LÃTRÂND LA LUNÃ

( piesă într-un act )



“Lumea este o scenă și oamenii sunt doar actori”
(William Shakespeare, Cum vă place)
















Personajele:


P1, P2 - ambele cuprinse între 2 vârste ( numele sunt de prisos, după cum se va vedea)
Figuranți de diferite vârste
Un câine maidanez


















Decor unic

Un pod orizontal peste râul pe jumătate înghețat traversează scena, mărginit fiind de o parte și de alta de o faleză din beton. Ici-colo țurțuri de gheață îi dantelează balustrada.

P1 (mergând pe faleză, oarecum în transă): Sunt liste și numere și o să fii...Și trebuie, toți spun, un număr...
Maidanezul: Ham! Ham! Ham!
P1: Þi se pare aiurea!? Ei, când ți-a veni rândul, n-o să mai cârtești!
Maidanezul (mai întărâtat): Mârrr!
P1: Pe dracu’! N-o să zici nici pâs!...Aoleu! Ce-i asta!? Unde mă duseși, javră!? (se rostogolește, cade; se aude o bufnitură)
Maidanezul (tot mai tare): Ham! Ham! Ham!
P1: Ptiu, drace! (încearcă să se ridice, alunecă însă și cade iarăși) Asta-i bună! (tresare) Tu…!? Tu…Ce-i cu tine?
Maidanezul (tot mai întărâtat): Ham! Ham! Ham!
P2: Marș! Că fără potăi nu vă puteți plimba! Ce te holbezi așa la mine!? Și voi!? (ridicând capul către cei ce se aflau în trecere pe pod) Ce vă holbați așa!? Sunteți la circ?
P1 (tot încercând să se prindă de o placă din beton a falezei): Alunecă al dracului…
P2: Mie-mi spui!?
P1: Bine, da’tot nu pricep cum ai aterizat aici!?
P2: Poftim cine vorbește...!? Decât să pui întrebări stupide, mai degrabă caută o soluție să ieșim din rahatul ăsta...
P1: Știu eu…Abia…
P2: Adică ai de gând să mai zăbovim pe-aici!? Îți pare lucru de glumă...?
P1: Doamne fere’!
P2: Sau oi fi vrând recompensă! Un acont, ceva…
P1: Să ieșim noi la mal, că…
P2: Pe dracu’! Așa promiteți cu toții, iar când vă vedeți cu sacii-n căruță, pa și pusi! Sunt sătul de palavre! Fapte, nenicule, fapte...
P1: Iaca ce-l preocupă acuma pe dumnealui...! Frumos cadru, decor pe măsură, n-am ce zice...Îi spuneam și lui adineauri (arătând spre maidanez), sunt liste și numere și o să fii și trebuie, toți spun, un număr...
Maidanezul (parcă ar confirma): Ham !
P2: Polcă, tango, mazurcă…Deci pân’la urmă e musai să joc...Am avut, ce-i drept, o revelație mai demult...
P1: Mă rog…Nu m-amestec…Chestiuni intime…
P2: Era vorba de-o viziune, domnule! Faci pe mortu-n păpușoi …? Nu-ți merge cu mine…
Maidanezul: Ham! Ham! Ham!
P2: Marș! Ieși...! Uite-al dracului...
P1: Dreptul la opinie, ce vrei…
P2: Dacă toate javrele au ajuns să-și latre mârlăniile...Oricum, am avut o părere, un vis…
P1: Mai degrabă vreo halucinație…
P2: Și-acu’ mă mai zgâlțâie din când în când...
P1: Păreri!? Și cu ce se mănâncă, mă rog…?
P2: Păi, mi te-ai prins în horă, până una alta joci! Și, dacă poți să iei hora-nainte, cu-atât mai bine... Ce-aș mai lua-o eu, de-aș avea puterea din tinerețe…
P1: Măi, dar alunec-al dracului...
P2: Dar așa joc, mai bine lipsă…
P1: După cum ți se cântă, știu, al dracului de neplăcut...Acu’, stai pe tușă!...
Dacă așa ți-a cântat cucu’…
P2: Păi, vezi, tocmai asta nu mi se potrivește…Parcă aveam alte idealuri…
P1: Cai verzi pe pereți, dar să știi că dacă ești perseverent, pot deveni realitate...
P2: Sigur...Realitatea ...Cruda realitate...
Maidanezul (confirmând): Ham! Ham!
P2: Cotidianul care ne înghite, ne înfulecă pe nemestecate...
P1: Ei, n-o lua chiar așa...? Devii pesimist și nu e cazul tocmai acu’…
P2: Tocmai acu’ ?! Nu înțeleg... Ce vrei să spui ?
P1: Ei, ai depășit faza asta...
P2: Mulțumesc! Mă simt de-a dreptul flatat, ce să zic...
Maidanezul: Ham! Ham!
P1: Trebuie să fii realist, să depășești momentele grele! Agață-te de ceva...De orice, nu contează. Încearcă să te ancorezi în real. Ai plutit destul printre stele, în vis, cu capu-n nori, precum spui...A sosit clipa, marea clipă...
P2: Să fiu eu...Liber de mine, liber de voi...Sau să fiu înghițit de tine, de voi,
de ei (arată către cei care trec podul) nepăsători față de un biet visător...Și dacă nu vreau...? Pot să am și eu un punct de vedere, nu, o părere personală...!?
P1: Naiv ce esti...!? Inconștient...Alții ar dori să aibă libertatea ta...
Maidanezul : Ham! Ham!
P2: Halal libertate…
P1: Te rog…Capu’ sus și pieptu’-afar’…
P2: Da, de fiecare dată trebuie să primim indicații...Regia, vă rog, mai la stânga, mai la dreapta...Mai în față!?...Pardon…Bandă...
Maidanezul (întrebător parcă) : Ham!
P1: Vezi dacă amesteci valorile...!?
P2: Valorile, lucrurile, fă așa, nu face-așa...Da...parc-am fi simple păpuși ...Mai lipsesc, desigur, sforile să fie totul O.K....
P1: Ei, ei, acu’ mai vii de-acasă! Nu crezi, oleac’ cam târzior?
P2: Și ce-i cu asta ? Nu se spune că cei din urmă vor fi cei dintâi...Vorba e cum ies eu din mocirla asta!?
P1 (se apleacă și bagă mâna în apa pe jumătate înghețată): Aaa…Simplu…Telefon 951, dacă te mai țin mădularele...Ai celularul la tine? Ce mai stai…!? 112…
P2: La Pompieri…!? Că doar nu arde...Unde vezi tu foc...?

(Maidanezul pleacă spre stânga fără a fi observat de cei doi protagoniști)

P1: Foc, ne-foc ești în primejdie, asta e...Dacă ești în pericol...
P2: Înțeleg, da, trebuie o intervenție…Știu eu!? N-ar fi mai bine dacă mi-ai pune o pilă zdravănă acolo sus, știi tu...
P1: Lumea crapă și plesnește, iar tu vorbești în dodii...De-asta ne arde nouă acuma!? Nu te mai salvează nici Papa Pius...
P2: Nici dacă am găsi o cheie, una franțuzească, am înțeles c-ar deschide toate ușile, ar rezolva toate problemele...
P1: Hai, că o făcuși de oaie...
P2: Ce n-aș da eu să am câteva căprițe, mamă, mamă...! Brânză la discreție!
Și încă de burduf...N-ai văzut cât s-a scumpit? M-aș face om, ce mai...
Aoleu, dar până una-alta trebuie să ies din nămolu’ ăsta...Nu crezi că am stat destul!?...Gluma e glumă, dar...
P1: La dospit…Dar cine-a spus că glumește!? Dacă ți s-ar fi copt mintea la timp, n-ai mai visa la cai verzi...
P2: Cai verzi!? Parc-am auzit eu ceva…Da’ asta demult, trăia și bunul și buna...Și băsmeau de zici drace...
P1: De-nghețau apele, vrei să spui, iar tu credeai tot ca un netot. Acu’ te-ai trezit!? De fapt, mai bine mai târziu decât....
P2: Niciodată? Știu eu...? Mă simt așa, nu știu cum, parcă plutesc...
P1: Cu capu-n nori... Apucă măcar unul de picior, poate ne-alegem c-o mană de ploaie că s-a ales praful de munculița noastră...
P2: Interesul, mama lui…
P1: Păi cum...!?
P2: Vă poartă fesul...
P1: În loc să-l trăgeți pe cap, îl băgarăți în proverbe. Dac-ar știi turcu, ce v-ar mai suci gâtu’…
P2: Nu știu de-l mai țin boșogii, și-apoi de când le-a intrat în cap chestia asta cu integrarea, în noua conjunctură politică mondială...
P1: Huo…Moară stricată!... Ajunge o măciucă la un car de oale! Și pe marginea prăpastiei vă arde de propagandă...
P2: Păi!? Alte interese, alte fese!
P1: Poftim! Și vulgar pe deasupra…
P2: Păi, bulgar sunt după mamă, turc după tată, așa că...
P1: Unde dai și unde crapă... Bați câmpii al dracului. Aoleu, asta-ți
mai lipsea...
P2: Chelului tichia de mărgăritar, nu!?
P1: Hai, nu mă ameți...Mai bine zi, cum să te scot din băltoacă fără să, Doa-
mne fere’, bâldâbâc...!
P2: Acuma să fim serioși, mă scoți sau nu mă scoți, că parcă mă ia cu friguri...? Cred că se lasă ger și dacă îngheață, mor năclăit la copcă, frumos îmi șade, n-am ce zice...O să urle mâine toată presa! Subiect de scandal,
nu jucărie...Norocul paparazzilor! Mănâncă și ei o pâine...Găsiră și pe spinarea cui...?!
P1: Mare pagubă…!
P2: Dac-ai fi în pielea mea, sigur n-ai gândi așa…Hai, grăbește-te, și mai tacă-ți fleanca! Demagogi din scutece...Nici n-ați făcut bine ochi că v-apucă limbuția ....
P1: Eu și cu retorica, baba și mitraliera...
P2: Cheamă-ți odată potaia... În loc s-o ții după tine o lăsași de izbeliște...Cine știe pe unde-o umbla de-acuma...Le scoateți la plimbare de fudulie, da’ grija lor, ioc! Crezi că nu te mirosi!? Oi fi tu mai răsărit, da’ nici eu nu-s venit cu pluta…Și-apoi, știi ceva, dacă tot te doare-n cot de soarta mea, ai face bine să te cari...
P1 (Fără replică) :!?
P2: Șterge-o de-aici până nu mă-nfurii...(Către curioșii opriți pe pod) Și voi ce vă holbați ca la urs? Ce lume, domnule...Adunătură de gură-cască,
amatori de distracții ieftine...Haide, scoate-mă! M-ai scos!?
P1: Cu ce, măi omule? N-am nici măcar o frânghie, darămite ce mi-ar trebui... ! De unde să știu că dau de-așa belea!?
P2: Am priceput, nu vrei să te implici...Bine, am sesizat nuanța, nu am nevoie de explicații suplimentare. Deci e mai ușor să fii un anonim băgător de seamă, mă rog, observator! N-ai ajunge la mâna mea, că de nu ți-o plăcea, să-mi zici mie cuțu’…! Pe unde ți-o fi rătăcind potaia!? Cuciu, cuciu,
vin la tata...Ajută-mă tu, că văd că stăpânu-tău se face că plouă! Na, că și picură...
P1: Asta-i chiciură, se lasă ger, precum spuneai...Iar potaia, cum îi spui,
nu-mi aparține. E liberă ca pasărea cerului...Necazu-i că mi-au înghețat picioarele învârtindu-mă pe lângă tine...
P2: Eu ce să mai spun, în gheață până la brâu...!? Sunt bocnă. Dacă nu te-ai lămurit...
P1: Dracu’ te-a pus? N-oi vrea să intru și eu …?!
P2: Că eu oi fi intrat de plăcere...
P1: Și pe deasupra cu mâinile goale!? Poftim, îți fac pe plac! (sare în copcă)
P2: Vai de mine...! Hai, că ești nebun de legat...
P1: Numa’ nu știu să-not…
P2: Ce-ai făcut? Aoleu...(încearcă să-l oprească zadarnic) Ce-ai făcut, om de Dumnezeu!? Dracu’ ne mai scap - acu’!
P1: Ce-ai poftit…
P2: Amândoi am vorbit, bașca ne-am înțeles…Și-acuma ce facem?
P1: Și-acuma ce facem?
P2: Hai, că mă scoți din pepeni....
P1: Pe-pe... (începe să clănțăne din dinți)…Dar tare frig e-aci la tine…Dacă știam!
P2: Dă din picioare! Fără întrerupere! Să nu scapi la fund! Și să nu-ncremenești!
P1: Cremenești…
P2: Bă, tu ești papagal…
P1: Pa-pa...
P2: O clipă...
P1: Li-pă...(se mișcă brusc și se scufundă)
P2: Ajutoooor! Oameni buni! Săriți! (Câțiva dintre cetățenii care treceau în acel moment podul se îndreaptă spre locul cu pricina, dar văzând despre ce e vorba, pleacă repede) Cuțu! Cuțulache! Cum i-o fi zicând, frate... Frumos...
Cum a devenit groasă, cum v-ați evaporat...Halal atitudine! Ce-ai făcut, omule, vrei să dau de belea!? (îl trage de păr) Haide! Inspiră! Expiră! Te salvai acu' pe tine, da’cin’ne salvează pe noi?
P1: Pagubă-n ciuperci...! O podoabă mai puțin...
P2: Ce vrei să spui?
P1: Ei, reflectam și eu...Deși nu cred că mă aflu într-o postură tocmai potrivită...Cu nămolu-n gură, dar cum dă Domnu’…
P2: Te pomenești că deveniși filozof sau găsiși atmosfera propice...
P1: Tremur din toate încheieturile, dar poți să știi de unde sare iepurele...!?
P2: Lămurește-mă, că sunt cam greu de cap...
P1: Asta o văd și singur…Să sari ca prostu-n baltă, si-apoi să strigi după ajutor…!?
P2: Cum adică, ce vrei să spui?
P1: Ziceam și eu așa...
P2: Am reținut esențialul. Adică eu sunt bășcălia ta…
P1: Bafta ta, că-mi fuseși mai la-ndemână!
P2 (îl scutură zdravăn): Bă, tu mai ești întreg?
P1: Asta n-am de unde să știu? (se uită în jos) Doar dacă te mulțumești cu... jumate.
P2: Poftim cum își bate joc de mine…?
P1: Iar tu umbli cu cioara vopsită…
P2: Poate vrei să spui c-o-ntrec la culoare....
P1: Doamne, caz de forță majoră, iar lui îi arde de poante!
P2: Dacă la atât mă duce mintea...Și-apoi uită-te la mine, dacă nu spun adevărul...!?
P1: Mulți ai în grădină, Doamne...!
P2: Ce n-aș da eu să fiu acu-n rai!
P1: Categoric, nu vorbim aceeași limbă...
P2: (tace câtva timp după care tresare) Ei, amice, acu’să te văd!
P1: Noi, amici?
P2: Păi, dacă ne bălăcim în aceeași mocirlă...!
P1: Asta numești tu bălăceală?
P2: Mă rog...
P1: Dacă te rugai cui trebuia, nu ajungeai aci...Acu’ții predici!? Te pomenești că vrei să-i iei locul, Doamne ferește...
P2: Ssst! Nu chiar…
P1: Adică poți fi numai pe jumătate sau eu sunt greu de cap...!?
P2: Ei, nu orice capac se potrivește la orice oală!
P1: Hai, că m-ai băgat în ceață...Iar vorbești în doi peri...
P2: Și dac-ai pricepe, totuna...Acu-noată dacă poți! Zbate-te! Ieși la mal!
P1: Dacă ești așa deștept, de ce nu încerci tu primul? Uite, eu sparg copca și apoi te urmez cu cea mai mare plăcere...
P2: Adică ai nevoie de un deschizător de drumuri...S-au dus vremurile...! Ehe! Acu’scapă cine poate…Fie că știe, fie că nu, să - noate…
P1: Măi, măi, cu tine n-o scot la socoteală...
P2: Da’cine-a spus că-i musai s-o scoți…Ia-o cum e și gata!
P1: Adică să mă complac în situația dată?
P2: Cam așa...
P1: Ca să supraviețuiesc...? Culmea! Adică ne naștem ca să supraviețuim! Frumos... Și la final, tot pe năsălie...
P2: Hai, că-mi mergi prea departe…Vrei să spui că și de tăiem frunză la câini, tot un drac…
P1: Ai putea să nu-l mai invoci atâta, că nu se știe pe mâna cui încapi...
Brrr...Simt că mă ia valul...
P2: Te-a luat, ce mai…Chiar, mai vezi ceva?
P1: Al dracului val…Deși nu ne-ar strica o înghițitură de vodcă!
De whisky! Ce crezi?
P2: Auzi la ce-i stă mintea! Lumea crapă și plesnește...
P1: Și baba se frichinește...Asta-i de când lumea și pământul. Dacă acu’ afli,
pardon! Zi mersi că nu mi-a-nghețat cerebelu’, așa cum mi-au degerat boașele...
P2: Hai că-ntreci măsura…
P1: Da, că e și momentul de măsuri...
P2: Bă, tu ești normal!?
P1: Da’cine-a pretins că-i normal!? Sau mai e cazul să fii normal într-o asemenea circumstanță?
P2: Auzi, circumstanță...Cum nu găsiți o explicație unei întâmplări, unui fenomen oarecare, dați vina pe circumstanțe...Favorabile, nefavorabile, după caz...Important e să cădeți în picioare! Mai ceva decât pisica...Slăbește-mă cu generalizările...
P1: Cea mai mare gogomănie pe care puteam s-o aud! Na, că m-am prins în joc, oricum e mai bine când dau din picioare...Ai avut dreptate! Ptiu, mi-am pierdut ideea...
P2: O inepție mai puțin la judecata de apoi!
P1: A, da, auzi trăznaie, astmul e provocat de stres! Și psoriazisul...Și cum stresul n-are încă leac...Mama lor de nătărăi! Cum nu găsesc o explicație științifică unui fenomen sau mai ales remediul unei boli, doctoranzii noștri răsăriți peste noapte, precum ciupercile după ploaie...Damigeana să trăiască!
P2: Alunacași al dracului...De digresiuni avem noi trebuință...!?
P1: Te rog, nu permit să fiu întrerupt...Stres...Să dea vina pe-un biet neologism...Asta-i culmea obrăzniciei!
P2: Păi, deh, o fi având și el o vină...Poate aia că s-a născut...
P1: Atunci toți avem aceeași vină... Și ne-ntoarcem iar la Eva, păcatul originar și celelalte...
P2: Păi eu ce ziceam!? La-mbrobodit nu ne-ntrece nici dracu’...Povești, idei, basme…
P1: Că-mi și arde-acuma de băsmelile tale...Eu nu-mi mai simt picioarele,
pur și simplu mă ard...
P2: Păi, vezi că te-ai încălzit!? Dacă te miști ...
P1: Iar mă răstălmăcești...Cred că ai o plăcere sadică să maltratezi, să denaturezi...
P2: Apeși Enter, mă rog, Cancel, după nevoie și...
P1: Crezi că-mi arde de glume nesărate? Îmi clănțăne dinții-n gură, iar tu...(se zbate, încercând zadarnic să se-agațe de gheața de pe marginea copcii) Aoleu, era să mă tai!
P2: Vezi dacă nu stai cuminte...? Când ți-am spus că înotăm în același ...pardon, nu m-ai ascultat...!? Acu’ savurează-l dacă-ți dă mâna și te mai ține cureaua...
P1: Hai, că ești grețos!
P2: Am negat eu asta…? Dă-mi împrejurarea potrivită și nu mă voi da în lături să-i admir mirificul, splendoarea, măreția...Da’ așa...!? M-aruncați în...pardon de expresie, și-aveți pretenția să fac reclamă la Chanel 5...!? Îți dai seama, vară, smârcuri, lături, scursuri de canale...Înotăm acum în ele! Am uitat, ce noroc că-i iarnă! Nu se mai simte damful...Aerul e proaspăt, curat, purificat...Mai lipsește briza mării. În rest, fericiți, precum pruncii după baie la sânul mamei cald...
P1: Înghețați tun...Mai puțin și n-am să mă mai pot mișca! Chiar, tu nu ți-ai ajutat soțioara să spele covoarele pe faleză!? Ce vremuri, ce plăcere…Nu te-ai bronzat în timp ce le frecai? Îmbinam perfect utilul cu plăcutul...Când ajungeam acasă, și doar stau aci lângă faleză- ce fatalitate!-aveam impresia că am fost la plajă, la mare...
P2: Ordinari…Asta sunteți! Niște inconștienți....Bine că v-au pus cu botul pe labe ecologiștii ...Deci și tu-mi erai din ăștia care poluau mediul!? Acu’ fă-ți plăcera și te scaldă! Și încă la copcă...Cu ce măsură făcuși plată, cu aia primești răsplată...Uite cum te împresoară microbii, colcăie...
P1: Taci! E iarnă...Toți microbii au murit...
P2: S-o crezi tu...De-aia sunt atâtea epidemii...!? Taman iarna...N-ai văzut statistica..!?.Ai uitat câți au dat ortul popii anu’ trecut…? Cum se știe, bătrânii pe primul loc, apoi copiii...Deh! Imunitate scăzută...
P1: Te rog…
P2: Și dacă te menajez, ce câștigi!? Spor de ignoranță!? Uite că n-am să-ți satisfac acest capriciu…Află dară acuma sunt în putere, cum se-ncălzește oleacă și găsesc mediul propice, cum se instalează…
P1: Ca parlamentari, știam...
P2: Poftim?
P1: Nu vorbeai de imunitate? Păi, Măriile Lor nu sunt imuni în virtutea funcției !?Ai văzut vreunul clătinat din fotoliul de...
P2: Surdu’ n-aude, da’ le potrivește…Așa-mi trebuie dacă m-am prins în horă c-un ageamiu...
P1: Să nu-mi spui că ești vreun mazilit, iar eu nu știu cu cine am onoarea …
P2: Ce-i drept, țintești cam sus...
P1: Sus…! (în extaz) Te și vezi vorbind de la tribună și clamând drepturile cetățenești în legi întortocheate, interpretabile, pentru ca la adăpostul lor să-ți clădești un imperiu... Financiar, imobiliar, bancar...Mai contează!? Banu’să iasă!
P2: O-ho! Chiar că m-ai urcat sus...!
P1: Vezi să nu cazi! Nu de alta, da’ar fi păcat ca așa țăndări prețioase să se scufunde-ntr-un asemenea...pardon! Măcar le-am strânge-ntr-un săculeț...Bani albi pentru zile negre...Mai rar așa comoară...
P2: Iar bați câmpii...!
P1: Oricum, de unde te afli acuma, nu știu dacă ai șansa de-a urca până la genunchiul broaștei sau oi fi fiind vreun extraterestru rătăcit în zbor, că de pe-aci nu ești, sigur...Oricum, un venetic...
P2: Vânăt, vrei să spui.. De ger...Abia-mi mai pot mișca picioarele...
P1: Da, că eu le mai simt...Încerc să mă adaptez...Din mers...
P2: Fă tu un pas, că să fiu al... Doamne iartă-mă, dacă nu-l fac și eu pe-al doilea...Păi, dacă era așa, eram demult la Paris...
P1: Nici n-ai pretenții mari pentru un muritor de rând…
P2: Ce vrei să insinuezi? Adică, dacă n-am avut posibilități materiale, crezi că sunt mai prejos decât alții care au devenit milionari peste noapte și colindă mări și țări, iar cât privește intelectul, ioc...Creierul cât ăl de găină...
P1: Totuna…
P2: Vezi, asta e ce nu pricepeți voi. Contrariile. Secretul conversației. Dar ce spun eu, al progresului...Dacă n-ar fi contradicția, crezi că am ajunge undeva!? Ne-am posta sub pom sau, dacă se poate-ntr-un hamac, și - am aștepta para mălăiață...Adu doi boi în arenă, ioc! Da’ adu și doi tauri...Să vezi atunci înfruntare, luptă, spectacol, frenezie...
P1: Și crezi că numai de spectacol nu-mi arde - acuma! (se uită la cei opriți în trecere pe pod) Vrei să spui că joc într-o piesă de doi bani pentru niște spectatori de două parale...Ajutooooor! (se zbate, dă din mâini spasmodic)
P2: Easy, baby, cum zice americanu’…
P1: Că de - americanu’ tău îmi arde mie...Îmi ia foc spinarea...
P2: Asta-i bine, înseamnă că suntem pe-aceeași lungime de undă...
P1: Mă, tu n-oi fi omul - amfibie!? Și-ai venit aci tocmai ca să mă ademenești, iar acu’ așisti la neputința mea!? Oameni buni, săriți! (Se aude o voce stinsă din depărtare „L-a prins…prins…ins…ins…ins…”) Poftim!? Nu-nțeleg…
P2: La copcă…Ce, nu știai? Acu’se prinde cel mai bun pește…O delicatesă…
P1: Să nu zici că eu sunt ăla!?
P2: Dacă tu crezi, n-am nimic împotrivă! Trebuie să respectăm dreptul la opinie al fiecăruia, nu…!?
P1: De parcă asta ar fi acu’ o prioritate…Ce să mai… Eu sunt peștele, iar…
P2: Depinde de care…Stavrid, caras, baboi…sau un crap, de ce nu? Un păstrăv…La alegere…

(Maidanezul se apropie, dă târcoale copcii adulmecând)

P1: Hai, că m-am prins…
P2: Prinde-te-ai în vreo undiță! (văzând câinele) Hopa, ne-a venit ajutorul... Cuciu, cuciu, na Grivei...! Auzi, să mă iei peste picior, așa...
P1: Ce mi te-aș lua eu, da’ după cum vezi, slabe speranțe…
P2: Hai, trage-mi un șut în …
P1: Nici că mi-ar face mai mare plăcere, dar ar însemna să – mi încalc principiile…
P2: Auzi la el principiile…Râd si curcile…În postura în care te afli…Puah... !
P1: Oricum, m-aș mai răcori…
P2: Te-o fi luând cu călduri…Sau am ajuns la tropice, iar eu am rămas pe dinafară...!?
P1: Aoleu, cu tine nu se poate discuta…
P2: Da, că avem și cadrul favorabil…De ce n-am ține o conferință de presă, un talk-show, tot sunt la modă… !?
P1: Uiți esențialul, precum văd… Am fost singurul care ți-a sărit in ajutor…
P2: O ții una si bună…Halal ajutor… !
P1: Mă rog, am intrat în jocul tău mizerabil…
P2: Iar ai luat-o razna…Pesemne ți s-a urcat nămolu’ la cap sau ți-au înghețat creierii…
P1: Vrei să-ți repet ce mi-au înghețat!? Cred că nu mai e cazul…
P2: S-o lăsăm moartă…
P1: Să fii tu sănătos, a murit demult…
P2: Ești incorigibil…Numai la prostii - ți stă mintea! Găsește o soluție să ieșim de-aici! Și javra asta care nu știe alta decât să se-nvârtă-n juru’ cozii…
P1: În jurul copcii, vrei să spui! Și, mă rog, ce-ai vrea să facă?
P2 (contrariat): Auzi la el! Ce să facă…? Să sară-n apă ca să ne scoată!
P1: Care apă!? Poate vrei să spui gheață…Nu simți că nu te mai poți mișca? Hai, ridică un braț, înoată!
P2 (încercând să miște din mâini): Hm…Nu se poate! Ai dreptate, nici nu mi-am dat seama…
P1: Câinele e deștept, miroase primejdia…Nu se agită degeaba…
P2: Își lăsă stăpânul de izbeliște…Halal!
P1: În primul rând, nu-i sunt stăpân…
P2: L-ai cules așa, de aiurea…? Dacă e turbat?
P1: Mai contează? Oricum, la cină o să fim un deliciu pentru pești…
P2: Scuipă-ți in sân…
P1: I-oi fi contabilizat și pe ăștia…
P2: N-avea grijă…Nu-mi pierd vremea cu fleacuri…
P1: Nu, serios, nu m-ar surprinde să existe o statistică pe undeva, plătită din banii contribuabilului, firește…Și-mi intinseși și mie o cursă: « haț » !
P2: Þi-am cerut simplu “ajutor”. Dacă ai căzut în aceeași plasă ca și mine…
P1: Diversiune…M-ai târât într-un joc mizerabil și grotesc…
P2: Ssst...Taci! Taci!...
P1: Uite că nu pot să tac! Ești un mârșav, domnule...Deci nu recunoști că ai intrat singur în… ?
P2: Nici în fața Curții Marțiale… !
P1: O-ho! Nu ți se pare că exagerezi…?
P2: Așa sunt eu …Poate de-aia am și fost ales!
P1: Ales…!?
P2: Ca să fiu sacrificat pentru o cauză nobilă, desigur…Nu se ridică o cărămidă fără sacrificiu…
P1: Te pomeni că vrei să ridici o mânăstire și-ți trebuia o ANÃ… Zău că ești scrântit de-a binelea!
P2: Dacă aveam asemenea idealuri înalte, nu cred că m-ai fi găsit zbătându-mă în băltoaca asta …
P1: Nu se știe niciodată…Asta poate-i doar o treaptă…N-oi fi vrând direct pe coperiș, precum Manole? Creația, vă-mbată creația! Te-ai prins in jocul ei? Joacă! Bate tactul din picior în mocirlă, în nămol…
P2: Important e ceea ce simți. Dacă tu simți că zbori, nu te poate contrazice nimeni. Dacă tu crezi cu adevărat, totul vine de la sine. N-are importanță ceea ce cred ceilalți…
P1: Interesant mod de gândire…E de ajuns să cred că mă aflu acu’ într-o cadă cu apă fierbinte și…
P2: Nu te-ai încins?
P1: Da, da’ de la gerul ăsta blestemat…
P2: Privește partea plină a paharului, faci si economie de energie, că s-a scumpit al dracului caloria…
P1: Iar plutești…
P2: Teleportează-mă într-o oază și, zău, dacă mă supăr… !
P1: Dacă aș fi avut așa capacități paranormale, azi aș fi fost mare! Mergi prea departe…
P2: Pân’ la genunchiul broaștei, doar le violarăm domiciliul, noroc că sunt amorțite…
P1: Adormite vrei să spui, cum o să fim și noi curând...
P2: Vezi, asta-nseamnă progresul, explozia...
P1: În imaginația ta exacerbată! Îți garantez că generația următoare va arunca la coș tot ceea ce considerați voi valoare supremă, performanță, ideal…
P2: Doar n-ai vrea să batem pasul pe loc… !? Chiar, uitasem, dăi din picioare, dă din mâini, înoată…!
P1: În ritmul ăsta o s-ajung cât de curând pe…Marte! Numai așa, de-al dracului, să vă fac in ciudă! Mama voastră... !(către cei care se uită de sus de pe pod)
P2: Ei, ce te-aprinzi așa... !?
P1: Așa sunt eu ambițios…Și încă nu mă cunoști... !
P2: … Să mă răstignească ei pe mine întru mântuirea neamului…!
P1: O-ho-ho! Cuvinte mari... ! Să fim rezonabili... ! E ușor e să ne erijăm în victime! Cea mai bună metodă de a scăpa de responsabilitate…Niște lași…Niște farsori…M-am lămurit!
P2: Ai face mai bine dacă ți-ai vedea mai întâi bârna din ochi, și-abia mai apoi paiul din ochiul altuia… !
P1: Bine zis… !
P2: Hai, că te-ai mai dezghețat oleacă!
P1 (încearcă să scoată un picior) : Na, drace! Am făcut-o…Pas’ de te mai urnește!
P2: Ei, și!? Ãsta-i un fleac pe lângă minciunile îndrugate din amvon! La astea suntem artiști, nu glumă… !
P1: Taci! Taci! Taci! (se aude un vâjâit) Auzi!? Mă, tu auzi!?
P2: O veni vreun val misterios să mai măture javrele, că prea s-au puiezât al dracului…Mai ceva decât…
P1: Mă, tu te joci cu Domnul!? Iar bați câmpii…?
P2: Ce n-aș bate eu...Cu piciorul prin iarba scăldată-n rouă, prin țărână, de le-aș avea la-ndemână: Câmpu’ Mare, Câmpu’ Mic, Valea lui Stan…
P1: Mă, tu te-ai țăcănit!?
P2: Dac-oi fi fost vreodată zdravăn...!
P1: Chiar că dai în gropi...
P2: Unde nu sunt lâng-o groapă, c-aș sări-n ea mintenaș...
P1: Cu alte cuvinte, ai sărit de bunăvoie și nesilit de nimeni în cloaca asta...!?
P2: Iar tragi concluzii pripite și nefondate!
P1: Te rog, nu mă insulta! Dracu’ mă puse să te-ajut la ananghie!?
P2: D-apoi așa trebușoară se face cu cap...Decât să trântiți câte una, mai bine ați pune umărul...!
P1: O... vrei să spui? Pardon! Cu puhoaiele din primăvară și seceta de-astă-vară s-a ales prafu’ de munca noastră, așa că materie primă, ioc!...Acu mai e cum mai e, da’ să vă vedem la anu’... Ce-o să importăm la grâu și la porumb de mai mare râsu’ ce-am ajuns...Auzi, din grânar al Europei...Ptiu...!
P2: Ian ascultă, domnu’, nu cumva vrei să-mi furi rolul sau mai bine-zis misia de-a vă lumina...
P1: Că e și-ntuneric al dracului, și la propriu și la figurat...Că becul lui Edison...
P2: Te rog…El s-a spetit muncind, iar voi i-ați furat patentul și-acu nu mai conteniți cu scumpirile…Îi valorificați cercetarea de-o viață pe spesele contribuabilului…Fie că e energie…
P1: Hopa! Hopa-Mitică! Energie, vrei să spui? Ai tu energie? În exces!? Păi, trage-mă, neică, din nămolu’ ăsta și dă-l în moașe-sa pe gheață de Edison!
P2: Poftim, ți-am făcut pe plac...(încearcă să-l ridice fără să-l poată urni)
P1: Vorbeam și eu așa, în general...
P2: Adică, nuca-n perete, poc! Frumos vă șade, oameni în toată firea…
P1: Ei, mai greșește omul...
P2: Calcă-n străchini când ți-e lumea mai dragă...
P1: Ai un dar de-a răstălmăci tot...
P2: Poftim, am eu acest har ?
P1:Þi-am spus, doar dracu’mă puse...
P2: Părerea mea-i s-o lași mai moale cu invocarea Satanei, că nu se știe pe mâna cui încăpem!?
P1: Chiar, ne-am luat cu vorba și nici n-am văzut c-a-nceput să se-ntunece. Aoleu, numai dracu-și vârî coada...!
P2: Dac-ar ști el bietul Scaraoțchi câte-i puneți în cârcă, ce v-ar mai scărmăna...V-ar merge fulgii...S-ar face mai negru decât mi l-ați potcovit!
P1: Adică vrei să spui că Măria Sa Tartorul, Scaraoțchi, mă rog, e curat ca lacrima?
P2: Da’nici negru ca tăciunele...
P1: Mi se pare mie sau s-a întunecat de-a binelea? (Deodată sunt izbiți în ochi de lumina felinarului care pică exact deasupra lor) Hait!
P2: Păi nu vorbeai de Ucigă-l toaca? Să te văd cum dai față cu el!? La păcatele tale, nu te spală nici nouăj’nouă de ape...
P1: Că tu oi fi mai breaz! Ui’ ce mândrețe de lună! Felinare ne trebuie nouă!? Chiar, tu vezi selele, că eu...!?
P2: Că de stele-mi arde mie-acuma...! Mă rog, treaba ta. De-acuma, fiecare pe cont pe cont propriu...
P1: D-apoi că n-o fi și pe-aici cu pile...!?
P2: Da’cum crezi? Cată de te lămurește!
P1: S-avem pardon, mi-ajunge o experiență pe zi! I-auzi? Tu auzi? Popică! Sică! Lică! Mă, tu auzi vocea aia pe care o aud eu!? Pompierii...Doamne-ajută! Cine i-o fi chemat?
P2: Ei, vreun om cu inimă...Că o întinseră toți, mai decât șoarecii...
P1: Comme d’habitude, te-ai înșelat în privința semenilor tăi, dar ăsta nu-i un păcat prea mare. Și prostia, și domnia, pân’la urmă se plătesc...
P2: Adică, vrei să spui că sunt prost...
P1: Ei, n-o lua chiar așa...
P2: Mai prost decât tine!? Atunci, na! (îl apasă pe umeri până la gât, apoi pe cap, afundându-l cu totul în glod) Să-ți piară cheful de glume proaste pe seama altuia! (speriat deodată începe să urle) Ajutooooor! (se aude sirena unei mașini ce seamănă cu cea a pompierilor) Ajutor! Mama voastră de pompieri...! Gata! Au trecut podul, s-au dus...Unde? Și zăbăucu’ăsta o mierli-n brațele mele! Ptiu, drace!
O voce (înfundată, venită parcă din adânc): Păcat...at...at...at...!
P2: Aoleu, nu...! Ajutor...! (simte că e tras la fund) Ajutoooor! Oameni buni! (se duce tot mai afund) Aju...a...a...a! (mai rămâne un smoc de păr plutind deasupra)
Maidanezul (se agită în jurul copcii): Ham! Ham ! Au...!Auu! Auuu! (Lătratul său se transformă treptat într-un urlet sfâșietor, lung, cutremurător, așa cum numai câinii latră adeseori la lună în nopțile de iarnă)


CORTINA