personaje: tovarășul și eu,
decor: masa chioară,
barieră între noi: paharul și sticla de un kil;

- rachiu din două prune - zic.
(țintesc imaginea de pe etichetă)
- ho, ho, ho!... râde gutural,
tabagic,
se-neacă;
- ochii lui dobrin - zic.
- albă cu sirop - zice.
- vegheș - zic.
- trăscău - zice.


aburi de alcool…pufoaică,
materialism dialectic și istoric,
scânteia tineretului, vece;

doi lei cincizeci - carpați fără,
nori grei de păcură,
chiștoace vechi și noi,
încălecate alandala;

lozinci și muște,
minuscule dejecții uscate,
întuneric…
de jur împrejur întuneric…
domestic ca o pecingine, întunericul roșu,
colcăitor:
îmi viermuie ființa prin toate orificiile;


- s-au schimbat condițiile – zice,
- da – zic,
- oamenii…tot ăia – zice,
- da – zic,
- vopsiți altfel…zice,
- da – zic,
- ei, ce să-i faci – zice,
își răstoarnă „una mică”
peste cioturile măcinate de carii;
- n-ai ce-i face – zic,
- trăiască capitalismul – zice.
- da – zic,
- noroc - zice lovind ușor fundul paharului
de blatul mesei,
- da - zic;

dau să mă ridic,
… ceva foșnitor sub papuc:
sacoșa de plastic în culorile americii…
(…salam, o pâine, două roșii…)

ies.

oameni,
mulți și triști,
- tot ăia - gândesc cu voce tare;

- să trăiți bineee! răcnește unu’,
- ’r-am ai dracu, cu traiu’ nostru cu tot!...
răspunde altul.
- huuoo…găozarilor! (vox populi…)

- într-adevăt, s-au schimbat condițiile,
avea dreptate tovarășul!...