Dezdemona. Jago, Mandolina, Mariana, Emilia, Angelica, public.

Este seară. În salon, s-a improvizat un podium, pe care au fost aranjate flori, o pianină veche de culoare maro. Pe peretele din spatele podiumului, un afiș mare, pe care este scris următorul text, cu majuscule:
"Femeia este totul pentru voi. Fără ea, planeta stă pe loc și nu se poate înmulți". Afișe la fel de mari, lipite pe pereții laterali, înfățișează femei celebre precum: Ana Pauker, Rosa Luxemburg, Ioana Radu, Romica Pucianu, Marioara Murărescu, Ana Ipătescu, Ana Freud, aranjate într-o ilogică ordine, pe pereți. Pe fiecare afiș, apare scris următorul text: "Sîntem mîndre de tine, tu ești femeia ideală, să ne trăiești bine. Prin curajul tău vom învinge."
Pe podium, Dezdemona așteaptă să se facă liniște. Pe scaune și canapele, femei îmbrăcate în toalete de seară, zîmbesc și poartă o conversație ușoară de salon, în timp ce se delectează cu șampanie, sandwichuri franțuzești, canapee, pateuri...Dezdemona poartă o rochie din etamină, de culoare galbenă, cusută cu flori, în stil artizanal, lungă. Și-a asortat la rochie, o maramă albă și pantofi galbeni de lac. La brîu poartă un brîu tricolor iar peste rochie poartă un șorț torolez din mătase, de culoare galbenă- pai.
Jago stă lîngă Dezdemona pe podium. Poartă un frac uzat și larg din garderoba lui Ohtelo, cu pantaloni prea largi și prea lungi, pe care-i ridică stînjenit, uneori. Sub braț, ține stîngaci o vioară. La pianină, cu spatele la public, din cauza aranjării pianinei într-un loc nepotrivit așteaptă Emilia. Are spatele descoperit din cauza decolteului extravagant al rochiei albastre din satin, pe care o poartă cu mîndrie. Și celelalte doamne poartă toalete extravagante de seară.

Dezdemona: Dragelor! Stimate doamne și domnișoare!
Ne-am adunat în această seară, pentru a sărbători zece ani de la înființarea clubului nostru.
Acum zece ani am pus bazele acestei organizații a feministelor bucureștene și nebucureștene, cu mult curaj și dăruire ne-am pus forțele pentru apărarea drepturilor femeilor de ieri, de azi și de mîine, care au fost, sînt și vor fi din păcate mereu discriminate și disprețuite după statisticile făcute cu cel puțin 45 la sută. Avem de curînd în rîndul nostru, un bărbat credincios și sensibil la feminism, pe Jago Bogdanovici, un străin care a înfruntat războiul în țara lui și care vorbește limba noastră la fel ca noi. El ne știe secretele, ne duce mesajele în oraș, la prietenii și la preitenele noastre, fără ca soții noștrii să afle ceva. E un om de caracter și de nădejde.

Emilia: Putem începe odată? Mi s-au înțepenit genunchii așteptînd să cîntăm.

Jago: Da, cred că doamna Emilia are dreptate. Să începem.

Dezdemona: Bine, bine, să trecem la program! Pentru început, vor cînta prietenele noastre, Angelica și Mandolina în duet, un cîntec din repertoriul Ioanei Radu, dare se numește: Ciobănaș cu trei sute de oi". Vor fi acompaniate de Emilia, pianista noastră și de Jago, care este un violonist muzical și talentat, care a învățat vioara în fostul Beograd, cînd era copil și avea voie să se numească cetățean jugoslav.

În public se aud voci de protest, dar și aclamații, precum: "Bravo"! !Hai, începeți odată, că ne apucă noaptea".
Se aud două voci tremurătoare, vibrînd cu tremolo, într-un falset jalnic. Jago, incercînd să țină ritmul, scîrție pe vioară. Emilia se fîstîcește și încurcă acordurile.
Deși fals și jalnic, niciunul dintre interpreți nu se oprește.

"Ciobănaș cu trei sute de oi
Păi cînd mai treci cu turma pe la noi,
Spune-i mîndrei mele, draga mea,
Spune-i că m-am depărtat de ea"...

După prima strofă, publicul începe să rîdă pe înfundate, la sfîrșit însă, aplaudă frenetic.

Dezdemona: Mulțumim frumos, ne-a mers la inimă. A fost mai bine decît la polivalentă. Acum voi cînta eu, o romanță din comoara crizantemei de aur, pe versurile poetului George Coșbuc. Este o piesă dramatică de dragoste:

Jago: Cînt și eu, sau vă acompaniază numai Emilia?

Dezdemona: Vai, dragă Jago, romanțele se acompaniază întotdeauna de o vioară și un acordeon. Noi nu avem acordeon, avem pian, dar avem și vioară. Începem: unu, doi, trei și...

Dezdemona are vocea răgușită și foarte joasă. Falsează în timp ce cîntă tare, cu patos. După prima strofă, nu mai cîntă, ci doar declamă versurile, pe ácompaniament de pian și vioară.

Dezdemona: (cîntă). Pocnind din bici, pe lîngă boi
În zori de zi el a trecut, cu plugul pe la noi
Și de pe bici l-am cunoscut
Și cum țeseam nici n-am știut
Cum am sărit și m-am zbătut să ies de la război.

La sfîrșit, se aplaudă frenetic și se cere "bis".

Dezdemona: Mulțumesc mult, foarte drăguț. Acum, surpriză. Vom avea un karaoke. Marina Vindilă ne va delecta urechile cu o melodie germană a Nanei sau a Nonei, care se numește:
Neun und Neunzig Luftballons".

Marina mulțumește. Este îmbrăcată într-un tricou marinăresc cu dungi, are pantaloni rupți la genunchi și bocanci. Este cea mai extravagantă solistă a serii.
Jago pune banda de mai multe ori, dar Marina nu poate începe că o pufnește de fiecare dată rîsul.

Marina: Ajunge, frate, nu vezi că nu sînt dispusă? Pune-o pe aia a lui Fredy Quinn: We are the champions".

Angela: Nu-l cheamă Fredy Mercury pe ăla de cînta "We are the champignon"?

Mandolina: Nu, sigur îl chema Fredy Quinn, că și formația se numea așa. "We are champignon" e grea. De ce nu încerci ceva mai ușor?

Marina: Se spune champion, nu champignon, că champignon înseamnă ciuperci.

Mandolina: Ba se spune Champignon. Nu te contrazici tu cu mine.

Marina: Tu mă duci la o stare de nervozitate și la panică mare. De ce atîta stres? Ai uitat cînd am fost în concediu în Ungaria și voiam să mă duc la un lac care se numește Balaton și mi-ai spus că limba machiară se aseamănă cu germana? Ai uitat că m-ai sfătuit să întreb în germană unde e "Balaton The" în loc de "Balaton See? Pe toate hărțile m-am uitat, că am hărți nemțești și nu am găsit decît Balaton See. Cînd întrebam de Balaton The, mă luau toți trecătorii în rîs. Am întrebat și un pezevenchi care era român din întîmplare și care mi-a cerut explicații despre felul ceaiului, dacă ceai de mentă, de mușețel sau de urzici.
Ai uitat?

Mandolina: Și-au bătut joc de tine că n-ai știut să pronunți, că see se pronunță englezește și sună ușor a the.

Dezdemona: Destul fetelor, ruinați toată seara. Hai mai bine să cîntăm în cor "Sălcioară, sălcioară". Hai: unu, doi, trei...

Tot publicul începe să cînte după ureche:

"Sălcioară sălcioară
Ochii tăi mă bagă-n boală
Să n-am parte de ai mei
De ce nu vrei să mă iei
Dragoste din tei?
Sălcioară, sălcioară
Cu miros de tămîioară,
Zău că nu vrei să mă iei
Pupăză din tei.
Sprintenă, galbină-n cioc
Subțirică la mijloc
Să nu-ți fie cu bănat,
Ce m-ai supărat!
Pupăză, nu mai cînta
Că mi-e inimioara grea,
Și mă jur pe ochii mei
Dragoste din tei
Să vii naibii să mă iei
Sălcioară sălcioară
Stau mereu pe ulicioară
Dar tu nu vrei să mă iei
De ce nu mai vrei?

Dezdemoona: Bravo, a fost dumnezeiesc de frumos!

Jago: Te bagă-n boală, să moară mama, e tare grea la dragoste. Dragostea se vindecă greu. Of, of.

Emilia: Othelo stă toată săptămîna la seminar?

Dezdemona: Da, pînă duminică. Trebuie să învețe mult, de cînd e doctor. Se cîștigă mai bine decît la fabrică. Nu poți ține o casă mare numaai din textile, chiar dacă s-a extins, fabrică tricouri de marcă, tot felul de copii după creații de modă internaționale. Dar trebuie să ai mai multe meserii ca să ai o viață decentă și comodă în ziua de astăzi.

Jago: Doamnele dorm la noi?

Dezdemona: Vai, nu cred.

Jago: (șoptind). Nu uitați că mîine vă prezint un bărbat bine, 30 de ani, 186 cm, 80 Kg, blond, musculos, impegat de mișcare și taximetrist înt impul liber. Are carte de muncă, nu e gigolo și face totul benevol, că zice că vrea să capete cîta experiență, ca să joace în filme porno. Treaba lui.

Dezdemona: Cît de rău îmi pare, că mîine nu ne vedem. Vine o rudă din provincie, trebuie să merg cu ea la o policilinică. Are recomandare, dar eu trebuie totuși să o însoțesc la un medic, prieten de familie. Der ne vedem cu siguranță duminică din nou, la cazino,nu de altceva, dar și acolo este destulă lume bună. Li s-a stricat ruleta, dar o repară pînă atunci, că a tras o nebună de roată, cu intenția de a o rupe, că pierduse niște bani.

Între timp, doamnele încep să se retragă, însoțite de Jago, care le ajută să se îmbrace, pe hol.


Scena 2.

Doctorul docent Vasilache Hozomann, Ohtelo, medici participanți la seminar. Acțiunea se pentrece într-un hotel de lux, în sala de conferințe.

Doctorul Vasile, puțin schimbat, mult mai arogant și mai inteligent decît de obicei, îmbrăcat impecabil, poartă ochelari, păr scurt, alb și un halat alb peste costumul englezesc gri petrol.

Doctorul: Doamnelor și domnilor!

În meseria noastră nu se poate face o carieră strălucită dacă nu se pot obține informațiile necesare. Pentru a le obține, trebuie să știi dacă fructul oprit al științei se poate opține doar prin ridicarea brațului, sau prin folosirea unei scări. Ca să faci rost de o scară, trebuie să tratezi cu șarpele, care-ți va oferi în schimbul unei oferte scara sau mărul dorit, sau făcîndu-ți prin multă muncă, singur, scara de care ai nevoie. Improvizatia nu aduce mereu succesul în interesul material al cunoașterii. În paradisul nostru actual, nu au acces decît elitele. Domnii mei, în această meserie nu există tinerețe sau bătrînețe, pentru că totul este iluzoric. Cine ajunge la informație, are acces la acest paradis, cu toate avantajele lui, cine nu, rămîne la poartă. Cine intră aici este veșnic și nu are frică de generațiile care vin, de așa zisul "Nachwuchs" nemțesc. Eu sînt șvab, de aceea folosesc multe cuvinte din limba mea maternă, germana.
Nu trebuie să vă temeți de cei tineri, care rămîn bătrîni în urma voastră. Adevăratele generații viitoare rămînem doar noi pînă la moarte, că nu lăsăm pe nimeni, să ocupe locurile libere, chiar dacă vin din generațiile proaspete de școlari. Noi cumpărăm și vindem totul după legile și principiile pieței. Cine nu este din cercul nostru, nu are nici o șansă, ca să practice această meserie.

Ohtelo: Nu înțeleg nimic din ce spune acest cap pătrat. E beat, că l-am văzut la recepție cum bea vin roșu.

Doctorul: Vă mărturisesc că am lucrat douăzeci de ani în sistemul social românesc iar zece ani în străinătate. Am lucrat în Austria, Germania și în cîteva state americane precum Ohio, Colorado...Nu sînt adeptul recrutării capetelor luminate decît pentru uzul general personal. Nu recrutez decît persoane care au ceva material de oferit, cu care poate sta la modul afacerist de vorbă. Cine oferă, primește atît cît oferă. Cine oferă mai mult, primește mai mult. Neamțul numește acest tip de afacere: "Handlung". Acum doresc să vă vorbesc despre ceea ce neamțul numește "Verhalten", adică comportament. Așa cum unii dintre dumneavoastră au învățat la școală, despre teorii freudiene, despre conștiință, despre psihodrama amicului nostru român Moreno, iar unii dintre dumneavoastră aud abia acum, prin prisma bancnotelor sau a cecului semnat la recepție, medicul psihiatru trebuie să parcurgă toate etapele cunoașterii sufletului și conștiinței. El trebuie să înțeleagă fiecare vîrstă și să imite sau să reproducă fără imitare, din fantezie, anumite caractere umane. El trebuie să învețe să treacă prin toate etapele vieții și prin toate vîrstele individului. Vă voi arăta practic la seminarul următor cum funcționează. Eu am învățat la rîndul meu de la profesori celebri. Am colaborat cu instiuția SECU mulți ani și sînt mîndru de succesele realizate acolo pe pacienți. Am făcut 120 de operații pe creier, pentru cercetarea potențialului de inteligență, pentru cercetarea vorbirii și a reflexelor automate. Omul reacționează brusc la reacții prin așa numitul "Reiz" , adică inervare a unui nerv ce produce o excitare maximă cerebrală pornind de la un organ sau o parte neînsemnată de corp. Aceasta este neurologia, despre care vă voi mai vorbi.

Othelo: Reiz vine de la Ritz?

Docorul Vasile: Nu, mon cher, Ritz este un hotel. Dacă mă invitați odată într-un concediu o să accept cu plăcere invitația. Reiz este excitație nervoasă, iritare, produsă printr-o acțiune spintană de natură mecanică.
Să trecem deci peste aceste amănunte plicitsitoare pentru unii ditnre dumneavoastră care le știu de pe băncile facultății. Vorbeam despre neurologie. Neurologia chirurgicala este periculoasă. Pentru psihiatrii normali, nu este nevoie de chirurgie neuro hirurgicală. Pacientul nu are deci nevoie de aprobări de la ministerul sănătății sau de la consiliul de medici sau de la propria familie, pentur a face experiențe operatorii pe el. Eu știu chirurgie, dar pentru această specialitate nu pot aduna decît chirurgi cu experiență, care au terminat facultatea de medicină la modul real. Pentru ceilalți din breaslă, este utilă și exercitarea meseriei de medic psihiatru sau de psihoterapeut.
Acum vă voi arăta ceva foarte important: Am aici niște modele de măști din piele artificială, silicon pur, cea mai fină calitate. O astfel de mască imită pielea umană pînă în cele mai miic detalii, chiar și porii feței. Este extrem de subțire, umplută cu un alt tip de silicon, mult mai moale, aproape lichid. Vedeți aceste corpuri care arată ca niște costume de scafandru? Îmbrăcîndu-le, puteți arăta mai grași sau mai slabi, mai tineri sau mai bătrîni;, în funcție de rolul pe care-l jucați. Măștile și corpurile sînd tinere sau bătrîne, pentru personajele pe care le jucați.
Iar und ultim capitol pentru prima ședință a zilei este felul de a vorbi cu pacientul: relația pacient- medic.
Neamțul numește acest model de relație: "Täuschung" adică înșelăciune prin inversarea normalului. Aici normalul este perturbat in anormal. Tot ce este normal trebuie să fie transformat linguistic dar și psihologic ca anormal și tot ce este anormal trebuie sa fie recunoscut ca normal.
Ceea ce este pozitiv trebuie recunoscut ca negație iar negația trebuie să devină afirmație. Ceea ce promiteți de exemplu că va fi bine trebuie să demonstrați prin fapte că va fi rău iar ceea ce promiteți că va fi rău trebuie să devină bun. La fel și estetica trebuie transformată după teoria esteticului german Welsch in anerstetică, adică frumosul în urît și urîtul în frumos. Astfel, pacientul va avea indoieli în privința lumii în care trăiește și-și va creia o lume interioară a lui, luînd viața prin inversare ca pe o iluzie, ca pe o minciună a hazardului eului. Astfel, el va înebuni și va avea permanent nevoie de serviciile voastre.

Othelo: De ce trebuie să îmbolnăvim oameni sănătoși?

Doctorul Vasile: pentru a avea clinetelă, domnul meu și impliict prin ei să cîștigăm bani. Pentru a profita. Inversarea lucrurilor este un punct capital aici. Vorbești în dodii, ilogic cu el, fără sens, iar el va avea tulburări de personalitate, i se va fixa acest limbaj spart cum se spune popular al vorbirii și va deveni schizofren.

Ohtelo: Inversare înseamnă să-i spun nevestei pe care n-o mai iubesc că o iubesc și amantei pe care o iubesc că o urăsc, să-i spun nevestei care-i urîtă că-i frumoasă și amantei care-i frumoasă că-i urîtă și să le înebunesc cu inversarea?

Doctorul Vasile: Exact, dar nu in familie neapărat cu cu pacienții.

Othelo: Pot să mă fac blond?

Doctorul Vasile: Desigur. Am adus un catalog cu chipuri de la pacienți interesanți. Puteți să vă alegeți cîteva modele. Nu rîdeți. Unii dintre ei sînt celebri la noi prin frumusețea sau geniul lor. Eminescu, bunăoară e un exemplu clasic. Dar am și exemple contemporane.

Ohtelo: De ce ajung cei deștepți în psihiatrie?

Doctorul Vasile: Pentru a putea profita de pe urma lor.

Ohtelo: E riscant. Am vorbit acum cîțiva ani cu un polițist care mi-a spus că nu ai voie să copiezi identitatea unui om. Poți să faci pușcărie pentru asta.

Doctorul Vasile (rîde): Lasă domnule prostiile! Cine să te bage la închisoare? Dumneata poți colabora cu autoritățile,
poți argumenta prin diagnostice grave cum ar fi mania persecuției sau cu faptul că pacientul se simte urmărit, că este paranoid sau schizofren. La noi este puterea, domnule, noi băgăm și politicieni în psihiatrie, oameni de cultură, artiști...
Am colegi care învață de la artiști să se producă ei artistic și să-i bage pe artiști în spitale. unii realizează chiar travestiuri extraordinare. O să vă arăt eu la timp cum funcționează. Se poate face ceva util și frumos.
Mai moderezi un show, mai cînți cu play-back pe la vreo operă, dacă ai norocul să ai un pacient cîntăreț de operă sau poți scrie cărți adunînd idei de la naturaliști sau de la literați, de la biologi...Am exoeriență, aveți încredere în priceperea mea. Dar pentru asta trebuie să fim cum zice neamțul, un "Teamgeist". Cine trișează este eliminat din jocul nostru.

Ohtelo: Aș vrea să-i fac și secretarei o mască. Are un nas ascuțit și o bărbie subțire. Aș vrea să arate ca Shakira.

Doctorul: Avem aici modele destule, de la Marilyn Monroe la Britney Spearce și de la James Dean la Brad Pitt. Facem o pauză de jumătate de oră. Ne vedem deci tot aici după pauza de cafeluță și o țigară.


Scena 3.

Dezdemona. Jago, Sonia.

Dezdemona: Dragă Jago, după ce plimbi pudelul prin parc, mergi te rog la cabinetul lui Othelo din oraș și spune-i la modul cel mai serios cu putință, că-i arunc tîrfa afară din casă pentru că venise la mine cu televiziunea ca să mă filmeze în halatul de noapte. Părea ce-i drept mai tînără cu vreo zece ani și avea fizionomia puțin schimbată, dar dacă lucrează la televiziune trebuie să arate bine. Cred că au acolo niște cosmetice care fac pielea ca hîrtia. Să cumperi după aceea după lista asta de cumpărături cele trebuincioase casei și nu uita să ridici și pachețelul rezervat de la drogrerie.

Jago: Vorbim de lup și uite-l la ușă. Sonia văd că vine.

Dezdemona: Să faci bine și să-i strîngi lucrurile. La Institutul de teatru au cămin, să se mute acolo. Sau la televiziune, că acum s-a făcut artistă.

Sonia intră.

Sonia: Bună ziua. Am venit să-mi iau lucrurile, pentru că mi-a găsit domnul doctor o casă în oraș, un apartament cu două camere. Nu vreau să mai fac deranj.

Jago: De cînd nu mai lucrezi aici, arăți mai puțin prăfuită.

Sonia (înțepată): Să stau toată viața să vă șerg vouă praful? Ba bine merci, acum am show-ul meu la TV, despre om sărac om bogat în materie de sex, sînt studentă la teatru, chiar dacă uneori trebuie să te culci cu un bătrîn de 80 de ani pentru un rol mediocru, așa se începe cariera.
Parcă Kelly Bundy nu a trecut prin asta? Sau Nicole Kidmann in Mouline rouge?

Dezdemona: Scutește-mă de exemplele dumitale vulgare.

Sonia: (fără să asculte). Ceea ce nu înțeleg eu este, de ce zice șeful că eu sînt mai urîtă decît celelalte colege și mai proastă, ca apoi să se contrazică și să mărturisească contrariul? El mă iubește la nebunie dar spune totul pe dos, anapoda. Așa face și cu dumneata?

Dezdemona: Știu că trăiești cu el de 15 ani, că el te-a băgat la facultate și la televiziune și te-a luat ca secretară, dar noi avem acum un copil de șase luni.

Sonia: Mie mi-a spus că vrea să facă un copil cu mine și l-a făcut cu dumneata. Cred că nu mai e în toate mințile. Copil după 25 de ani de căsnicie. Și doar mi-apromis mie și el l-a făcut acasă cu nevasta. Ce poveste deșucheată.

Dezdemona: Te rog să nu te mai prind pe aici, să-mi contaminezi cu aerele dumitale de prostituată copilașul meu nevinovat sau pudelul de rasă.

Sonia: O să te dau pe post, să vadă toată țara cît de proastă ești. Lasă, că am eu și alți protectori, nu numai pe tuciuriul dumitale. Nu vă mai deranjez, am repetiții pentru "Romeo și Julieta".

Dezdemona: Scoate-o afară și inchide ușa, că doica are cheie, cînd s-o întoarce cu Alex cel mic din oraș.
Acum să dispară, în acest moment..moment..moment...