Timpul zilelor noastre, ce mai încolo și-n coace. Totul este la nivelul clasei de mijloc și se referă la oameni ce ajung să denatureze rasa umană atunci când își schimbă nivelul subit, ridicându-se la unul superior, prin metode nu tocmai ortodoxe. Personajele noastre sunt în faza de jos, dar ceva cu totul și cu totul ieșit din comun, le schimbă viața.
O cunoștință mai veche, cu rădăcini adânci în vechiul regim, contactează vechiul său amic, coleg de școală și schimbă astfel forma de viață, care de acum devine deosebit de languroasă.
Pe scenă se află un preș vechi, țesut de mână, din zdrențe. În stânga scenei este un dulap vechi de bucătărie, în vitrina căruia se văd așezate pe un raft pahare, iar pe marginea raftului este pusă dantelă. Sub dantelă sunt așezate frumos la rând, căni cu gura în jos. În golul dulapului pe sertar este așezată o fructieră, iar în partea cealaltă o bombonieră, fiecare având câte un mileu dedesubt.





ACTUL I





SCENA I

Pe scenă intră o persoană masivă, slinoasă, cu o mustață proeminentă, îmbrăcat cu un maiou pătat și lăbărțat de atâta purtat. Se așează la masa din mijlocul scenei, ce are trei scaune pe lângă ea, de tip taburet, iar pe ea este o mușama destul de purtată. De partea cealaltă a scenei se află un pat micuț, din acelea tipice pentru bucătărie. Pe pat stă întinsă o femeie cu capul sprijinit în mână, având pe ea o fustă lungă, creață și o bluză murdară. Părul neîngrijit, tinde să stea în toate părțile. Este o femeie caraghioasă, dar tânără și frumoasă sub aspectul neîngrijit ce îl are.
Gogonat, pentru că așa se numește personajul nostru, se așează țanțoș în mijlocul scenei, dând cu pumnul în masă

GOGONAT
-N-a c-am pierdut-o și p-asta!

Anemona, soția lui, răspunde din pat, fără a se sinchisi.

ANEMONA
-Auzi mă, Gogonatule, păi dacă eu nu mai sunt bună, de ce nu te duci tu, la muncă mă!

GOGONAT
-Credeam că ai făcut și tu ceva de mâncare Anemona, draga mea!

ANEMONA
-Întotdeauna vrei să mănânci pe moca! De ce mă? Aici e casă de binefacere! Adică eu muncesc toată ziua, la blocurile ăstora, de le frec scările și tu vii, așa, mi-e foame!

GOGONAT
-Păi nu-ți spuneam adineauri, c-am pierdut-o și p-asta.

ANEMONA
-Ce-i aia mă? Ce-ai pierdut?

GOGONAT
-Afacerea, afacerea care trebuia…

ANEMONA
-Care trebuia să ne aducă bani acasă Gogonat, să mâncăm și noi ceva în seara asta…

GOGONAT
-Anemona, draga mea, sunt dezamăgit! Chiar nimeni, nu s-a legat de tine prin blocurile astea, că doar pute pământul de haimanale!

ANEMONA
-Dacă se lega cineva, acum aveai de mâncare Gogonatule!

GOGONAT
-Adică, te vindeai, pentru un boț de pâine?!

ANEMONA
-Doar nu sunt proastă Gogonatule, eu eram fata bună, iar tu erai băiatul rău!

GOGONAT
-Și apoi urma micul șantaj, bine mer…

În timp ce se scoală din pat, își așează ținuta pe ea, Anemona ia vorba
din gura lui Gogonat.



ANEMONA
-Auzi, da chiar așa, eu nu știu ce au bărbații ăștia, de nu se mai uită la mine, că doar arăt încă bine, nu! Ce zici?

GOGONAT (către sală)
-Da, mai bine ca mamaia! (revenind) Bineînțeles că ești o fată bine!

ANEMONA
-Auzi Gogonatule, ști că ești dator la mine! De când ți-am adus, pâinea și mâna aia de hamsii, de era să dai apometrul peste cap!

GOGONAT
-Sunt absolut de acord cu tine Anemona, dar știi și tu, pe burta goală, numai mațele mai țin concert.

ANEMONA
-Þi-arăt eu concert, de te taie apele! Treci la treabă imediat, prăpăditule!

GOGONAT
-Tocmai mi-am amintit că am o promisiune la vecinu’, să tai...

ANEMONA
-Lasă, lasă, nu mai tăia nimic, că i-am tăiat eu tot și este extenuat!

GOGONAT
-Ce? Adică, i-ai tăiat!

ANEMONA
-Da Gogonatule, uite-așa! L-am rezolvat înaintea ta! Doar nu ești gelos!

GOGONAT
-A, nu Anemona! Da, știam că e…

ANEMONA
-Ce să fie dragă? Că i-am scos o traistă de păr după el!

GOGONAT
-A, doar l-ai tuns?

ANEMONA
-Peste tot Gogonatule! Ști cum a stat, ca un copil mic, la țâța mamei!

GOGONAT
-Doar ți-am spus că e, băiat!

ANEMINA
-Am văzut și eu, că doar nu-s chioară, dar așa liniștit, n-am văzut! Să nu miște el deloc, măcar o aluzie ceva!

GOGONAT
-Păi dacă e băiat! Auzi, da, nu ți-a dat nimic!

ANEMONA
-Gogonatule! A zis că-mi rămâne dator, pentru că n-a schimbat hârtia aia, de cinci milioane.

GOGONAT
-Nenorocitu’! Lasă că mă duc eu…

ANEMONA
-Lasă Gogonatule, că rezolv eu problema! Este afacerea mea de acum, să nu te bagi pe mine. Auzi mă, ți-o iei rău de tot!

GOGONAT
Ce-l puțin, știu că ești în siguranță cu el, Anemona.

ANEMONA
-Și dacă n-aș fi în siguranță ce? Nu trebuie să facă cineva și treaba ta!

GOGONAT
-Care treabă, ți-a spus ceva…

ANEMONA
-Vino în pat, să-ți arăt Gogonatule!

GOGONAT (către sală)
-Vreau nu vreau, decât să iau bătaie!

Se iau în brațe ca și cum ar fi atrași, unul față de celălalt.


SCENA II

Gogonat stă la masă și toarnă dintr-o sticlă de alcool, puținul lichid ce abia se așează pe fundul paharului. Stă așa cu sticla în mână, așteptând să curgă ultima picătură. În scenă intră un bărbat, Popon, îmbrăcat în blugi și tricou, strâmte pe el, pentru a-i scoate în evidență anatomia corpului.

POPON
-Uite-așa o să ți se scurgă ochi… mai bine hai la mine, să bem una mică!

GOGONAT
-Auzi Popoane, nu mai vin că am palpitații, nici nevastă-mea nu mă folosește așa brutal!

POPON
-Da măi Gogonat, sunt de acord cu tine, dacă nu-ți convine, schimbăm! Știi… intre bărbați e mult mai ușor, să faci asta!

GOGONAT
-Auzi Popon, când ai de gând să schimbi bancnota aia de cinci milioane? Că până la urmă, cred că ai să ne-o dai toată nouă, de atâtea datorii!

POPON
-Să zicem că ar trebui să facem o mică rocadă și hârtia este a voastră.

GOGONAT
-A, asta nu!

Gogonat se retrage cu mâna la spate.


POPON
-Cu toate că sunt o fire pasivă, mă gândesc că nu mi-ar strica o mică aventură, ști tu...

GOGONAT
-Tocmai, pentru că știu…

POPON
-Atunci?

GOGONAT
-Atunci, prefer să-ți faci de cap, cu cine vrei Popoane! Mă cauți când ai să schimbi foaia aia, ști tu!

POPON
-Să nu uiți să-ți trimiți nevasta, să mă mai ia prin unele locuri. Mă simt așa de îngrozitor cu părul pe mine!

GOGONAT
-Dar… de ce nu eu!? Doar ști cât de bun sunt la tuns, Popoane!

POPON
-Mă gândesc că ești cam obosit și ai de gând să te odihnești! Păstrează-te pentru zilele bune.

GOGONAT
-Doar n-ai de gând, să exersezi cu Anemona, poftele tale?

POPON
-Cu o femeie!? În ruptul capului…

GOGONAT
-Ai grijă să nu ți-l rupi pe-acolo, pe unde!…

POPON
-Încrederea, dragul meu, joacă un rol deosebit de important pentru mine.

GOGONAT
-Da, bine, lasă-mă cu prostiile! Am să ți-o trimit pe Anemona, să-ți scoată tuleii de pe burtă.

POPON
-Mulțumesc dragul meu, ești un dulce!

GOGONAT (după ce face un gest de scârbă)
-Auzi Popon, mă gândesc să facem o afacere împreună, poate reușesc să mănânc și eu ceva la prânz… că numai cu ceai dimineața și seara!

POPON
-Am observat Gogonatule, că ești cam obosit, tocmai de aceea, ți-am prescris odihnă.

GOGONAT
-Așa că, ce zici? Ne apucăm de ceva serios sau tăiem în continuare…

POPON
-Auzi Gogonat, parcă ți-am…

GOGONAT
-Da știu, odihnă! Da să nu cumva să speri… (Gogonat face figura cu mâna la spate)

POPON
–Orice lucru, are un început Gogonat.

GOGONAT
-Chiar așa Poponatule, ce-ar fi să ne apucăm de medicină? Văd că le ai cu… prescrisu’! Mai ales la odihnă, văd… că te pricepi cel mai bine!

POPON
-Cu un asistent ca tine, treaba ar fi ca și rezolvată Gogonat!

GOGONAT
–Parcă aveai și ceva școală?

POPON
-Odată de mult, am început medicina, dar profesorul de anatomie, nu a fost suficient de înapoiat.

GOGONAT
-Dar ceilalți profesori?

POPON
-Unii, s-au lăsat aplecați, unele mângâiate, iar ceilalți după cum spuneam, erau bățoși din cale afară.

GOGONAT
-Și în final cât ai făcut?

POPON
-Am plecat fără una, fără alta, undeva la țară, un prieten, profesor de-al meu, m-a trimis acolo ca medic…

GOGONAT
-Și ce s-a întâmplat în cele din urmă, că mor de curiozitate, zi mai repede?

POPON
-Lumea de acolo era dusă, nu prea auzise de cele lumești…

GOGONAT
-Cele lumești ale tale, poate vrei să zici!

POPON
-Mă rog, femeile se lăsau mai repede, credeau că le iau de neveste…

GOGONAT
-Cum, așa dintr-o dată!

POPON
-Ca și nevastă-ta!

GOGONAT
-Ce vrei să spui?

POPON
-La tuns, bineînțeles!

GOGONAT
-Cum, le puneai doar să te tundă ți atât?

POPON
-De ce, nu era de-ajuns?

GOGONAT
-Mă rog și cu bărbații?

POPON
-Cu bărbații, ar fi fost mult mai ușor, dar ști, ei foloseau frunze…

În acest timp intră în scenă Anemona, aruncându-se în pat, în hohote de plâns.

GOGONAT (n-o bagă în seamă pe Anemona)
-Cum adică, nu erau îmbrăcați?

POPON
-Lasă că-ți explic eu, dar trebuie să fi un pic mai aplecat pentru asta!

GOGONAT
Aoleu! (repetă iar figura cu mâna la spate)

POPON
-Ce-ați pățit doamna Anemona?

ANEMONA
-Domnule, cât sunt de perverși oamenii în ziua de astăzi! Un domn bine, din zona aceea cu case marii, mi-a propus să-i fac curățenie în casă, contra cost, bineînțeles. Toate bune și frumoase, până când mi-a propus să-i fac toaleta personală…

GOGONAT
-Cum așa!

POPON
-Șiit, las-o să ne spună tot!

GOGONAT
-Auzi domnule, dacă nevastă-mea a ajuns râsul dumitale!

ANEMONA
-Are dreptate Popon, taci mă! Lasă-mă să termin, că mor de ciudă, nu alta!

GOGONAT
-Bine, zii!
ANEMONA
-Păi ce să mai zic! A, atunci l-am întrebat dacă are foarfecă ascuțită, că-l rezolv imediat.

POPON
-Vezi! Ce ți-am spus eu? (către Gogonat)

GOGONAT
-Ei, nu știam până unde ajunge treaba cu toaleta! Da, chiar așa, la tine până unde merge? Că am auzit, că nu-ți mai plac eu!

POPON
-Ei, uneori mai înghite, faptul că ți-ar face concurență! Că doar vorba aia, ști și tu, mâine poimâine, vrei să fi… afacerist, ce…

ANEMONA
-Ce să-nghit! Ce-s nebună, mimez și eu ca proasta!

POPON
-Dar până la urmă trebuie să vă bucurați, că nu facem decât un troc.

GOGONAT
-Auzi Poponatule, mai bine adu-ne hârtia aia de 5 milioane, că ai cam întârziat cu plățile. Nu de alta, dar mi-ai prescris odihnă, adu-ți aminte și nu pot să mă odihnesc pe burta goală.

POPON
-Sunt de acord cu voi, numai că trebuie adusă de la bancă.

GOGONAT
Poponatule, hai că m-ai făcut să râd! Cum, o hârtie de 5 milioane stă la bancă, de când până când?

ANEMONA
-Auzi mă Gogonatule, ia spune-mi tu mie? Când ai avut tu vreo dată în viața ta, 5 milioane în casă? Ia spune-mi?

POPON
-Aici cam are dreptate.


GOGONAT
-Păi!

ANEMONA
-Păi, păi! Lasă omul să se ducă la bancă și după aceea, înhață-l! Uite, dacă vrei, mă duc eu cu el, să ne asigurăm că-i scoate!

POPON
-Sunt de acord cu doamna, domnule Gogonat.

Anemona îl ia de braț pe Popon.

GOGONAT
-Hai s-o înghit și p-asta!

ANEMONA
-Și eu!

GOGONAT
-Tu, nu!

Gogonat rămâne cu degetul în aer, iar ceilalți doi se retrag din scenă braț la braț, lăsându-l pe Gogonat cu gura căscată.


SCENA III

Anemona intră cu Baftan braț la braț. Baftan încearcă să o tragă către pat, dar Anemona îi pune degetul pe buze, iar după aceea arată negație, Baftan se retrage supărat, către mijlocul scenei.

BAFTAN
-Credeam că m-ai chemat să…

ANEMONA
-Auzi mă, ai zis că vrei să vorbim mai intim! Hai, acum vorbește, na!

BAFTAN
-Ce na? Eu mă gândeam…


ANEMONA
-Auzi mă, tu crezi că eu sunt de nasul tău? Acum sunt coaptă mă! Rezolv toate problemele!

BAFTAN (cu ochi cât cepele)
-Chiar toate?

ANEMONA
De foame! (către sală) Da Baftan, chiar toate.

BAFTAN
-Păi atunci, nu înțeleg de unde ai atâtea fițe! (către sală) Că dacă te văd noaptea, alerg până-mi ies plămânii din mine!

ANEMONA
-Auzi mă, Baftane! Nu pot să muncesc, pentru că nu mi-a venit impresarul.

BAFTAN
-Doar nu lucrezi cu Pește! (către sală) Ar da faliment, mai mult ca sigur!

ANEMONA
-Ce pește mă Baftane? Să nu mai pomenești de așa ceva, că vomit!

BAFTAN
-Dar de ce Anemona, ce s-a întâmplat? Ori…

ANEMONA
-Nu dragă, de la hamsii! Cred că am mâncat un vagon, până acum.

BAFTAN
-Nu mai înțeleg nimic! Fata asta vorbește într-o ureche.

ANEMONA
-Ce zici mă acolo! Mai stai și tu un pic, că nu mori!

În scenă intră Gogonat, numărând bani, cu capul plecat asupra mâinilor.

GOGONAT
-O sută, două, trei, patru…


BAFTAN
-Ce-ai pățit Gogonat?

ANEMONA
-Ușor, liniște… nu-l deranja când numără bani, că greșește, și-am încurcat-o!

BAFTAN
-Da, n-am știut! Ãsta, nu era bun de bancher!

GOGONAT
-Eu nu știu, de ce nu mi-a dat hârtia de 5 milioane, așa, cu atâtea hărți, mă încurc!…

Ca și cum nu i-ar fi văzut, pe Anemona și Baftan.

BAFTAN
-Ai dreptate! Sper că nu e contagios?

ANEMONA
-Numai dacă ai bani! (către sală) De dat, bineînțeles!

BAFTAN (liniștit)
-Norocul meu, că plătesc cu cardul.

ANEMONA
-Auzi mă Baftane! Și cum zici că mă foloseai tu pe mine? Asta! Adică vroiam să spun, ce bancomatul tău! Păi eu mănânc carduri mă!

BAFTAN (către sală)
-E dusă rău săraca! Da, nu are leac!

Gogonat se trezește și-și dă seama că mai este cu cineva în cameră. Se precipită, dând să-și bage banii în buzunar, cea mai mare parte cad pe jos, răspândindu-se.

BAFTAN
-S-a dat bancomatul peste cap! Uite, ăsta bancomat , Anemona!

ANEMONA
-Și când te gândești, că am muncit amândoi, la același ciocan.

BAFTAN
-Cu mine, nu v-a trebui să muncești cu unelte atât de brutale.

GOGONAT
-Baftan, ce mai faci omule, nu te-am mai văzut din liceu?

BAFTAN (către sală)
-Nu te-aș mai vedea! (către Gogonat) Salut Gogonat! Da, știu că… te-ai ajuns.

Gogonat se duce către Baftan și-l îmbrățișează, acesta acceptă, însă după aceea se uită dezgustat pe lângă el, dând să se scuture.

GOGONAT
-Ce vânt te aduce pe aici?

BAFTAN (dregându-și glasul)
-Tocmai vroiam, să cer asistență soției tale, dar mi-a spus, că numai cu acordul tău.

ANEMONA
-Suntem o familie…

GOGONAT
-Modernă, bineînțeles! (către Anemona) De ce naiba, nu l-ai prăjit pe baștan!

ANEMONA
-Mai bine adună banii ăia de pe jos, că-ți spun eu despre ce este vorba.

GOGONAT (așezat în genunchi și luând câte o bancnotă de pe jos)
-Și ce, sunt la mine în casă, fac ce vreau!

ANEMONA (către Gogonat, ignorând prezența lui Baftan)
-Gogonatule, ăsta umblă cu carduri, nu cu prosti de-astea! Și-apoi, arată-te și tu, mai sărac!

BAFTAN (către sală)
-Cred că, acesta este protocolul la Anemona, dar ar trebui să meargă mai repede, la urâta asta!


ANEMONA
-Hai, că nu mai are răbdare, baștanul tău!

GOGONAT
-Eu zic, să-i faci un complet dintr-ăla, cum ști tu… și toată lumea v-a fi mulțumită

ANEMONA (dând să se ducă către Baftan)
-Îl joc și-n picioare? Că lui Popon, îi plăcea rău de tot asta!

GOGONAT
-Eu zic, să ne limităm doar la tuns. De jucat, lasă-mi-l mie, că mă pricep!

ANEMONA
-Bine Gogonatule, cum spui tu. Dacă nu plătește, uite-așa, ți-l toc! (face semnele de rigoare)

BAFTAN
-Auziți, dacă nu vă deranjez! Poate voi aveți treabă și eu vă rețin!

GOGONAT (luând și ultima bancnotă de jos)
-A, nu! Eu… tocmai plecam! (își îndeasă banii în buzunar) Atelierul este al dumneavoastră, domnule Baftan. Vă rog frumos!

BAFTAN
-Ce atelier?

ANEMONA
-Sunt o adevărată…

GOGONAT
-Stilistă, vrea să spună!

BAFTAN
-A, vă pricepeți la tuns!

ANEMONA
-Mai mult soțul meu, dar cum tu ești pe bani!

BAFTAN
-Cum adică?
GOGONAT
-Ei, lasă că vedeți dumneavoastră, eu am plecat.

Cei doi, rămân vorbind pe șoptite între ei.



SCENA IV

Gogonat caută în dulap, fiind cu capul în interiorul său. Anemona intră fericită, cu un card în mână.

ANEMONA
-Gata, mi-a dat cardul lui!

GOGONAT
-Ce, cum? Mâncare, suntem salvați!

ANEMONA
-A, numai așa, să-l păstrez!

GOGONAT (pune mâna pe fruntea Anemonei)
-Anemona, ai insolație!

ANEMONA
-Stai! Tu-ți dai seama, ce-nseamnă să ai card?

GOGONAT
-Înseamnă să mâncăm ceva, după aceea, băgăm și niște lichide!

ANEMONA
-Gogonatule, numai la mâncare te gândești. Un card îți dă personalitate mă! Te duci la restaurant… și le spui așa, în zeflemea; vreau să plătesc cu cardul!

În spatele lor intră Popon

POPON
-Ehe, aveam și eu odată card!

GOGONAT
-Unde, la țară?
POPON
-Nu, când lucram la patron, acolo am învățat să mă aplec…

ANEMONA
-Popon, eu care credeam că tu ești aplecat din naștere.

POPON
-Necesitatea, draga mea Anemona.

GOGONAT
-Necesitatea la patron, da’ la mine!

ANEMONA
-Gogonat, cu tine a fost din dragoste dragă!

POPON
-Măi băieți, tocmai vroiam să vă anunț, că a venit în oraș unul Baftan, mare mahăr la capitală și cred că este momentul să ne apucăm de afaceri.

GOGONAT
-Una familială, Popon.

POPON (se uită un pic curios, către Gogonat)
-Se poate spune și așa, nu suntem noi o familie! Cred că a sosit momentul, să facem mulsoarea secolului.

ANEMONA
-A, nu! Gogonat, spune-i mă lu’ ăsta, că nu mai mulg pe nimeni!

GOGONAT
-Era vorba de Baftan, scumpa mea Anemona.

ANEMONA
-Asta nu mi-a cerut-o, dar niciodată nu e prea târziu!

POPON
-Cum, deja sunteți în afaceri? Așa, fără să mă anunțați? Măi copii, specimenul acesta, este un filon nemaipomenit.

ANEMONA
-Adică, ce vrei să spui Poponatule! ( Anemona își face vânt cu cardul)
POPON
-Adică, adică! Este un tip peste care curge banii, precum cascada Niagara.

GOGONAT
-Aoleu! Eu mă bag dom’ le!

POPON
-Nu acum…

ANEMONA
-Stai la rând Gogonatule, nu ști că vrea să exerseze alte forme! (Anemona își pune mâna pe sâni)

GOGONAT
-Popon, ori te-ai dat pe brazdă? (către sală) Ia uite domne’ am rămas fără muncă!

POPON
-Vreau să fiu în rândul…

ANEMONA
-Cum, jupuindu-l pe Baftan?

GOGONAT
-Taci Anemona, lasă-l să spună tot, nu vezi că e supărat!

POPON
-Copii, tocmai vroiam să spun, că Baftan are multe afaceri necurate și lui i-ar prinde bine unii ca noi, să-i spălăm…

ANEMONA
-Eu de la un spălat, m-am ales cu cardul ăsta.

GOGONAT
-Astea sunt copilării Anemona, Popon ne propune o afacere cu cifre mari.

ANEMONA
-Eu abia sunt la zeci băieți și am de gând să ies la pensie.

POPON
-Păi tocmai despre asta discutăm.
GOGONAT
-Ascultă în liniște Anemona.

POPON
-Am înțeles că la noi în oraș, nu are nicio afacere, s-a ferit să nu fie descoperit de prieteni…

GOGONAT
-Sau de alții!

POPON
-Chiar de unii! (Popon face mâinile împreunate)

GOGONAT
-Eu am alergie la fier!

POPON
-Și eu! Mai ales la fier!…

GOGONAT
-Tot de la țară!

POPON
-Tot!

ANEMONA
-Mie îmi plac numai de inox, celelalte se ciobesc, se sparg.

GOGONAT
-Cred că o să mâncăm la restaurant în seara aceasta, n-auzi ce spune Popon, băiatul nostru are garanție.

POPON
-Merg și eu, fac cinste, dar vă comand eu!

ANEMONA
-De data asta, eu comand! (ridică cardul) ACTUL II

SCENA I

Pe scenă este tot ce denotă a fi un restaurant de lux. Cei trei prieteni, afaceriști de acum, se află la masa din mijloc; Popon, Gogonat și Anemona.

POPON
-Chiar pot să comand ce vreau?

GOGONAT
-Mie, partea… ailaltă, nu mă interesează!

ANEMONA
-Fac față la orice comandă!

POPON
-Nu copii, era vorba de mâncare! Mă, voi chiar nu vă odihniți niciodată!

GOGONAT
-Puterea obișnuinței!

ANEMONA
-Eu nu sunt obișnuită, n-am avut niciodată card.

POPON
-Stai liniștită, nu doare!

ANEMONA
-Așa mi-ai spus…

GOGONAT (intervine dându-le coate)
-Ia liniște, ia uitați-vă cine trece pe lângă noi!

ANEMONA
-A, nu-i colega ta de școală!

GOGONAT
-Ai dreptate Anemona, este colega mea de la Generală.

ANEMONA
-Auzi mă, Gogonatule, da’ ce, ai trecut de clasa a 8-a și eu nu știu!

POPON
-Păi stați puțin, că eu o știu pe tipă, tocmai ea mi-a zis că a apărut în oraș Baftan.

GOGONAT
-Am uitat să-ți spun, am fost în clasă cu Baftan la Școală.

POPON
(către sală)-Și eu care credeam că trebuie să-mi găsesc alt fraier. (către Gogonat) O cunoștință veche, Gogonat.

GOGONAT
-Baftan e veche! Doar ce-am vorbit cu el, zilele acestea!

POPON
-Nu știu cum ai ajuns în clasa a 8-a!

GOGONAT
-Dirigintele, era îndrăgostit lulea de mama.

POPON
-Și ceilalți profesori?

ANEMONA
-L-a trecut să scape de el, după ce amânase armata de două ori.

POPON
-Și la armată?

GOGONAT
-Și la armată!

ANEMONA
-Tot mă-sa dragă! Ce atâta! Vedeți că vine Mimoza, o conduce șefa de salon.

Gogonat se scoală în picioare, când Fantacia trece pe lângă ei. Femeia este ca ruptă din reviste.
GOGONAT
-Fantacia, cât mă bucur că te văd! Vino te rog, să stai cu noi.

FANTACIA (către șefa de salon)
-De ce dați dragă voie, la toți nespălații, să intre în luxul acesta!

ȘEFA DE SALON (către Fantacia)
-Are un card valid.

FANTACIA
-Păi de ce n-ai spus așa de la început!

GOGONAT
Te rog, ia loc!

FANTACIA
-O, vai! Gogonat, ce bine îți stă maieul! Petele de muștar, parcă îmi sunt cunoscute.

GOGONAT
-A, sunt amintire din luna de miere! Tot aici, am cheltuit, până la ultimul leu!

FANTACIA (către șefa de salon)
-Trebuie să fiți în faliment!

ȘEFA DE SALON
-Mie-mi spui, n-am luat salariul întreg, de șase luni!

FANTACIA (către Gogonat)
-Îmi aduc aminte, doar am fost invitata numărul unu.

GOGONAT
-Ca și acum, draga mea!

ANEMONA
-Ce atâta dragă, Gogonatule!



POPON
(către Anemona) -Nu uita, afacerile înainte de toate! (către Fantacia) Dați-mi voie să mă prezint, Popon mă numesc.

FANTACIA
-De asemenea! Ia loc acolo doctore și lasă fasoanele! Mai bine spune-mi, care este chestia de stai cu ăștia la masă?

ȘEFA DE SALON
-Mai doriți altă masă?

FANTACIA
-Nu dragă, voi contribui la salariul tău lunar! Sper să mă ții minte!

ȘEFA DE SALON
-Prea bine doamnă, dați-mi voie să mă retrag.

Fantacia face un semn de concediere cu mâna, iar șefa de salon se retrage în liniște. Popon se scoală și o ajută pe Fantacia să ia loc.


SCENA II

Cei patru sunt la masă. Două mese unite, cu tot felul de bunătăți pe ele. Cu toți dau semne că sunt sătui.

FANTACIA
-Gogonat, ai reușit să iei puțin sos, pe maieul tău.

GOGONAT
-Fantacia, bucuria este de partea mea. O amintire atât de plăcută, cu greu se ține minte. Cine știe când vom mai fi așa de sătui!

POPON
-Trebuie să recunosc, că ați mâncat ca porcii!

ANEMONA
-Auzi Poponatule, bine că au fost destui bani pe card.


FANTACIA
-Da, de când poartă familia Gogonat card?

ANEMONA
-Iete de-acum!

GOGONAT
-Ia vă rog, un pic de liniște! Fantacia, ce poți să ne spui de bunul nostru coleg, Baftan?

FANTACIA
-Un necioplit dragă! Auzi la el, vrea toalete și mai știu eu ce! Crede că dacă a deschis banca aia, e mare șmecher!

ANEMONA
-Vezi Gogonatule, ți-am zis că asta mi-a cerut! Da, i-am tăiat-o! I-am zis că am mașina de tuns, stricată.

POPON
-Pe mine mă luai cu foarfeca’ și nu mai făceam scandal!

FANTACIA
-Ia te uită, familia Gogonat, e stilistă! Păi cum Popon, eu știam că Gogonat te tunde?

POPON
-Am trecut la cele normale!

GOGONAT
-Foarfece, adică!

FANTACIA
-A, mițuit, care va să zică!

POPON
-Mai mult muls, din lipsă de spațiu.

FANTACIA
-Nu-mi vine să cred, un doctor tratat de, de…

POPON
-Fi rezonabilă dragă! Nu uita, că ei au cardul, acum și poate… și mai târziu.

FANTACIA
-Ce vrei să spui?

GOGONAT
-Mai bine ne-ai arăta ceva nou.

FANTACIA
-Ultima oară, de când ai luat muștarul pe tine, ți-am arătat toate modurile posibile.

ANEMONA
-Ce, zice asta Gogonatule?

POPON (către Anemona)
-Nu uita că suntem în afaceri, până peste cap, Anemona!

GOGONAT (către Anemona)
-Are dreptate Popon, fi indulgentă, altfel de unde știam eu, ce să-ți fac în noaptea nunții!

ANEMONA
-Păi asta e, ca-i dormit ca un porc, mort de beat!

FANTACIA
-Nu era dragă beat! Doar puțin obosit!

ANEMONA
-Afaceri zici, Popon!

POPON
-Numai afaceri astăzi, mâine vedem noi!

ANEMONA
-Atunci o las pe mai târziu!

POPON
-Fantacia, să înțeleg că ai terminat Școala, în același timp cu Gogonat?
FANTACIA
-Nu dragă, eu am terminat cu un an mai devreme, m-a luat un mare magnat de crescut.

ANEMONA
-Da ce, nu erai majoră? Gogonat a terminat Școala târziu, avea peste 20 de ani!

FANTACIA
-Pot spune, că la 20 de ani ai mei, i-am arătat magnatului, toate frumusețile naturii.

ANEMONA
-De-aia l-ai refuzat pe Baftan! Femeile în ziua de azi, trebuie să se apuce de frizerie dragă, nu mai ține cu fasoanele!

FANTACIA
-Da, se poate spune și asta, unora le place să spele treptele, pe unde s-au târât alții.

ANEMONA
-Ia stai… (Anemona e prinsă de mâini de o parte și de alta, de Popon și Gogonat care este la mijloc, de partea cealaltă fiind Fantacia)

GOGONAT
-Să nu uităm, că afacerile, ne interesează!

Toată lumea se așează, bărbații respiră ușurați și-și șterg frunțile de sudoare.

POPON
-Era cât pe-aci! Te rugăm dragă Fantacia, dacă poți să ne ajuți în această mică afacere. Cine știe, poate vor mai fi și alte mese cu icre negre.

FANTACIA
-Adevărul e, că n-am mai mâncat așa de bine, de la căsătoria lui Gogonat!

GOGONAT
-Păi vezi! Ce rost are să ne supărăm! Fantacia, spune-ne mai exact, ce dorește Baftan să facă pentru orașul său de baștină?
ANEMONA
-Adică, pentru noi!

POPON
-Anemona, mă surprinzi pe zi ce trece!

ANEMONA
-Îmi place să învăț, doctore!

FANTACIA
-Baftan…

GOGONAT
-Ia, liniște s-auzim!

FANTACIA
-Dacă mă mai întrerupe cineva, iau ultima lingură de icre negre și m-am cărat!

POPON
-Spune liniștită, Fantacia.

FANTACIA
-Deci, după cum spuneam, Baftan vrea să cumpere cu o sacoșă de barabule, singura Făbricuță care a mai rămas în picioare, dar este falimentară și zice-se, o pune el pe picioare, pentru a spăla banii lui puși la saltea, de prin subsolurile Băncii de a deschis-o.

GOGONAT
-Până aici toate bune, dar nu înțeleg…

POPON
-Lasă, că-ți explic eu, mai încolo, îți desenez…

GOGONAT
-Ultima oară, m-a durut mijlocul, de la desenat!

POPON
-Lasă, că de data asta, nu trebuie să faci efort!

ANEMONA
-Parcă ziceai că ești pe drumul cel bun.

POPON
-După atâtea icre negre, uiți și cine mai ești!

ANEMONA
-Mie-mi spuneți, deja sunt în altă lume, altfel vezi lumea, cu burta plină.

GOGONAT
-Eu zic să comandăm o ladă de șampanie și să ne retragem la noi acasă, aici e prea mult lux, nu poți să faci figuri!

POPON
-Eu sunt de acord, la familia Gogonat acasă, vom discuta în continuare subiectul. Sunt și urechi mai puține.

FANTACIA
-Ce doctore, ai de gând să ne împuținezi urechile?

POPON
-Cred că magnatul acela, te-a luat cam devreme de la Școală, Fantacia!

ANEMONA
-Haideți mai bine acasă, a început să se încălzească aici.

GOGONAT
-Fantacia, sper că nu vrei să ne refuzi, nu!

FANTACIA
-Ultima oară…

POPON
-Lasă că știm ce s-a întâmplat, numai că acum sunt sigur, că vei avea de învățat de la Gogonat.

FANTACIA
-În niciun caz! (se retrage cu mâna la spate)

Toți se ridică de la masă și pe scenă apare un murmur general.
SCENA III

Acțiunea se petrece în camera familiei Gogonat. În mijlocul camerei, zace o ladă de șampanie. Gogonat stă pe podea, rezemat de piciorul patului. În pat aproape de el stă Anemona, iar la masă pe taburete stau Fantacia cu Popon.

GOGONAT
-Sunt sigur, că dacă ne străduim, putem face loc șampaniei.

ANEMONA
-Eu nu mai bag nimic în gură, o săptămână, mai ales ouă negre.

POPON
-Sper că partea de lângă ele, ți se v-a părea mai atractivă.

FANTACIA
-Doctore, dă-mi voie să fiu o doamnă, să-ți arăt eu, cum se folosesc ouăle negre.

GOGONAT
-Sunt sigur că ne-am adunat aici, pentru a discuta afaceri mai importante, decât sexul.

ANEMONA
-Unde, ce, cum, vreau să văd și eu?

GOGONAT
-Liniștește-te dragă, nu mai poate nimeni!

ANEMONA
-Nici Popon!

GOGONAT
-Popon nu este hotărât dragă. Uite-așa rămâne omul fără slujbă!

ANEMONA
-Da, Fantacia?

GOGONAT
-Cu Fantacia, voi discuta imediat, după primul pahar de șampanie.
POPON
-Sunt absolut sigur, că Fantacia v-a face o propunere favorabilă lui Baftan.

GOGONAT
-La ce te gândești Poponatule?

POPON
-Adică, Fabricii ăleia, îi v-a trebui un director.

GOGONAT
-Ai dreptate! (Gogonat se scoală interesat, apropiindu-se de Fantacia. Anemona se atașează la brațul lui Gogonat, auzind propunerea.)

ANEMONA
-Și de ce mă rog, ar asculta-o pe sclifosita asta.

POPON (face semne de calmare)
-Pentru că au fost colegi de școală, atâta tot!

ANEMONA
-A, mă rog, așa da! (se retrage înapoi în pat)

GOGONAT
-Și pentru că arată ca o secretară de director. (zice replica, ca și cum ar auzi numai ei trei)

POPON (se scoală grav în picioare)
-Sunt sigur că împreună, veți duce fabrica, pe cele mai înalte culmi!

GOGONAT
-Este adevărat, camera asta este la etaj, dar voi înghesui dacă este nevoie, culmea aia de care zici, doctore!

FANTACIA
-Cred că pot face efortul, de a te propune în fruntea Fabricii. Cu obligația, de a-mi păstra postul de secretară. Cred că mi se potrivește cel mai bine, așa cum spune și Popon.

ANEMONA
-Auzi Gogonatule, dacă p-asta o pui secretară, pe mine ce naiba mă mai pui?
GOGONAT
-O nevastă de director, nu trebuie să muncească draga mea, munca este pentru concurență, nu!

ANEMONA
-Parcă mi-aduc aminte, c-am mai auzit undeva cuvintele astea sau cândva.

FANTACIA
-Da dragă, la ultima petrecere! O secretară trebuie să aibă memorie!

ANEMONA
-Deci ai pus concurența la treabă, în noaptea nunții noastre!

GOGONAT
-Ei și cu tine, șampania era rece! Avea și bule! Și până le spargi pe toate, ști cum e!

Este salvat chiar în ultimul moment de Popon.

POPON
-Doamna Anemona, eu mă gândeam că poate mergeți la mine, să facem un pic de curățenie. Am un așa mare deranj!

ANEMONA
-N-auzi mă, că sunt nevastă de director! Păi ce, acum îmi permit de-al de…

POPON
-Tocmai mă gândeam să dublez miza.

ANEMONA
-Ce, repriza? N-am cântat atât de mult, nici la Grădiniță!

FANTACIA
-Oricum, n-ai trecut de-acolo, mai departe!

ANEMONA
-Da chiar așa dragă, de ce n-o iei pe farfuza asta, că are tot ce-i trebuie?

POPON
-Are alergie dragă, lactatele nu i-au priit niciodată!
GOGONAT
-Are alergie la sărăcie doctore, Baftan scrie pe ea. Noi cu o icră neagră, una alta, doar admirăm acum.

POPON
-Cunosc și vremuri mai bune. (suspină)

ANEMONA
-Mie-mi spui! Duceam o grămadă! Acum mă mulțumesc cu…

GOGONAT
-Cred că acum, în sfârșit te întorci acasă, că mi-a fost un dor!

ANEMONA (ridicând cardul)
-Gogonatule, până când nu îmi faci unul d-ăsta, vom împărți doar mâncarea!

POPON (râzând)
-E bine și așa! Oricum dragule, sper că nu mă abandonezi!

GOGONAT
-Nu ziceai că ai întors foaia, Popon!

POPON
-Pentru un vechi prieten, ce nu fac eu! Și la urma urmei, e la modă printre barosani, nu-i așa! (Popon se dă prin spatele lui Gogonat, măsurându-l.)

GOGONAT (se retrage cu mâna la spate)
-A, nu! Asta…

FANTACIA
-Stai liniștit Gogonat, că nu rămâi tu îmbalonat, cu o secretară ca mine.

GOGONAT
-Așa mă gândeam și eu!

FANTACIA
-Dacă plătești bine, ți-aduce mama ceva frumos!



GOGONAT
-Mai bine o prefer pe a mea, (își măsoară palma) sunt sigur că este sănătoasă!

ANEMONA
-Lasă mă Gogonatule, că-ți fac un preț bun, decât bătăturile alea!

POPON
-Eu cred că am să mă retrag, sunt ghiftuit.

ANEMONA
-Avem de băut șampania asta, unde pleci doctore?

POPON
-Nu am spațiu, las-o pe altă dată, poate ne ține de foame.

ANEMONA
-Gata cu foamea, avem cardul!

GOGONAT
-Avem cardul, avem cardul! Stai liniștită, că după seara asta, nu mai ai nimic pe el!

ANEMONA
-Și ce?! Nu mă duc să-l încarc! Popon, dă-mi voie să te conduc. (Anemona își așează ținuta.)

POPON
-Un virament, ceva!

ANEMONA
-Acum stai și tu pe dreapta, până-și intră farfuza asta în drepturi!

POPON
-Secretară păzită de director. Frumos, o să-mi placă la nebunie.

Cei doi, ies din scenă la braț.

GOGONAT
-O șampanie, ceva?
FANTACIA
-Sunt sigură că ești târșit rău, că altfel, mai că mi-aș face mâna cu tine!

GOGONAT
Poate un mic antrenament, așa, să-ți măsori capacitățile că…

FANTACIA
-Lasă dragă, că doar n-o fi vreun dulău, Baftan ăsta.

GOGONAT
-Auzi Fantacia, atribuțiile secretarei…

FANTACIA
-Mai bine ai grijă, cu obiceiurile tale îndoielnice, să nu mi-l furi! Că uite-așa, cum mă vezi…

GOGONAT
-Adevărul e, că te văd!

FANTACIA
-Mulțumește-te doar cu atât, în seara asta.

GOGONAT
-Înseamnă că sunt șanse?

FANTACIA
-Gogonat, un lucru e sigur, îmi ești simpatic și am să pun o vorbă bună pentru tine lui Baftan. (îi trimite un sărut prin aer)

GOGONAT (ca și cum l-ar lovi sărutul)
-Ce tristă, e viața de director!

FANTACIA (se întoarce din drumul de plecare)
-Da, până la urmă, un mic test, n-ar strica!


ACTUL III

SCENA I

Scena se petrece într-o cameră modernă, cu două fotolii imense. Între care se află o măsuță din sticlă. Baftan pe un fotoliu, vorbește la telefon.

BAFTAN
-Să trăiești unchiule! Sper că ai dat cu mătura prin vilă, nu! Pregătește-te să mai cumperi una, da… tocmai avem un…

Gogonat intră îmbiat de cameristă. O fată tânără, îmbrăcată în uniformă adecvată.

GOGONAT (către sală)
-Uite! Să nu uit! Să-mi angajez și eu, una de-asta!

BAFTAN
-Lasă, că-ți povestesc eu altă dată, tocmai a intrat pe ușă…

GOGONAT
-Hai să trăiești colegule!

BAFTAN
-Salut Gogonat! Ia loc, te rog! (Baftan îi măsoară hainele împuțite, dându-se un pas înapoi) Sau nu, mai bine…

GOGONAT
-Ce mă Baftane, maieul meu nu e destul de burghez pentru fotoliiile tale! Dacă ai treabă, eu mă retrag!

BAFTAN
-A, nu despre asta e’ vorba…

GOGONAT (către sală)
-Înseamnă că este interesat! E strâns cu ușa, ce să mai! Unde mai găsește el, un director, mai capabil ca mine!

BAFTAN
-Tocmai vroiam să discut ceva cu tine.

GOGONAT (se așează comod în fotoliu)
-Ia s-auzim!
BAFTAN
-Nu! Nu este nicio problemă gravă! (către sală) Sper să-i scoată față, cei de la curățătorie.

GOGONAT
-Înainte de a vorbi, ai putea să-i spui putorii, să ne aducă niște cafele și ceva de îmbucat. Îmi ghiorăie mațele…

BAFTAN
-Scuză-mă că-ți iau vorba din gură, dar i-am dat soției tale un card, pentru necesități familiale.

GOGONAT
-Mai trebuie extins!

BAFTAN
-Da, mă rog! (Baftan se așează pe fotoliu, dă semne că îi miroase ceva)

GOGONAT
-Fotoliile astea, e de la soluția de curățat

BAFTAN
-Îți dai pe tine, cu soluție de curățat!

GOGONAT
-Lasă, îți explic eu mai târziu! Tu vezi ce faci! (arată către burtă)

BAFTAN
-Scuză-mă! (către sală) Cred că mi-am găsit fraierul potrivit! (revine) Olga!

GOGONAT
-Frumos nume! Olga, Olga! Tot s-o strigi.

BAFTAN
-Cred că dacă vei întârzia prin baie, vreo 2,3 zile, s-ar putea să-ți răspundă!

OOLGA
-M-ați chemat domnule!

BAFTAN
-Niște cafele și ceva atenții.
GOGONAT
-Olguța tată, adu ceva mai consistent! Că n-am măncat de la…

OLGA
-Am înșeles, am înțeles!

BAFTAN
-Auzi Gogonat, ști făbricuța de la noi din oraș. Cea veche și de demult!

GOGONAT
-Cine n-o știe, acolo au lucrat toți din familia mea.

BAFTAN
-Și din a mea!

GOGONAT
-Mai ușor cu munca! Că voi, mai mult cu papagalu’, asta era munca voastră.

BAFTAN
-Ei și tu acuma!

GOGONAT
-Acolo a murit bunicul, tata a murit de inimă rea, când s-a închis secția lui, iar eu am fost dat în șomaj.

BAFTAN
-Și mai iei șomaj?

GOGONAT
-Asta a fost acum cinci ani de zile.

BAFTAN
-Și din ce trăiești?

GOGONAT
-Muncesc pe unde apuc, lustruiesc ușile patronilor ca tine. Da, lasă asta, mai bine zi-mi de ce m-ai chemat?

BAFTAN
-Gogonat, vreau să-ți spun că tocmai…


OLGA
-Domnule! Cafeaua și atențiile dumneavoastră.

BAFTAN
-Mulțimesc Olguța! (Olga se retrage)

GOGONAT
-Bună bucată!

BAFTAN
-O veche colaboratoare de-a mea. După cum vezi, colaboratorii și colegii de școală, nu i-am uitat. Mi-am zis întotdeauna, domnule dacă pot să ajut…

GOGONAT
-Îi bag la zdup!

BAFTAN
-Ai zis ceva?

GOGONAT
-A, nimic!

BAFTAN
-Tocmai vroiam să-ți spun (Gogonat se apucă să mănânce cu poftă, Baftan face semne de greață) că m-am hotărât să pun Fabrica pe picioare.

GOGONAT
-Așa, dintr-o dată! Mă Baftane, e ceva necurat la mijloc!

BAFTAN
-M-a apucat așa, o…

GOGONAT
-Milă!

BAFTAN
-Nu fi ridicol, Gogonat!

GOGONAT
-Așa mă gândeam și eu.


BAFTAN (către sală)
-Dacă-mi scapă, n-am să mi.o iert niciodată! Ãsta miroase ceva!

GOGONAT (către sală)
-Cred că avenit momentul să-l fierb ca la politic!

BAFTAN
-Mă gândeam la un sprijin din partea ta.

GOGONAT
-Pe cine să fierb, ă’ ăsta, să vând!

BAFTAN
-Stai liniștit, sunt doar un simplu om de afaceri, atâta tot!

GOGONAT (ștergându-se pe maieu)
-Și cum crezi că aș putea să te ajut?

Anemona intră în scenă cu o cămașă bărbătească pe ea, destul de lungă pentru a o acoperi, doar atât. Încheiată doar cu un nasture, lăsând să se întrevadă doi sâni nervoși.

ANEMONA
-“Fluturaș, nu mai ai, aripioare…” la, la, la…

GOGONAT (Baftan pune mâna la ochi)
-Ce bunăciune! Anemona! Ia uite domne’! De când nu ți-am văzut picioarele, am uitat că le mai ai!…

ANEMONA
-Auzi mă, Gogonatule! Mai am și altceva! (se dă cu sânii lângă el)

GOGONAT
-Auzi Anemona, ce-ar fi să mergem acasă, să-mi arăți ultimele figuri!

ANEMONA
-Stai mă, stai ușor! De la serviciu, numai șeful, te poate învoi!

GOGONAT
-Asta așa e! Treci încoace, că-ți arăt eu șef!



SCENA II

Aceași cameră luxoasă a lui Baftan, Popon stă tolănit de data aceasta pe fotoliul în care până mai înainte stătea Gogonat. Baftan este undeva în spatele acestuia, cu mîna în barbă.

POPON
-Eu înțeleg, că ai încercat să bați pe toate părțile, dar să-i scoți nevasta la defilare, aproape goală, pe sub nas, la tine acasă, asta a fost lipsă de respect! Adică…

BAFTAN
-Am învățat de la cei mai buni, Popon!

POPON
-Poți să-i folosești pe amândoi, însă trebuia să începi și tu, cu el întâi!

BAFTAN
-Uite că eu, nu am înclinații ditr-astea de-ale tale, doctore! Mai bine spune-mi ce este de făcut? Pentru că eu am crezut, că dacă bat în Anemona, o să înțeleagă Gogonat.

POPON
-Mă rog! Or fi ei tâmpiți, înfometați, dar nici chiar așa!

BAFTAN
-Doar nu vrei să-mi spui, că ai ceva pentru despletita lui Gogonat. Eu știam că tu ești băiat mare, doctore!

POPON
-Cred că m-am maturizat, de când m-ai lăsat fără muncă, nu!

BAFTAN
-Nu mi-ai dat de ales Popon, s-au plâns prea mulți, că ai abuzat de ei. Ști foarte bine, ce vremuri am trăit. Acum, că totul este legal, oricum, dacă stau să mă gândesc, ar putea fi și ilegal, pentru că tot nu este o problemă.

POPON
-Frumoasă e libertatea, Baftane!

BAFTAN
-Apropo’, tu mai ai ceva pe cardul ‘ăla?

POPON
-Dacă-mi bagi!

BAFTAN
-Ști bine că nu mă dau în vânt…

POPON
-Bani!

BAFTAN
-După ce voi controla situația, mai vedem! Vezi și tu, afacerile merg din ce în ce mai prost, dacă nu-l avem pe Gogonat…

POPON
-Stai liniștit, Gogonat și cu Anemona, au o singură problemă, pe care nu o poate astâmpăra.

BAFTAN
-Sunt curios, care?

POPON
-Tu nu ai de unde să ști, pentru că ai trăit mai mult pe afară. Foamea dragul meu, foamea!

BAFTAN
-Ai dreptate, e foarte greu să-ți astâmperi foamea pe aici. Ah…

POPON
-Dacă te gândești la cardul pe care i l-ai dat lui Anemona, e deja gol.

Intră Fantacia având pe ea aceeași costumație pe care o avea și Anemona mai devreme. Trece prin fața lui Popon ca și cum nu l-ar vedea.

POPON
-Fantomele, sunt ceva normal la tine, Baftane.

FANTACIA
-Aș bea și eu o tărie dragule, ai și tu ceva pe acolo? A, bună doctore!

POPON
–Frumoasă creatură a mai construit…


BAFTAN
-E un bar, chiar în camera din care ai venit dragă și pune ceva pe tine, avem musafiri!

POPON
-Sunt sigur că dacă ar veni concurența acum, nu ți-ar cădea prea bine Baftane! Mai zici că ai ghinion în afaceri!

FANTACIA
-Lasă dragă, că are în dragoste!

POPON
-Porcesc, aș putea spune! Adevărul e, că la așa bucată, aș putea renunța la o făbricuță acolo!

Se aud bătăi în ușă.

BAFTAN
-Tocmai am invitat concurența lui Gogonat. Planul de rezervă, B.

POPON
-M-aș mira, aud ghiorăitul mațelor de aici.

BAFTAN
-Ar fi bine să te retragi Fantacia, ști bine că viitorul vostru, depinde de Gogonat.

FANTACIA
-Păi de ce nu mi-ai zis dragă, de la început! Mă ocupam eu de Gogonat, dacă nu-mi mînca din palmă, nu alta!

BAFTAN
-Mie, trebuie să-mi mănânce!

POPON
–Fără Baftan în orașul nostru, suntem morți Fantacia! La nivelul lui Gogonat, nu se ajunge decât cu o masă bună, atât.

BAFTAN
-Am uitat un lucru, i-am dat liber lui Olga. Cine o fi bătut, că nu s-a mai auzit nimic! Mă duc…


ANEMONA (intră prin spatele lui Baftan)
-Auzi Baftane, cred că fata ta…

BAFTAN
-Bună Anemona!

ANEMONA
-A, da văd că ai angajat-o pe farfuza asta, în locul ei! De ce nu deschizi fă!

Anemona se întoarce cu fața către Fantacia și abia acum vede că este aproape dezbrăcată. Rămâne cu gura deschisă, arătând cu degetul.

BAFTAN
-Stai liniștită Anemona, e cu Popon!

ANEMINA
-În aceeași cămașă fă!

POPON
-A mea e mai ieftină, Anemona!

ANEMONA
-A ta, nu numai că e ieftină! E…

BAFTAN
-Despre cămașă era vorba, Anemona!

ANEMONA
-Lasă că-ți arăt eu ție cămașă, farfuza…

POPON (o prinde de mână și o reține în drumul către Fantacia)
-Anemona, parcă am fost înțeleși bine. Ea este secretara, deci cu drepturi totale, iar tu ești doamna director. Poți avea o grămadă de Baftani dacă…

Se aud bătăi în ușă.

BAFTAN
-Oricine ai fi, intră! Arată-te la față, omule!

GOGONAT
-Hopa! O petrecere de-aia de-a voastră, pe dezbrăcatea! Păi de ce nu m-ați anunțat și pe mine? (dă să se dezbrace)
BAFTAN
-Gogonat dragule! (îl apucă de cot, oprindu-l) Nu cred că e bine să dezlipim maieul de pe piele, s-ar putea lăsa cu sânge!

POPON
-Ști, că nu l-ai dezbrăcat nici cu mine!

FANTACIA
-Nici cu mine! Cu ea, (arată către Anemona) cred că n-ai dezbrăcat nimic!

GOGONAT
-Deci, care va să zică, nu vreți să mă primiți în joc!

ANEMONA
-Auzi mă Gogonatule, tu n-auzi că nu jucăm nimic, mă! Astâmpără-te, ce!

GOGONAT
-Baftane, m-am gândit bine domne’!

BAFTAN
-Da! Și la ce concluzie ai ajuns?

GOGONAT
-Gustările alea pe care mi le-ai dat atunci, nu prea aveau muștar domne’!

POPON
-Nu-mi place să am dreptate, dar asta e.

BAFTAN (către sală)
-E omul perfect!

ANEMONA
-Auzi farfuzo, du-te și adu niște gustări!

FANTACIA
-Dar e treaba Olgăi!

BAFTAN
-Olga are liber Fantacia. Cred că ar trebui să-ți intri în mână, dacă mai vrei postul acela.


FANTACIA
-Dar nu mi-ai stabilit onorariul!

POPON
-Fantacia, nu-ți forța norocul, suntem la pământ fără Gogonat director.

FANTACIA
-Mai bine, hai să încheiem afacerea asta, odată!

BAFTAN
-Cum, nu care cum…

FANTACIA
-Auzi Gogonatule! Spune-i imediat și acum, dacă accepți postul de, director, al fabricii lui Baftan! Ca să… terminăm odată?

Gogonat stă pe gânduri.

ANEMONA
-Dacă refuzi postul, murim de foame toți cei de aici, (ca și cum ar auzi numai Gogonat) doar sunt prietenii noștrii!

GOGONAT
-Bineînțeles, că accept postul, bă’ Baftane! Ce vroiai să mă lași fără satisfacția de a o vedea pe minunea asta, că-mi pregătește gustările?

BAFTAN
-Sunt de-a dreptul uluit! Fantacia, chiar își merită postul de secretară!

Gogonat îi dă o palmă peste fund lui Fantacia.

GOGONAT
-Hai fuguța, niște gustări pentru domnul director!

Fantacia se uită întrebător către Baftan.

BAFTAN
-Ești angajată Fantacia, ascultă-l pe șeful tău, numai dacă vrei bineînțeles!

FANTACIA
-Prea bine, domnule director Gogonat!


GOGONAT
-Așa te vreau și nu uita, cafele pentru toată lumea!

BAFTAN
-Am să merg și eu, să aduc șampanie. Se cade, pentru un așa eveniment.

POPON
-Cred că este mai nimerit să ajut eu domnule, rămâneți cu domnul director, pentru a discuta detaliile.

ANEMONA
-Vin și eu! La ce foame are Gogonat…

GOGONAT
-Ã,… stați!

BAFTAN
-Acum trebuie să înveți a fi director. Puțin mai calm, nu ți-ar strica să fi.

GOGONAT
-A, nu-i nicio problemă șefule! Doar mă gândeam, el cu două și eu…

BAFTAN
-O să ai toate femeile la picioare Gogonat, fără nicio excepție!

GOGONAT
-Dacă zici ‘mata!

BAFTAN
-Auzi, da chiar așa, n-ar fi mai bună o tărie înainte de…

GOGONAT
-Unde e?

BAFTAN
-În camera de alături. Mă duc să o aduc.

GOGONAT
-Nu șefu, nu vă deranjați, mă duc eu!

BAFTAN
-Se poate, sunt la mine în casă!

GOGONAT
-Bine, bine!

BAFTAN
-Dacă te-ai supărat, vom merge împreună, abia avem intimitate!

GOGONAT
-Mie intimitatea…

BAFTAN
-Hai, nu te rușina, doar ești director nu!

GOGONAT (către sală)
-Treaba ta, tu ai insistat! (reia către Baftan) Imediat, imediat!

SCENA III

Aceeași locație, casa lui Baftan.

BAFTAN (fericit, singur)
-Gogonat ăsta, chiar se pricepe să conducă, oare…

Intră Gogonat, aranjându-și ținuta pe el.

GOGONAT
-Asta a fost doar de încălzire, te rezolv mai bine, dacă sunt sătul!

BAFTAN (către sală)
-Nenorocitul de Popon, vroia să-l țină numai pentru el, băiatul ăsta este o bijuterie.

GOGONAT (către sală)
-Mi-a venit rândul, să-i arăt cine este șeful! E o treabă cam…

ANEMONA (intră cu o tavă de pahare, oftând)
-În sfârșit am venit! Greu mai scapă… A, mă scuzați! Am greșit cumva, v-am întrerupt de la vreo discuție importantă?

BAFTAN (visător)
-A, nu! Am terminat…


GOGONAT
-Eu sunt terminat!

ANEMONA
-Cred că este obositoare munca de director, nu!

BAFTAN
-Mai degrabă, relaxantă!

GOGONAT
-Pentru tine poate, că vă place să stați, degeaba!

ANEMONA (îi dă un cot mascat lui Gogonat)
-Păi normal că le place să stea, dacă au ce să mănânce! Tu ști ce bucătărie are ăsta?

GOGONAT
-Nu prea! Da unde-i farfuza ta, de nu mai vine?

ANEMONA (încurcată)
-A, până prepară totul ca la carte, durează! Dacă la mine…

GOGONAT
-Ce! Și voi?

ANEMONA
-Ne-a terminat, nu alta!

BAFTAN
-Voi familia asta, Gogonat, sunteți niște virili!

ANEMONA
-Ce, și p-ăsta mă!

GOGONAT
-Dacă a insistat, pentru postul ăla! Și am vrut să-i arăt, cum mă simțeam eu, când era el… înaine de…

ANEMONA
-Tu nu ști că la ăștia le place, uite-l cum plutește!


GOGONAT
-Lasă-l să mai plutească, până îi luăm fabrica, că după aceea!

ANEMONA
-Nu ești prost!

GOGONAT (încet către Anemona)
-Numai ei trebuie să înțeleagă invers sau mă rog! Da, tu ce-ai rezolvat?

ANEMONA
-Doctorul e terminat!

GOGONAT
-Amândouă…

ANEMONA
-Exact. Da ști cum, război nu alta!

POPON (cu o sticlă de șampanie în mână, ștergându-și fruntea)
-Ce război, care război?

GOGONAT
-Pune sticla de șampanie jos, că-ți arăt eu ce-i ăla, Poponatule!

FANTACIA
-Am adus gustările! Poftiți la masă!

GOGONAT
-Mă ocup de tine, mai târziu!

BAFTAN (pe ton schimbat)
-Poftiți la masă dragilor și lăsați fasoanele. E sărbătoare!

GOGONAT
-Fie, treacă de la mine! Da n-ați scăpat voi așa ușor!

POPON
-Văd că…

BAFTAN (către Popon)
-Nu mai vezi nimic, că-ți pierzi cardul!


POPON
-Da șefu!

ANEMONA
-Ce vă șefiți atâta mă, ce credeți că suntem? Niște amărâți, asta suntem, niște amărâți!

FANTACIA (către Anemona)
-Amărâți care avem nevoie de Baftan. Las-o mai ușor, că-l avem pe flăcăul ăsta de terminat.

ANEMONA
-Nu știam că îți plac grupurile, fomist-o!

FANTACIA
-Uitându-mă la tine, cred că…

POPON
-Fetelor, să bem un pahar de șampanie, în cinstea noului director!

BAFTAN
-Iată un motiv serios. Pentru director!

POPON
-Pentru director!

ANEMONA
–Gogonatule, pentru tine!

FANTACIA
-Pentru director!

OLGA (intră cu părul dezordonat)
-Ce e, am pierdut ceva?

BAFTAN
-Olga! Dar parcă erai liberă!

OLGA
-Acum nu mai sunt! (și-l i-a de braț pe Popon)

BAFTAN + GOGONAT (împreună)
-Cum și pe ea?

FANTACIA
-Dacă ați ști cât ne-am chinuit s-o convingem!

BAFTAN
-Și eu care o păstram pentru mai târziu!

GOGONAT
-Eu, n-o păstram deloc, dacă era lângă mine! Aoleu Baftane, ce mi-ai făcut tu mie!

ANEMONA (îl ia de braț)
-Calmează-te directore!

POPON (îi face vânt cu un șervețel lui Baftan)
-Șefule, cu puțină apă călduță!

FANTACIA
-La cât porți tu la pantofi, mă îndoiesc!

BAFTAN
-Domnule, ce lume perversă!

GOGONAT
-Nu-i așa!


ACTUL IV

SCENA I

Pe scenă este camera unui om avut, asemănătoare cu a lui Baftan, numai că arătând mai multă opulență. În spatele celor două fotolii mari și impunătoare, se află un bar plin cu tot felul de sticle.
Pe un fotoliu stă Gogonat, pus la 4 ace, costum etc., vorbește la telefon. Lângă el, stă tolănită Olga, iar pe celălalt fotoliu, Fantacia stă cu un obiect de scris în mână, ca și cum ar aștepta să ia notițe de la șeful ei.

GOGONAT
-Alo, să trăiești colegule! Da bineînțeles că treaba merge bine! Excelent! Ce? Să pun putorile la treabă! (o mângăie pe Olga, care se gudură lângă el) Nu prea se aude șefule, da… bineînțeles, până la ultima picătură de sudoare! Fără milă, mai ales trădătoarea, da!

OLGA
De cine zice?

FANTACIA
-De tine bineînțeles, nemâncat-o!

GOGONAT (se scoală forțat în picioare, îndepărtând-o pe Olga)
-Ce? Vii în inspecție cu unchiul tău pe aici! El spune că afacerea are prea puțin profit. Auzi mă, spune-i că nu mai mi-e foame! Așa să-i spui, te pup, pa!… să trăiești!

FANTACIA
-S-a întâmplat ceva, domnule director?

GOGONAT
-Fantacia, până trece valul, v-a trebui să închidem șandramaua de aici. Pentru o vreme!

FANTACIA
-Să nu uităm că ea, (arată către Olga) nu face parte din familie!



OLGA
-Auzi dragă, eu am muncit mai mult decât toate la un loc, pentru domnul director!

GOGONAT
-Olguța, cred că a venit momentul, să ții companie directorului adjunct.

OLGA
-Eu nu mă duc la Popon, (pune mâna la spate) cred că e un pic cam nervos!

FANTACIA
-Familia trebuie salvată cu orice preț, Gogonat! Sper că nu vrei să te întorci la, vechiul tău maieu.

GOGONAT
-Olguțo’ n-am ce-ți face, dacă nu vrei să trecem pe hamsii, trebuie să te sacrifici! Și-apoi voi sunteți învățate cu Popon, eu nu știu de ce vă plângeți atâta.

FANTACIA și OLGA (împreună)
-De durere!

GOGONAT
-Auzi, ia… mai lăsați-mă în pace! Folosiți vaselină, e bună la orice rulment, așa că… trebuie să vă ajute!

FANTACIA
-Hai, la treabă! Că scade producția, n-ai auzit!

GOGONAT
-Auzi Fantacia, tu a’ mai secretară, taci din gură, că nici tu nu ești mai brează! Fă-mi legătura cu Anemona, să văd cum primește vestea.

FANTACIA
-Da, domnule director! Auzi Gogonatule, dacă ieșim bine la inspecția asta, poate îmi mărești și mie leafa, că mai am puțin la vila aia…

GOGONAT
-Lasă vrăjeala, că trebuie să arătăm cât mai jalnici!

FANTACIA
-Păi nu mai ai maieul ăla, al tău?

GOGONAT
-Ei, nici chiar așa!

OLGA
-Decât cu tine în maieu, mai bine cu Popon în pijamale.

FANTACIA
-Hai, ia-ți viteză, că ne-ncurci la date!

OLGA
-Atunci notează, că fund ca al meu, e greu de găsit!

GOGONAT (supărat și pe gânduri)
-Ce, v-a apucat!? Tocmai acum, când avem atâtea pe cap!

Pe ușă intră Popon cu Anemona la braț. Anemona mai înfloritoare ca niciodată, frumoasă. Popon pus la patru ace de asemenea.

POPON
-Domnule director, v-am adus doamna, de la cumpărături.

GOGONAT
-Popoane, lasă panarama să circule, că avem probleme grave!

FANTACIA
-Baftan vrea să facă inspecție cu moșu’ lui.

POPON
-Păi în cazul ăsta, ce este de făcut?

FANTACIA
-Ne-am gândit să te retragi cu Olga, într-un mic concediu, având în vedere că sunteți amândoi extenuați.

POPON
-Bineînțeles, că aș putea să o iau și pe doamna director, dacă îți este…

GOGONAT
-Popon!

ANEMONA
-Să-i fac toaleta dragă, oricum trebuie să ne întoarcem la trecut, pentru o vreme, nu!

GOGONAT
-Ne vom întoarce doar pentru această inspecție. Tocmai de aceea ne-am gândit, ca agenții dublii, să joace în deplasare, tot acest timp.

POPON
-Dacă așa ați hotărât, eu nu am nimic împotrivă. Olguța, vino la tata!

OLGA (către Gogonat)
-Cum vreți dumneavoastră, domnule director!

GOGONAT
-Cred că este cel mai bine, pentru amărâta ta de casă! Cea cu 6 camere și piscină!

POPON
-Ordinul tău, e lege pentru noi, Gogonat.

Popon o ia la braț pe Olga și ies din scenă.

ANEMONA
-Ești sigur, că nu vrei să mă duc după ei? Așa… pentru control!

FANTACIA
-Ai vrea tu, fomist-o!

GOGONAT
-Fantacia, fă-ne te rog, două cafele! Poate la aburul lor, vom pune totul la cale, mai bine.

ANEMONA
-Mie să-mi pui doar o linguriță de zahăr, te rog!


FANTACIA
-Prea bine, doamnă!

GOGONAT
-Uite, vezi ce frumos vorbești, când te gândești că cea de-a doua ta casă, trebuie terminată!

Fantacia iese din scenă, bătând aerul a zeflemea.


SCENA II

Gogonat se învârte în vechea lui casă, îmbrăcat cu aceleași haine luxoase. Fantacia și Anemona stau pe marginea patului.

GOGONAT
-Bine că am păstrat hogeacul ăsta.

ANEMONA
-Urăsc să mă întorc în mirosul ăsta de hamsii.

FANTACIA
-Auzi Gogonat, da, maieul ăla al tău, îl mai ai?

ANEMONA
-Imposibil Fantacia, a fost scos, bucățică cu bucățică, de pe el! S-a dezlipit foarte greu!

FANTACIA
-Păcat, cu maieul ăla, îl dădeai pe spate!

ANEMONA
-Stai liniștită Fantacia, mai avem nevoie de moș!

FANTACIA
-Crezi că și-ar fi dat duhul, la prima inhalare!

GOGONAT
-Fetelor, este posibil să își dea duhul și dacă îl aducem aici.

ANEMONA
-Și atunci, ce este de făcut Gogonat?

GOGONAT
-Cred că ar trebui să arătăm puțină evoluție totuși, doar ne-a dat o fabrică pe mână.

FANTACIA
-Dar fabrica nu a scos nicio fărâmă de profit, Gogonat.

GOGONAT
-Anemona, te rog explică-i tu, că mă doare capul!

ANEMONA
-Hai să mergem draga mea, Gogonat are nevie de liniște.

FANTACIA
-Să nu uiți Gogonatule și noi avem nevoie de protecție.

GOGONAT
-Atunci dați-vă țoalele alea scumpe jos de pe voi și prezentați-vă la datorie, Fabrica trebuie condusă.

Fantacia și Anemona părăsesc scena.

GOGONAT
-Sunt sigur că mai aveam un maieu, întotdeauna a existat un maieu de schimb, dar niciodată nu l-am găsit.

În scenă intră Popon cu Olga la braț.

POPON
-Eram aproape sigur, că a existat cel de-al doilea maieu.

OLGA
-Atunci de ce nu s-a schimbat niciodată?

GOGONAT
-Măi copii, parcă v-am trimis în concediu!

OLGA
-Da șefu’, numai că muream de curizitate să vă mai văd în maieu, erați așa de sexi!

POPON
-Mie-mi spui! Era singurul adeziv dintre noi!

OLGA
-Adică maieul v-a întârit prietenia?

POPON
-Mai ales lui!

GOGONAT
-De foame dragă, nu-l asculta, e nostajgic!

POPON
-Adevărul e, că sunt mulțumit de normalitatea mea.

GOGONAT
-Se pare că ești singurul care s-adat pe brazdă, din cauza banilor.

OLGA
-Adică, ești așa… O!

GOGONAT
-Normal dragă, nu poți să te apleci în fața oricui, așa!

OLGA
-Ce, făceați rugăciuni la maieul acela?

POPON
-Se poate spune și așa!

OLGA
-Auzi, măi Popon, aș vrea să-ți văd normalitatea la treabă, așa că hai în concediu, până nu se schimbă Gogonat în maieu și ți-o strică.

POPON
-Mai ști!

OLGA
-Aoleu!

GOGONAT
-Stai liniștită Olga, nu înveți tu calul bătrân la căpăstru!

POPON
-Nu-l lua în seamă, oricum nu are maieu pe el.

OLGA
-Cred că ar trebui să plecăm, până ce nu și-l găsește.

Olga și Popon se îndreaptă către ieșire.

POPON
-Dacă a existat cel de-al doilea maieu, de ce l-ai păstrat atât Gogonat?

GOGONAT
-Pentru că nu mai simt foame. Mănânc când vreau, ce vreau!

POPON
-Fără mine!

OLGA
-Hai dragă, fi atent la prag, să nu te lovești la cap! Cine știe în ce stare te mai trezești!

GOGONAT (singur)
-Sunt atât de trist, bogăția mi-a adus o grămadă de griji și nicio plăcere. Ce mă fac eu acum?









SCENA III


Aceeași locuință locuință. Gogonat îmbrăcat în pantalonii ponosiți de când era sărac, maieu curat, peste care a îmbrăcat o haină la patru ace. În scenă intră Anemona cu vechile ei haine, dar corpul și coafura păstrează linia cealaltă.

ANEMONA
-Gogonatule, zici că ești papagalu’… lu’ mamaia!

GOGONAT
-Draga mea, sper că arăt cât se poate de normal.

ANEMONA (către sală)
-Chiar și vorbește! (revine în scenă) Pantaloni și maieul îmi plac, da… Armaniul, e un pic cam excentric dragă.

GOGONAT
-N-am găsit altă haină!

ANEMONA
-Puteai să te duci și tu la un second, te îmbrăcai boboc acolo!

GOGONAT
-Știu, dar nu am putut intra, este vânzătoare o fostă…

ANEMONA
-Þi-o fi rușine acuma!

GOGONAT
-A, nu… aveam așa, niște palpitații!

ANEMONA
-Să vezi ce palpitații ai, când te-o vedea unchiul lui Baftan! Tu crezi că ăla, e un te miri cine, mă! Ãla a purtat de-astea, înaintea ta.

GOGONAT
-Aoleu, dacă suntem descoperiți…

ANEMONA
-Trecem pe hamsii, dar ce-i mai rău…

GOGONAT
-Ce poate fi mai rău, decât hamsiile?

ANEMONA
-Popon dragă, s-a dat pe brazdă. Ști cât poartă la pantofi? Cât n-ai să duci tu, niciodată! Întreabă-mă pe mine, sunt o martiră!

GOGONAT (dezbracă haina, o strânge pungă și o aruncă după dulap)
-Aoleu!

ANEMONA
-Ei, acum ești în elementul tău, îmi placi, pantalonii sunt cei vechi…

GOGONAT
-Bineînțeles Anemona, nu puteam să arunc frumusețe de pantaloni!

ANEMONA
-Uite vezi, asta văd eu evoluție.

GOGONAT (uitându-se pe lângă el)
-Care, unde!?

ANEMONA
-Maieul dragă! Baftan o să vadă că ți-ai schimbat maieul și va fi mulțumit.

GOGONAT
-Crezi tu asta?

ANEMONA
-Mai mult ca sigur Gogonat. Eu am plecat, am să ți-o trimit pe Fantacia, să-ți ia aerul ăsta de om proaspăt, de pe față.

GOGONAT
-Cum să mi-l ia?!



ANEMONA
-Ei nu imediat, în două, trei ore, vei fi tu însuși! Olguța ta, e moale rău!

GOGONAT
-De ce n-o faci tu?

ANEMONA
-Păi nu ți-am spus mă, că Popon poartă număr mare la pantofi!

GOGONAT
-Și ce, ți-a luat mult la tuns sau ce?

ANEMONA
-E gara mare Gogonatule, pentru personalul tău!

GOGONAT
-Bine, bine! Auzi, să-mi trimiți și niște mâncare; icre negre, un fazan doi și-o șampanie ca udătură, așa! Nu știu, hainele astea, îmi dau mâncărimi la burtă.

ANEMONA
-Deci încă ții, la fandosita aia!

GOGONAT
-De ce spui asta dragă?

ANEMONA
-Sunt sigură că mirosul de pește, nu-ți place, icrele le-ai cerut pentru Fantacia.

GOGONAT
-Doar nu faci caz, pentru un amîrât de masaj, iubit-o!

ANEMONA
-A, era vorba doar de masaj, uitasem!

GOGONAT
-Draga mea, ști doar, că țin la mâinile tale!

ANEMONA
-Așa este! Lasă pațachina să se obosească, că doar de-aia e angajată, nu!

GOGONAT
-Bineînțeles! Asta dacă nu vrei tu, să!

ANEMONA
-Gogonat dragule, trebuie neapărat să-i fac bagajele lui Popon. Ãsta e în stare să nu plece la timp și ne poate strica ploile Olga, doar ști că ea este agent...

GOGONAT
-Am lăsat-o să-și bage mâinile cât…

ANEMONA
-Da, sunt banii lui Baftan și de unde știm că nu i-a luat pentru perdea!

GOGONAT
-Anemona, aveți grijă! Ști doar că grupurile țin mult, și-apoi ai zis că Olga e mai moale așa!

ANEMONA
-Nicio grijă, ți-o pun eu la regim pe Olguța ta, n-ai tu teamă!

GOGONAT
-Păi așa să faci, că-mi ajunge o gară!

ANEMONA
-Domnule director, datoria mă cheamă, am plecat!

Gogonat e sătul de atâta vorbit și face un semn de concediere, plictisit. Imediat Anemona este înlocuită de Fantacia. Gogonat se învârte ca un leu în cușcă.

FANTACIA
-Ce-ai mă, de te-nvârți așa?

GOGONAT
-Auziți, doamna secretară, noi nu lucrăm cu nimic, așa…

Fantacia iese din scenă și intră cu un braț de dosare, pe care le aruncă peste mușamaua tocită a mesei.

FANTACIA
-Na, ca să ai Gogonatule! Și termină cu… ifosele astea, că te dau la export!

GOGONAT
-Fantacia, puișor, ști doar cât țin eu la tine!

FANTACIA
-Uite vezi, asta-i slăbiciunea ta, de-asta o dai în lalele!

GOGONAT
-Lalele n-am comandat, doar șampanie!

FANTACIA
-Până vine moșu’, mai mi-e și foame!

GOGONAT
-Avem de toate dragă, fi calmă!

FANTACIA
-Dar pe speriata aia de Anemona, unde ai trimis-o? Ști doar că Baftan are…

GOGONAT
-Lasă dragă, vine imediat! S-a dus să-și mărească gara… asta… la Popon!

FANTACIA
-Cum! Și pe mine, nu m-a luat?

GOGONAT
-Cică ești mai potrivită, pe postul de secretară, dragă. Ști doar care sunt obligațiile tale!

FANTACIA
-Cer mărire de salariu!

GOGONAT
-E singurul lucru, pe care pot să ți-l măresc!

FANTACIA
-Așa mă gândeam și eu, Gogonatule!





SCENA IV

Aceeași cameră a lui Gogonat. În spatele vrafului de dosare, pe un taburet, stă Gogonat liniștit, cu un dosar în mână, studiindu-l atent. Intră un bătrânel simpatic, urmat de Baftan la brațul căruia este Anemona. După ei imediat Fantacia, care aleargă depășindu-i și întoarce dosarul din mâna lui Gogonat, în poziție normală.

FANTACIA (la ureche lui Gogonat)
-Ai grijă că a venit unchiul lui Baftan și nu mai ține dosarele cu scrisul invers, mai știu ei câte ceva, da… oricum!
Bătrânelul Avutu, observă și-i dă un cot lui Baftan.

AVUTU (către Baftan)
-Nepoate, dai un ban, da face!

BAFTAN (către Avutu)
-Până la ultimul ban, unchiule!

AVUTU
-Cred că ai alergat mult, să-l găsești.

BAFTAN
-Nu mult, rău!

Avutu se apropie de Gogonat, acesta se scoală de pe scaun și aruncă dosarul în zeflemea.

AVUTU
-Bună ziua domnule director!

GOGONAT
-Bună ziua la familia, asta… Baftan, domnule Avutu… că vorba aia, nepotu’ să trăiască!

BAFTAN
-Și Anemona dumitale, să trăiești Gogonat!

GOGONAT
-Anemona, cred că a venit timpul să faci un pas ănainte. Domnu’ Avutu, nu cred că rezistă la două tunsori, sigur la a 3-a cedează!

Anemona se conformează și-l ia de braț pe Avutu.

AVUTU
-Iată un director pe cinste, dar secretara dumitale, face față la…

GOGONAT
-La cerințele moderne, domnule Avutu!

AVUTU
-Totuși, aici sunt cheltuieli prea mari, iar dumneata văd că stai într-o mizerie teribilă, unde sunt banii?

BAFTAN
-Ia-l ușor unchiule, totuși a evoluat, și-a schimbat maieul, dacă-l vedeai pe celălalt!

GOGONAT
-Nevasta și secretara, sunt cu cerințe…

ANEMONA
-Și la cât știu, ar trebui să-mi revină mai mult!

FANTACIA
-Ce ști tu dragă, hai mai lasă-mă cu prostiile!

GOGONAT
-Fantacia, fi bună și adu cafele pentru oaspeții noștri, să mai destindem situația.

ANEMONA (între cei doi soți)
-Auzi mă Gogonatule, ce ți-a făcut asta de te-a înmuiat așa? Nici pe vremea hamsiilor, nu erai așa de plouat!

GOGONAT
-Ei și cu tine! Am dormit singur pe pătuțul ăla și mi-a fost de-ajuns.

ANEMONA
-Și eu care mă gândeam!

GOGONAT
-Lasă, ai grijă un pic de Avutu ăsta. Plimbă-l, arată-i orașul, fă ceva!

ANEMONA (cu glasul mai ridicat)
-Auzi tataie, hai să-ți arăt fabrica, că de tuns, nu cred că faci față!

BAFTAN
-Anemona, dar cred că unchul cunoaște deja fabrica, a lucrat acolo, înainte de a trece Dunărea.

AVUTU
-A, da! Da, îmi aduc aminte, eram doar un puștan…

ANEMONA
-Și apa era rece, cunoaștem problema!

BAFTAN (învârtindu-se cu ochi pe sus)
-Și totuși, unde sunt banii?

AVUTU
-Pe cei mai mulți, îi am la bancă, iar pe unii…

GOGONAT
-Am plătit…

ANEMONA
-O grămadă de salariați, să ne facă una, să ne facă alta!

AVUTU
-Unde? (trage aer pe nări) Cred că aici s-a făcut o investiție anterioară. Unde am mai întâlnit eu mirosul ăsta?

GOGONAT (către sală)
-Pe Dunăre la înot! (către Avutu) Cine știe, de la vreo obișnuință anterioară!

BAFTAN
-Nu unchiule…

ANEMONA
-Lăsați-l dragă, că-l amețiți! Nu domnule Avutu, de la noi vine mirosul acesta, așa mâncam ultima oară…

GOGONAT
-La masa de dimineață vrea să spună! Da, poate vreți să vă facă un tur al orașului!

AVUTU
-Acum 50 de ani domnule, alta era situația…

BAFTAN
-Unchiule, lasă-mi mie, problemele acestea.

GOGONAT
-Poate domnul Avutu, vorbea de Fabrică. (Gogonat se dă aproape de Baftan) O tărie, ceva!

BAFTAN (între ei)
-Văd că ataci pe toate părțile, cred că nu stai bine cu ilicitu’!

AVUTU
-Am auzit ceva? Unde ne pitim nepoate!?

BAFTAN (către Avutu)
-Stai liniștit unchule, vroiam doar să-l sperii un pic.

GOGONAT
-Pe domnul Avutu, ai reușit destul!

BAFTAN (către sală)
-Tot nu înțeleg, de ce sunt așa de tari pe poziții? (revine) Nu prea văd…

ANEMONA
-Auzi Baftane, păi tu ști cât costă în ziua de astăzi, o baie și-un maieu nou, mă!


AVUTU (către Baftan)
-Auzi nepoate, noi cât am câștigat? Dacă mă mai ți mult în mirosul ăsta!

BAFTAN (între ei)
-70 la sută.

AVUTU
-Așa mult! Păi eu cu alții, dacă recuperam 20 la sută și eram în zilele mele bune, când făceam asta!

BAFTAN
-Unchiule, la cât sunt de tolăniți, mi se pare o pierdere destul de mare!


AVUTU (către Gogonat)
-Domnul director Gogonat, este o alegere bună, din toate punctele de vedere. (către Baftan) Cred că m-ai târât degeaba, în pescăria asta, nepoate!

GOGONAT
-Cred că Baftan ar dori o mică tărie!

AVUTU
-Și eu, am băut tărie în tinerețe!

ANEMONA
-Avutule, dacă vrei să mai trăiești, nu ți-aș recomanda un astfel de test!

AVUTU
-Uneori se lasă cu dureri de cap.

GOGONAT
-Mie-mi spuneți!

BAFTAN
-Gogonat, uneori ești prea insistent, dar cred că nu ți-ar strica, o mică lecție.



GOGONAT
-Aici?

BAFTAN
-Nu, la reședința mea! Vom merge acolo, să punem o masă ca lumea! (Baftan dă cu degetul pe mușama și face o grimasă)

ANEMONA
-E bun la tuns!

AVUTU
-Nu mi-ar strica o coafură nouă.

ANEMONA
-Am eu griă de coafura ta! Stai liniștit tataie!

AVUTU
-Ai dreaptate, mie oricum nu-mi priește tăria.

GOGONAT
-Atunci dragi mei, eu propun să vă lăsăm singuri, în laborator.

BAFTAN
-Unchiule, o tunsoare bună, e sănătate curată! Ne întâlnim la mine.

AVUTU
-Și cu mirosul ăsta ce fac?

ANEMONA
-Stai cuminte, toate au un început!

AVUTU
-Aha!

GOGONAT (între ei)
-Anemona draga mea, frige-l pe baștan!

ANEMONA
-La ieșirea din laborator, o să-l scot dator!

GOGONAT
-N-ar fi bine, o egalitate! După ce-și revine!


ANEMONA
-Da, e bine să-și revină, Gogonatule?

GOGONAT
-Anemona, nu uita că avem nevoie de senilitatea lui, mi se pare un pic mai plăcută, decât mintea lui Baftan!

ANEMONA
-Ai dreptate!

BAFTAN
Să mergem domnule director, avem de discutat!

AVUTU
-Nu uitați faceți pregătirile pentru…

ANEMONA
-Stai cuminte, o să faci nani la ora aia!

Baftan și Gogonat ies împreună.

AVUTU
-Să nu mă cheme pe mine Avutu, dacă am văzut o femeie atât de strașnică, ca dumneata!

ANEMONA
-Bună perie, frumoasă încercare!

Intră Fantacia cu o tavă încărcată cu cafele.

FANTACIA
-Au sosit cafelele!

ANEMONA
-Mai ușor, cafeaua lovește la inimă!

FANTACIA
-Da, unde…

ANEMONA
-Au plecat la Baftan, cică se dă o petrecere acolo. Nu te duci și tu?

FANTACIA
-Ai vrea tu, fomist-o!

AVUTU
-Secretara, tot la salon?

ANEMONA
-A, nu! Se grăbește la domnul director, ce s-ar face fără…

FANTACIA
-Sunt sigură că domnul director, face față!

ANEMONA (între ele)
-Dacă Baftan nu pleacă mulțumit, rămâi doar cu antreul și o cameră. Sper că vrei să le termini?

FANTACIA
-Sunt sigură, că dacă pleacă Avutu mulțumit, îmi voi termina casa!

AVUTU
-Ce spuneați fetelor?

ANEMONA
-Tocmai ne gândeam la toaleata dumitale!

AVUTU
-Părul, nu este o problemă prea mare, pentru mine.

FANTACIA
-Generală, vroia să spună!

AVUTU
-A, asta…


ANEMONA (către Fantacia)
-Auzi fandosit-o! Þi-am lăsat un castron de icre negre aseară și acum faci fasoane, nu!

FANTACIA
-Avutu ăsta, cred că valorează mai mult.

ANEMONA
-Sunt sigură că Baftan și Gogonat, sunt deja amețiți. Eu zic să dai fuga la nepotu’, că cine știe ce mai varsă Gogonat din el!

FANTACIA
-Aoleu, aoleu, casa mea! Ai dreptate, am plecat!

Fantacia iese din scenă.

ANEMONA
-Auzi tataie, mai mă ți mult în mirosul ăsta?

AVUTU
-Tocmai asta vroiam să vă întreb și eu! Nu putem muta laboratorul, într-un loc mai civilizat?

ANEMONA
-Avutule, ești pe gustul meu!

AVUTU
-Auziți doamna…


ANEMONA
-Ce doamnă mă, Anemona mă cheamă!

AVUTU
-Mă rog, putem trece pe la un magazin de haine?

ANEMONA (cercetându-l)
-Văd că ești destul de îmbrăcat!



AVUTU
-Ști care-i treaba Anemona, te-aș lăsa cu hainele astea pe tine, dar n-o să ne dea voie să intrăm în hotelul la care mi-am rezervat cameră.

ANEMONA
-A, păi de ce nu spui așa mă Avutule!

AVUTU
-Dacă vrei să rămâi în hainele astea, schimbăm hotelul!

ANEMONA
-Hai la magazin! Și-om vedea noi!

SFÂRȘIT


Dragoș NONCIU
11.09.2007.
Buzău