, mai mult sau mai puțin discret se vor auzi bătăile unui ceas. Scena e compusă din sufragerie – o masă, patru scaune, o canapea și un ceas cu cuc, dormitorul copiilor – două paturi, un șifonier și o măsuță cu două scaune și baia – un closet, o mașină veche de spălat, o chiuvetă, cu oglindă deasupra și o văniță de plastic. Singura încăpere care nu e la vedere e bucătăria.

Scena 1

În sufragerie, mama și băiatul stau așezați la masă. Mama coase un tricou, băiatul are în față un caiet. O privește îngândurat pe mama lui, care evită să îl privească pe durata scenei.

Băiatul: Ce-i cu tine, mamă?
Mama: Nimic… nu e nimic.
Băiatul: Nu arăți prea bine…
Mama: Sunt puțin obosită, atâta tot…
Băiatul: Unde-i tati?
Mama: La lucru, cred… nu știu…
Băiatul: Bea…
Mama: Nu știu, la lucru… nu știu…
Băiatul: Te-a mai lovit…
Mama: Știi și tu cum e… de ce întrebi așa ceva?
Băiatul: Nu e normal, mamă, să se poarte cu tine așa…
Mama: Marius…
Băiatul: De ce nu faci nimic?
Mama: Ce să fac?
Băiatul: Să îl lași! Ce te-mpiedică să-l lași? Uită-te și tu la tine… arăți de 60 de ani, ce dracu`!
Mama: Marius!
Băiatul: Scuză-mă, da` așa e! omu ăsta te stoarce de toată viața! Așa te vezi și când noi o să fim plecați? Așa vrei să rămână lucrurile?
Mama: Știi și tu că nu pot… și apoi, am încercat, îți amintești, nu erai chiar atât de mic…
Băiatul: Îmi amintesc, dar…
Mama: Nu se poate, pur și simplu. Suntem o familie. Ești destul de matur să înțelegi și tu cum stau lucrurile…
Băiatul: Se poate, dar îți repet: nu e normal!
Mama: Hai să nu mai vorbim despre asta…
Băiatul: Nici acum? Bine… da` mă întreb câți pumni îți mai trebuie până să te trezești!
Mama: Marius!
Băiatul: Bine, mamă… bine! Fie cum spui tu!
Mama: Mă duc să spăl niște haine…

Mama iese. Băiatul se ridică de la masă și se întinde pe canapea. Se aude ușa de la intrare. Intră fata, îmbrăcată provocator.

Fata: Ce faci?
Băiatul: (întins, cu mâinile pe față, fără să o vadă) Mă întind puțin.
Fata: Cine-i acasă?
Băiatul: Mami… spală.
Fata: Și tati?
Băiatul: … e la lucru!
Fata: N-a ajuns încă?
Băiatul: Nu.
Fata: Da ce-i cu tine?
Băiatul: Nimic, ce să fie? (o vede) da` cu tine ce-i?
Fata: Cum adică?
Băiatul: Ce-i cu hainele astea?
Fata: Adică?
Băiatul: Adică, uită-te la tine! Ce-i cu ținuta asta pe tine? Așa ai fost la școală?
Fata: Da, așa am fost. Și?
Băiatul: Iar comentăm?
Fata: Þi-am mai spus să nu mă iei așa, da?
Băiatul: Eu nu te iau nicium, stai liniștită, da te iau toți ăilalți de-afară. Tu ce crezi, nu zice nimeni nimic?
Fata: Ce să zică?
Băiatul: Hai că faci pe proasta acuma!Uită-te cum arăți!
Fata: Da` ce treabă ai tu cum arăt eu?
Băiatul: Atâta îți spun: dacă te prind așa pe-afară, de păr te aduc în casă!
Fata: Nu e treaba ta cum mă îmbrac eu! Clar?
Băiatul: Bine, să nu zici că nu ți-am spus!
Fata: Știi ce? Las-o mai moale cu astea, că nu ești taică-meu, ai înțeles?
Băiatul: Doamne feri!
Fata: Și oricum, tati nu zice nimic!
Băiatul: Păi ce să zică? Nici nu te recunoaște!
Fata: Lui îi place… și oricum… da` ce mai vorbesc eu cu tine?
Băiatul: Hai, du-te schimbă-te!
Fata: Taci!
Băiatul: Bine, da` schimbă-te!

Fata pleacă în camera ei. Intră tatăl pe ușă, afumat, iritat și se întinde pe canapea cu brațul stâng peste față. Băiatul stă la masă cu un caiet în față.

Tatăl: Unde-i mă’ta?
Băiatul: Spală haine. Da` tu unde-ai fost?
Tatăl: De când e treaba ta pe unde umblu eu? Ha? Mucos ce ești!
Băiatul: Au venit iarăși ăia după banii de curent.
Tatăl: Să-i ia dracu cu curentu’ lor cu tot…
Băiatul: Ziceau că poimâine îl taie dacă nu plătim.
Tatăl: De când te fute pe tine grija de curent… n-ai lecții de făcut?
Băiatul: Am…
Tatăl: Atunci fă-le, nu mă lua pe mine cu curentu`… curentu` să aștepte… am eu altele pe cap acuma…

(liniște)

Tatăl: (către mama) Poate mănânc și eu ceva!
Vocea mamei: Poate te descalți și te speli și tu înainte!
Tatăl: Poate îți ard două!
Vocea mamei: Poate mă lași!
Tatăl: Pe dracu`…
Vocea mamei: Altceva mai știi?
Băiatul: Tati, îmi trebe și mie opt sute de mii pentru poze.
Tatăl: Ce poze?
Băiatul: De album. Pozele de album. Tre` să le facem săptămâna viitoare.
Tatăl: De unde să scot eu acuma opt sute de mii?
Băiatul: …
Tatăl: Tu ce crezi că io piș bani? Că dacă e așa…
Băiatul: Tati, da chiar îmi trebe banii ăștia…
Tatăl: Îți trebe ție neapărat?
Băiatul: Da!
Tatăl: Bine, mă, hai să-ți dau și să nu-ți mai aud gura! (băiatul se ridică de la masă, se îndreaptă spre canapea și când ajunge lângă el, tatăl îi dă o palmă) `te mă-n pizda mă’tii cu banii tăi cu tot! să nu te mai aud cu bani! Þi-e clar?
Băiatul: … cretin…
Tatăl: Ce-ai spus, mă?
Băiatul: Te-am făcut cretin!
Tatăl: (mormăie în aceeași poziție, cu brațul peste față) Cretină-i mă’ta, mă, cu mine nu vorbești așa! Da` ce-i aici? Ce facem? Da` ce-s io, mă’ta? Cu ea să vorbești așa, nu cu mine! Clar?
Băiatul: Du-te mă…
Tatăl: N-ai tăcut?
Mama: Spălați-vă pe mâini și haideți că pun masa.
Tatăl: Ar cam fi timpul…

Scena 2

(mama aduce o oală cu mâncare, apoi farfurii, tacâmuri și apoi câte un șervețel)

Mama: Hai să mâncăm.
Tatăl: Ce-i asta?
Mama: Mâncare scăzută.
Tatăl: Văd că-i scăzută, da ce e?
Mama: Păi am făcut cartofi scăzuți cu felii de cârnați…
Tatăl: Cârnați…
Mama: Nu-ți place?
Tatăl: Acuma ce să mai… (către fată) da` cu tine ce-i de ești machiată așa?
Fata: Am fost la școală.
Tatăl: Așa?
Fata: Da.
Tatăl: Bine, puiule.
Băiatul: Atât? “bine, puiule”? extraordinar…
Tatăl: Tu iar ai ceva de comentat?
Băiatul: Nu, nimic…
Mama: Hai să nu discutăm la masă… mâncați că se răcește.

(liniște)

Mama: (către tata) Cum a fost la servici?
Tatăl: Ha?
Mama: La lucru. Cum a fost la lucru azi?
Tatăl: La lucru?
Mama: Da, ce-ai făcut la lucru azi?
Tatăl: A… păi dacă tot întrebi… prima dată a venit maistrul la noi și ne-a dat liber o oră de bine ce ne era, apoi șeful a angajat trei curve să vină să le futem pe rând…
Mama: Nelu!
Tatăl: Ce? Stai să-ți spun, că m-ai întrebat! Apoi, a venit un pitic cu o baghetă și toți am primit mărire de salar, că doar mănânc cartofi scăzuți cu cârnați…
Băiatul: …extraordinar…
Tatăl: Și apoi, ne-a făcut pe toți șefi și ne-a dat câte un birou de unde să ne uităm la mașini cum lucrează singure și ne-a dat câte o secretară să ne facă în fiecare dimineață cafeaua, pe care s-o bem în timp ce ne-o suge…
Mama: Nelu!
Tatăl: Ce? M-ai întrebat cum a fost!
Băiatul: Și trebuia să fii scârbă? Nu puteai să răspunzi normal?
Tatăl: Daca-ți ling una, iar te culege mă’ta de pe pereți! (pauză) cum pizda mă’sii să fie? E lucru! Am lucrat!
Mama: Te-am întrebat doar…
Tatăl: Mda…

(fata râde discret)

Băiatul: Ce râzi?
Fata: Nimic…
Tatăl: (se ridică de la masă și își ia haina din cuier) Am plecat.
Mama: Unde mergi iarăși?
Tatăl: Ce?
Mama: Unde pleci?
Tatăl: … la biserică!

(fata râde discret)

Mama: Unde?
Tatăl: La biserică merg. Mă duc s-aprind o lumânare. Și-apoi alta… și-apoi alta… și-apoi alta… și-apoi alta… (ieșind) și-apoi alta…
(fata râde)
(liniște)

Fata: Mă duc și eu să mă schimb.

(fata iese)

Scena 3

Băiatul: Ce vorbeam?
Mama: Marius…
Băiatul: Da, spune!
Mama: Nu e așa…
Băiatul: Ce nu e așa? Spune? Ce nu e așa?
Mama: Ce vrei să fac acuma?
Băiatul: A plecat să bea! Nu te deranjează deloc?
Mama: Bea și el că e obosit…
Băiatul: Bine, și dup-aia?
Mama: Se întoarce acasă.
Băiatul: Beat.
Mama: E obosit și el…
Băiatul: Da, da` așa obosit cum e, știi ce face când bea… așa obosit cum e!
Mama: N-o să facă nimic… o să vină și o să se culce…
Băiatul: O să se culce? Bine, mamă… mă suni dacă e ceva… eu ies
Mama: Unde mergi și tu?
Băiatul: Mă duc să mă întâlnesc cu o tipă.
Mama: Să ai grijă ce faci!
Băiatul: Ce pot să fac mamă? Ce să am grijă? N-o s-o lovesc, n-o s-o bat… doar o f… (se calmează) bine, am plecat!

(băiatul iese)

Mama: Când vii?

(o pauză, după care intră fata, îmbrăcată cu o altă ținută, la fel de provocatoare)

Mama: Tu unde vrei să mergi?
Fata: Mă duc să mă-ntâlnesc cu prietenii.
Mama: Așa?
Fata: Hai, mami, că sunt mare deja.
Mama: Ai 14 ani, Alexandra!
Fata: Și?
Mama: Nu poți să umbli îmbrăcată așa!
Fata: Da` nu fac nimic, mami. Ne distrăm și noi… atât.
Mama: Hai, mai stai un pic acasă. Hai, te rog eu…
Fata: Da` bine că lui Marius nu i-ai spus să stea…
Mama: Marius… are treabă.
Fata: Și eu n-am? Ce, dacă sunt mai mică înseamnă că eu nu pot să ies?
Mama: Nu e așa, știi că nu asta e… vreau eu să mai stai și cu mine…
Fata: Tati?
Mama: Ce e cu taică-tău?
Fata: De el ți-e?
Mama: Ce vrei să spui?
Fata: Þi-e că vine beat și o să te lovească, nu?
Mama: Alexandra…
Fata: Nu o să facă nimic, mami. O să vina și-o să se culce, ca de obicei.
Mama: Beat.
Fata: O să se culce…
Mama: Nu vrei să mai stai?
Fata: M-așteaptă prietenii.
Mama: Dacă sunt prieteni, o să te-aștepte și mâine…

(fata râde discret și o îmbrățișează)

Fata: Nu știi tu nimic, mami…
Mama: Pleci?
Fata: Da, mă duc. Ne vedem mai târziu…
Mama: Bine… să nu stai mult…
Fata: (ieșind) Am plecat.
Mama: (singură) Când vii?

Mama începe să strângă masa, curăță ce-a rămas pe masă, după care se așează la masă. Ticăitul ceasului se accentuează, câteva secunde, după care revine la ritmul normal.

Scena 4

Se aude trântindu-se ușa de la intrare. Intră tatăl, beat mort, murdar la fund de rahat, clătinându-se, cade în sufragerie. Mama speriată îl ridică, îl târăște în baie, și începe să îl spele la fund. Tatăl e aproape inconștient. Mama îl dezbracă, îl lasă pentru o clipă în fundul gol, în baie și se întoarce cu o pereche de chiloți și una de pantaloni, îl îmbracă și îl ridică. Îl trage înapoi în sufragerie și îl așează pe canapea. Se așează la masă și își aprinde o țigară.

Mama: Asta-mi trebuie mie la vârsta asta…îmi mănânci zilele, nenorocitule!
Tatăl: Taci, curvă, să nu te-aud!
Mama: Asta-mi trebe mie… să te șterg la cur.
Tatăl: Îți fut un dos de palmă…
Mama: Ce fuți tu? Nu mai fuți nimic… nu ești în stare să legi două cuvinte, vii acasă căcat la cur și tu fuți palme.
Tatăl: Mă, nu mă enerva, că mă doare capu’ de mor…
Mama: Te doare capu’? Da` cine te pune să bei, animalule?
Tatăl: (începe să strige) Femeie, nu vrei să taci?
Mama: Duhnești a alcool, mi se face mie rău când te simt!
Tatăl: Te și bag în pizda mă’tii dacă nu taci!
Mama: Altceva mai știi! Vai de capu` tău!
Tatăl: Taci, băga-mi-aș…
Mama: Toată ziua bagi și scoți… atâta știi!
Tatăl: Pula!
Mama: Să te șteargă nevastă’ta la cur, la vârsta ta!
Tatăl: (se ridică cu greu de pe canapea și se aruncă la ea) futu-ți morții mă’tii să-ți fut! Da` cu cine vorbești tu așa mă`?
Mama: Ce faci? Nu mă lovi!
Tatăl: (începe să o pălmuiască, pe față, pe ceafă, pe spate, pe picioare) Mă ștergi la cur, pizdă proastă ce ești, mă ștergi la cur?
Mama: Nu da, nemernicule!
Tatăl: Futu-ți mama mă’tii de curvă! Mă ștergi la cur? Cu mă’ta cu tot! Mă fut în voi, de curve ce sunteți!

(femeia urlă, încercând să se apere)

Tatăl: Da până când, mă târfă… curvă… până când? Mă! Mă fut în tot neamu` tău de curve ce sunteți! Proasta pulii!

(tatăl cade pe femeie și începe să o lovească monoton)

Tatăl: Te mai plângi, mă`? Altceva mai știi, futu-ți gura mă’tii s-o fut, mai știi, mă? Cu mă’ta cu tot… de curve ce sunteți! Plângi ca proasta, în pula mea de proastă… plângi mă`… proasta pulii!

(femeia reușește să se tragă de sub el și fuge la baie. Bărbatul se ridică greoi)

Tatăl: (clătinându-se spre canapea) Mă târfă, unde pleci, mă? Ce faci? Te ștergi la cur? Du-te mă`… spală-te… proastă ca mă’ta! Târfe… (cade pe canapea) două curve… sunteți… habar n-aveți de nimic… proasta pulii`… mă… pe mine… habar… pe mine… proastă… spală-te…

(tatăl adoarme)

Scena 5

Se aude ușa de la intrare. Apare băiatul. Îl vede pe tata trântit în pat.

Băiatul: Unde e mama? (îl ia de gulerul de la bluză și îl scutură) Unde e mama, animalule?

(se aud plânsete din baie. Băiatul îl trântește pe tata și se repede la baie)

Băiatul: Ce-a facut?
Mama: Nu e nimic…
Băiatul: Mă vezi?
Mama: Da…
Băiatul: Mă auzi?
Mama: Da…
Băiatul: Te poți ridica…
Mama: Încet…
Băiatul: Așa… Stai aici… stai așa…

Băiatul fuge spre canapea, îl trage pe tata jos de pe canapea și începe să îi dea picioare în burtă, pumni, pălmi.

Băiatul: Cum e, mă? Așa faci tu? Așa se simte? Ha? Cum e acuma?

(bărbatul se trezește încet)

Tatăl: Te omor, mă`… căcat ce ești!

Băiatul: Mă omori, mă? Tu pe mine?
Tatăl: Nu da…
Băiatul: Ba dau, mă… cum dai și tu! Mă omori? Nenorocitule!
Mama: (din baie) Lasă-l! Nu îl mai lovi și tu!
Băiatul: Lasă-l mamă, să vadă și el cum e! mă omori, mă?
Tatăl: Nu mai…
Băiatul: Mă omori?
Mama: Lasă-l, te rog!

Băiatul îl lasă. Pleacă la baie după mama, o aduce, o pune pe un scaun în sufragerie.

Băiatul: Ești bine?
Mama: Da… du-te la culcare…
Băiatul: Sigur ești bine!
Mama: Da, da… du-te!
Băiatul: Bine! Dacă e ceva, strigă! Te rog, da?
Mama: Da, da… fii liniștit. E gata.
Băiatul: Bine, mamă… noapte buna!
Mama: Noapte buna!

Băiatul merge la el în cameră, se schimbă și se pune în pat. Mama își urcă soțul pe canapea și se duce în bucătărie.

Scena 6

Se întoarce fata acasă, intră în sufragerie, încet și se așează pe canapea, cu spatele la tatăl ei.

Fata: (începe în șoaptă) Tati… tati… ia zi, tati, zi-mi și mie că nu mai știu ce să cred… noaptea, când mami doarme și Marius e plecat la fete, ce faci tu cu mine? Ce e aia? Spune-mi tati, că fetele vorbesc și eu nu știu nimic. Să știu și eu ce să le spun. Ce înseamnă degetu’ ăla? Tu mă iubești tati, nu? Că mi-o spui câteodată… nu-mi spui tu: puiule, tati te iubește mult… vrei să-ți arate tati cât de mult te iubește? Nu așa îmi spui? Adică eu știu asta… dar nu înțeleg ce faci… Și pe mami o iubești la fel, mă gândesc… sau mai mult, că ea e mami… dar mami cum te iubește înapoi? Tot așa? Nu știu de ce am impresia că mami nu te iubește la fel… nu știu… mami plânge cam mult… și eu am plâns odată, mai pe la-nceput… da` acuma nu mai plâng, tati… am înțeles tot ce mi-ai spus. Dar mami? Cu ea de ce nu vorbești așa, de ce nu îi explici și ei cum e… să nu mai plângă că n-o iubești… plânge prea mult mami… ți-aduci aminte seara aia, când ai venit băut și ai căzut pe mine? Eu stăteam pe canapea și învățam pentru teză și tu ai căzut pe mine? Acum spune-mi, să văd dacă am priceput: când bei mult, așa cum ai făcut în seara aia, de exemplu, și vii să mă iubești… cum mă iubești tu de obicei…. mi se pare mie, sau puța ta era mai bleagă atunci? Că altădată, știi tu, merge, dar atunci, mai puțin… așa e tot timpul? De-aia plânge mami? Că mami, am observat eu, plânge mai mult când ești beat… eu știu că o lovești, că te-am văzut, dar numai când ești beat. Pe ea o lovești și pe mine mă iubești… da` nu e bine așa, tati… nu e bine așa. Că o doare. Și apoi nu înțeleg de ce n-o iubești și pe mami să îi treacă, să nu mai plângă atât de des… că uită-te și tu la ea… ce bătrână e… și nu era așa, mai demult…
Eu cred că e de la tine… sunt bolnavă, tati? E rău ce faci tu cu mine? Sau e așa cum ai spus, micul nostru joc, de dragoste…? da` ce e dragostea de fapt? E ca și iubirea, sau cum? E ce faci tu cu puța, când o trezești în fața mea? Aia e? că dacă e așa… nu știu… că lumea se iubește mult… da` chiar așa să fie la toti? Fiecare cu câte o puță? Da` dacă ar fi două, sau trei, patru puțe…ar fi iubirea mai mare? Așa merge? Cu cât mai multe, cu-atât mai bine? Că dacă e așa… eu nu știu ce-o să mă fac… că e greu de decis, vezi și tu!
Oricum, tati, sper să nu te superi, da` eu am început să mai iubesc și alți băieți… că sunt curioasă din fire… doar seamăn cu tine, nu? Și tu ești curios, nu tati? Lasă, că dacă tu mă iubești, nu o să te superi că ma iubesc și alții! Că doar așa ai spus, familia te iubește mai mult decât oricine pe lumea asta… nu? Ei, tati, lumea mă iubește… și tu mă iubești din ce în ce mai puțin… nu e nicio problemă… tu m-ai învățat să iubesc. Să fii mândru de mine, că acum știu să o fac și cu alții. Iubesc, tati! Multă, multă lume. Și numai pentru că tu m-ai învățat cum să o fac! Să fii mândru de mine, tati… fetița ta iubește în draci!

Fata merge în cameră și se schimbă într-o cămașă de noapte.

Scena 7

Se trezește băiatul, se uită unul la celălat, nu-i spune nimic. Fata se culcă, băiatul merge în sufragerie, se așează la masă și își aprinde o țigară.
Se întoarce și mama cu o pătură. Își acoperă soțul și se așează și ea la masă. Își aprinde și ea o țigară.

Băiatul: Cum ești?
Mama: Sunt bine…

(pauză)

Băiatul: Ce-i asta, mamă?
Mama: …
Băiatul: A câta oară se întâmplă deja?
Mama: Marius, te rog…
Băiatul: Mama, te lovește!
Mama: Tu nu trebuia să-l lovești!
Băiatul: Ce era să fac? Să îl las acolo, să îl felicit eventual?
Mama: Nu vorbi așa…
Băiatul: Îmi cer scuze… da` nu e bine că îi permiți…
Mama: Nu m-a lovit tare…
Băiatul: Asta contează? Când o să faci ceva? Când o să te omoare? O să fie suficient de tare atunci ca să îl lași? Asta aștepți…
Mama: Nu pot… înțelege!
Băiatul: Pentru noi…
Mama: Pentru noi, da!
Băiatul: Eu nu-l vreau! Și nici Alexandra, sunt convins…
Mama: Marius, suntem o familie, așa am fost așa o să rămânem.
Băiatul: Asta nu se cheamă familie… numai familie nu e…
Mama: Mai încet să nu-l trezești…
Băiatul: Da… (pauză) Ai mai vomat?
Mama: Poftim?
Băiatul: Ieri, când am venit acasă de la școală, te-am auzit în baie, vomând.
Mama: M-ai auzit?
Băiatul: Da, atunci intram pe ușă. El nu era acasă…
Mama: Da, știu…
Băiatul: Atunci?
Mama: Mi se mai face rău…
Băiatul: Dar azi?
Mama: Azi nu a fost nimic…
Băiatul: A fost…
Mama: Mă rog…
Băiatul: Ar trebui să mergi la un doctor, să vezi…
Mama: Am fost.
Băiatul: Și?
Mama: Nu trebuie să te preocupi tu cu asta… e în regulă.
Băiatul: Dacă e ceva, să-mi spui!
Mama: O să-ți spun.
Băiatul: Te rog!
Mama: O să-ți spun, stai liniștit.

(băiatul își stinge țigara și se ridică)

Băiatul: Bine, eu merg la culcare. Noapte bună!
Mama: Și ție. Somn ușor, puiule!
Băiatul: (ieșind) Somn ușor!

Scena 8

Mama ia scrumiera, merge în bucătărie să o spele. Între timp se trezește tatăl, amețit, își amintește ce s-a întâmplat, se ridică, se clatină până în bucătărie. Vocile lor:

Vocea tatălui: Lua-te-ar dracu, să te ia, târfă!
Vocea mamei: Ce faci?
Vocea tatălui: L-ai pus să mă bată, mă?

(vine cu mama de cap până în sufragerie și continuă să o lovească puternic, în special cu pumnii în burtă)

Mama: Te rog, nu iarăși!
Tatăl: Așa facem? Așa ne jucăm? Ia de-aici, curvă proastă ce ești! Îl pui să mă bată, a?
Mama: Nu la burtă, te rog, nu da la burtă!
Tatăl: Ce? Curva dracu`!
Mama: Nu mai da!
Tatăl: Așa facem?
Mama: Te rog, nu la burtă!
Tatăl: Ce-ai spus?
Mama: Nu la… (urlă puternic)
Tatăl: Ha?

Mamei începe să îi curgă sânge din zona vaginului. Își dă seama că a pierdut sarcina

Tatăl: Ce ai?
Mama: L-ai omorât…
Tatăl: Ce?
Mama: L-ai omorât, nemernicule!
Tatăl: Ce spui?
Mama: Doamne Dumnezeule!

Apare băiatul care îl trage pe tatăl său de lângă mama. Acesta din urmă rămâne nemișcat unde este lăsat și își privește uimit soția. Apare și fata.

Băiatul: Ce-ai făcut iar, dobitocule?
Tatăl: …
Fata: Mamă, ce e?
Mama: A murit…
Băiatul: Poftim? Cine a murit?
Mama: A murit…

Cei doi frați observă de unde vine sângele.

Fata: Ce-ai făcut tati? (începe să îl lovească) Ce-ai făcut?

Băiatul își privește tatăl, care nu poate decât să se uite împietrit la soția lui. Dă să îl lovească și se abține.

Scena 10

Mama rămâne într-un colț și plânge, tatăl e aruncat pe podea, respiră greu, copiii sunt împietriți și fără cuvinte. Încet, cei doi copii așează trei scaune în linie, o ridică pe mama lor de pe jos și o pun pe un scaun lateral. Se așează și ei pe celelalte două. Tatăl se ridică cu greu de pe jos, îi observă pe cei trei și își trage și el un scaun, în aceeași linie, lângă mama. Toți sunt cu coatele pe genunchi și stau. Au privirea când în pământ, când înainte. Nu se privesc niciunul, de-acum înainte, deloc. Mama se ridică cu greu, iese din încăpere și se întoarce cu un rotobil, pe care îl așează în aceeași linie, în continuarea tatălui, dar la distanță de un scaun de acesta.
Liniște.
Lumină difuză pe cele patru scaune, lumină puternică pe rotobil.
Se aude cu greu o voce, cu interferențe, cuvinte neînțelese, suprapuse. Treptat vocea devine limpede și caldă. Se recunoaște o voce de copil.

Vocea fătului: Aveam doi ochi din câte știu. Doi ochi, un nas, o gură și urechi. De ele știu. Aveam două mâini cu care înotam. Mai aveam picioare. Picioarele le țineam aproape de mine, să nu mă doară nimic. Nu știu cum și de unde, câteodată mă durea. Auzeam “Nelu… Nelu… nu… te rog”. Nelu mă durea pe mine. Nelu… aveam zece degete. Unul îl țineam în gură, pe cel mai mare. Mai aveam unul la fel de mare, Nelu, pe care vroiam să ți-l dau ție, să-l ții tu în gură. Să nu mai vorbești. Acum nu-l mai am, dar se pare că nici tu nu mai vorbești. Înseamnă că e bine pentru amândoi. Știam de tine, Nelu, pentru că te pomeneam foarte des… și aproape de fiecare dată când te pomeneam, tremuram, mă mișcam și mă durea. Nu ești cel mai bun lucru din câte am cunoscut. Poate m-aș lipsi de tine, dar înainte să apuc eu să o fac, te-ai lipsit tu de mine… de ce? Tremurai și tu când mă auzeai? Te durea când eu vorbeam? Pentru că eu nu vorbeam, doar ascultam… auzeam multe… și uite, Nelule… te-ai lipsit de mine… fără să știi măcar cum mă cheamă. Mă cheamă cumva, Nelule? Cum? Nu știu. Nici tu nu știi! Pe ei îi cheamă cumva și de ei nu te-ai lipsit. Mai e Marius, mai e Alexandra… ei nu dor. Numai tu.
Aveam doi ochi din care ți-aș fi dat unul să mă vezi, poate așa m-ai fi păstrat. Eram aici de mult, dar nu m-ai văzut… așa cred eu… că dacă m-ai fi văzut, poate nu mă făceai să tremur atât de tare. Nu mai am burtă, Nelu meu… nu mai am nici ochi, urechile m-au durut de mult, așa că ele nu contează atât de mult…
Nu mai mișc… nu mai înot… mie îmi plăcea asta… să înot… ce frumos era… degeaba, dacă nu-ți plăcea ție… Ești rău, Nelu! Mă doare că te-am cunoscut. Așa cum am apucat.
M-ai durut foarte mult și nu puteam să fac nimic, nu puteam să plec nicăieri. Auzeam, ce e drept… pleacă, lasă-l, uită-l… dar nu făceam nimic. Nu plecam nicăieri. Te așteptam în continuare aici, doar ca tu să mă faci să tremur și data viitoare. Mă dureau urechile atât de tare… pe tine te-au durut vreodată urechile, Nelu? Sau burta? Te-a durut vreodată? Oricum, dacă te va durea vreodată burta, să-ți pui repede picioarele la burtă și să închizi ochii… cred că va fi mai bine, încearcă…
Cum e corect? Dacă suntem noi patru Nelule, eu, tu, fata și băiatul… și eu nu mai sunt, rămâneți trei? Știu bine? Sau îmi spui tu cum e corect… poate rămâneți doi… sunt atâtea și atâtea variante…doar să îmi spui… pentru că atâta ți-a mai rămas din mine… ce auzi acum… și ce-o să mai auzi… mâinile, picioarele, ochii… nu le-ai vrut… nici urechile, că oricum erau rele… și nici nu știu ce o să se întâmple cu ele… eu atât am rămas… gândul ăsta… atât mai sunt eu… și nu mă mai doare nimic… nici urechile… o să te doară pe tine urechile, de-acum. O să îți vorbesc des, să mă auzi… să te doară și pe tine urechile… cât despre restul… ia ce ai nevoie din ce-a rămas… ia și tu ochiul ăla, te rog… și deschide-l. e pentru tine. O să-ți placă. E nou nouț și va merge foarte bine. Ai tăi nu merg prea bine…
Pe curând, tati…te pup…

(Lumina de pe rotobil se stinge treptat. Băiatul își aprinde o țigară)

Scena 11

Băiatul: Fratele meu ar fi zâmbit poate mai mult. Fratele meu sigur ar fi zâmbit mai mult.
Fata: Fratele meu ar fi scăpat numai și numai pentru că ar fi fost prea mic. Și apoi, noi am fi fost deja mari…
Tatăl: …
Mama: Copilul meu ar fi devenit doctor… sau avocat… și ei se descurcă bine…
Fata: Ar fi spus: sunt prea mic să înțeleg toate astea, dar le văd oricum.
Băiatul: Și noi l-am fi lăsat așa, nu i-am fi explicat nimic.
Fata: Dar ar fi înțeles.
Băiatul: Ar fi plâns măcar…
Fata: Și așa ar fi înțeles de fapt.
Mama: Putea să meargă la școală, cu ghiozdanul, sau cu o geantă, nu contează…I-aș fi pus de mâncare la școală, și apă, într-o sticlă, să nu-i fie sete, l-aș fi aranjat eu, să nu râdă nimeni de el, niciodată…
Băiatul: L-am fi ajutat la lecții, când eu…
Fata: Când eu…
Mama: Copilul meu ar fi avut doi frați… putea să spună, când îl întreba cineva: am un frate și o soră, sunt mai mari.
Băiatul: Și l-aș fi apărat.
Fata: Și eu… aș fi încercat.
Mama: Nu i-ar fi fost foarte greu…
Băiatul: Atâta tot că…
Fata: Da… atâta tot că…
Mama: Copilul meu nu mai e.
Fata: Nu, nu.
Băiatul: Da, nu mai e.
Tatăl: (disperat) Și ce să mai fac eu acum?
Băiatul: Ce să mai faci?
Fata: Poftim?
Mama: Sau polițist, da, putea să fie polițist!
Tatăl: Asta e, acum. Îmi pare și mie rău, dar asta e!
Băiatul: Nu te doare chiar deloc?
Tatăl: Ba da… mă doare și pe mine… da` ce să mai fac?
Băiatul: Nu ți-e puțin rușine? Te doare cu totul altceva!
Tatăl: Mă doare…
Băiatul: Nu te interesează de copil, deloc!
Tatăl: Ba da, mă doare…
Băiatul: Din partea ta, faci altul, nu?
Tatăl: Ba da, mă… mă doare!
Băiatul: Tu m-auzi măcar?
Tatăl: Ce să mai fac eu acum?
Mama: Sau… sau astronaut… să zboare…
Băiatul: Ce să faci? Să te iei și să te duci dracului, asta să faci!
Fata: Da, da… ai putea măcar să pleci…
Tatăl: Să plec?
Mama: Nu-i așa? Nu prea mai zboară copiii de azi… el dacă ar fi fost astronaut, ar fi zburat! Sau pilot, pur și simplu… nu? Ar fi zburat mult așa…

Scena 12

Tatăl părăsește încăperea, cei doi își scot mama încet spre altă încăpere. Se întoarce tatăl cu un cuțit în mână și se uită dupa cei trei. Vede că lipsesc și se așează pe canapea, uitându-se la cuțit. Se pregătește să se înțepe în stomac, când îl vede mama, care se întoarce în cameră. Începe să țipe și să îl îmbrâncească, să îi ia cuțitul. Reușește să îl ia, după care apar cei doi copii care văd scena nemișcați. Tatăl se uită la familia lui, își vede soția cu cuțitul în mână și pe cei doi copii împietriți. Iese afară speriat. Se aude ușa de la casă închizându-se. Liniște lungă. Nu se mai aude ticăitul ceasului.
Heblu scurt.

Scena 13

Spot de lumină pe mama care ține în mână cuțitul.
Heblu scurt.
Spot de lumina pe fiu care se îmbracă lent într-un costum.
Spot de lumină pe fiica în timp ce se aranjează și se machiază.
Heblu scurt.
Lumină difuză. Cei doi copii stau așezați pe două scaune, de-a stânga și de-a dreapta mamei lor, care încă ține cuțitul în mână.
Ticăitul revine, se accentuează, ajutând la senzația de trecere a timpului. Câte un spot de lumină pe fiecare și aceeași lumină difuză a încăperii. Joc de lumini aleatorii, între cele 4 scheme, cu heblu scurt între ele. Pe fiecare poză, cel care se află în lumină va sta într-o altă poziție, ușor diferită de cea precedentă.
Ticăitul e în continuare accentuat, se oprește brusc, câteva secunde, pe lumina camerei, după care începe din nou, în ritm normal.
Mama se ridică de la locul ei, iese din încăpere. Cei doi frați stau în continuare la masă. Mama revine în cameră, foarte uimită cu o plasă albă. O aduce la masă și începe să scoată din ea câteva haine de bebeluș. Nu le cunoaște niciunl din cei trei. Toți privesc uimiți hainele.

Scena 14

Se aude ușa de la intrare. Intră tatăl, murdar, foarte dezordonat, dar pentru prima dată treaz. O privește pe mama și pe cei doi copii. Mama ține în mână un costum de bebeluș. Tatăl începe să plângă. Mama la fel. Copiii asistă nedumeriți. Tatăl și mama se apropie încet unul de celălalt, mama – ținând în continuare în mână costumul de bebeluș – dă să își îmbrățișeze soțul, dar acesta cade în genunchi și îi îmbrățișează picioarele. Plânge în continuare.

Tatăl: îl aud… încă îl aud… (plânge mai tare) mă dor urechile… mă dor atât de tare…

(mama îl ține strâns, plânge și ea. Se trage încet și îl lasă acolo. Cei doi frați privesc nedumeriți tot ce se întâmplă. Mama iese și se întoarce cu o oală cu mâncare, apoi farfurii, tacâmuri, și apoi șervețele. Așează masa. Ia loc. Cei doi frați se așează și ei. Așteaptă. Tatăl privește toate astea, mama pune mâncare și în cea de-a patra farfurie. Se ridică încet tatăl de pe jos și se așează și el la masă. Liniște. Mama ia pâinea în fața ei. O privește, se ridică de la masă și merge să ia cuțitul de pe jos, de unde l-a lăsat. Îl șterge de bluza ei, ia pâinea, face o cruce pe fundul pâinii cu vârful cuțitului și o taie. Cei trei privesc toate acestea muți de uimire, tatăl încă își mai drege lacrimile. Mama împarte pâine tuturor și începe să mănânce. Se aud sunete de tăcâm lovit de farfurie și același ticăit de ceas. Tatăl îi privește pe cei trei cum mănâncă, se uită încet în jur parcă așteptând ceva)

Tatăl: (asurzit) nu mai aud nimic…

(liniște, după care se aude vocea fătului din senin. Tatăl o aude)

Vocea fătului: Pe curând, tati…te pup …

(tatăl începe să plângă. Încet, lumina difuză dispare. La fel și ticăitul)

Sfârșit.