poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 147 .



Bucinski
scenariu [ ]
pantomimă originală – transmisie radiofonică

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2024-07-28  |     | 



Bucinski
pantomimă originală – transmisie radiofonică


Tune in

Piiiiiiiiing. Emisiune stereofonică. Aşezaţi-vă comod în faţa receptoarelor. Mişcaţi butonul balans pînă sunetul se aude în centru. Vă rugăm să urmăriţi semnalul sonor şi să verficaţi fiecare difuzor în parte. Mai întîi veţi auzi semnalul în difuzorul din dreapta. Piiiioooooiiiig. Acum în difuzorul din stînga. Piiiioooooiiiig. Stingeţi aparatul radio. În continuare semnalul se va auzi doar în mintea dumneavoastră.

The Speaker of the Dead - Voice over

Acesta este un spectacol de pantomimă. Marele poet Bucinski, aflat în turneu mondial, se află chiar acum în oraşul nostru. El va interpreta cîteva dintre faimoasele sale creaţii pe scena operei improvizate în centrul oraşului, căreia oamenii îi spun arena cu lei.
Posibilităţile reduse ale Consiliului Local ne obligă la o transmisie audio a spectacolului de umbre şi lumină. Apreciem înţelegerea membrilor comunităţii şi garantam că vom face acest spectacol suficient de interesant încît componenta sa vizuală să nu mai conteze atît de mult. De asemenea vă rugăm să nu uitaţi că ne aflăm în plină campanie electorală şi mitingurile organizate ale partidelor se desfăşoară concomitent cu spectacolul Marelui Poet Bucinski, în aceeaşi Arenă cu Lei. Pentru persoanele mai puţin familiarizate cu mersul lucrurilor din urbea noastră, precum şi pentru persoanele aflate în stare de ebrietate, vă reamintim că Arena cu Lei este ameninţată cu retrocedarea, prin insistenţele fracturii neofasciste ale bisericii Sf. Steilman, care susţine că atunci cînd dumnezeu a creat lumea a conceput acest lăcaş natural special pentru credincioşii acestei ramuri creştino-fasciste. Vă reamintim că Arena cu Lei este un amfiteatru aproape natural, creat în punctul zero al urbei de către o companie de construcţii care a săpat fundaţia unei clădiri, urmînd să ridice o construcţie care să dea un nume localităţii noastre. Întrucît realizatorii proiectului s-au retras din cauza crizei, urbea noastră a rămas şi fără clădire şi fără nume şi fără fondurile băneşti ale Consiliului Local. Vinovaţii au fost pierduţi în mai puţin de jumătate de an şi au fost declaraţi nuli. Ne-a rămas în schimb Arena cu Lei, mîndria oraşului, spaţiu în care tineretul local şi din împrejurimi se adună pentru diferite manifestări cu tentă mai mult sau mai puţin culturală – sărbătoarea ierbii şi salviei, care se desfăşoară săptămînal, sub patronajul Înalt Prea Sfinţiei Sale Mr. Gandja Loca Loca, balul bobocilor în viaţa sexuală, prin iniţiativa organizaţiei Make Sex Not Love. Love Brings Nothing., precum şi festivalul de muzică clasică The Sheet of Joy, organizat în cinstea celor doi mari poeţi ascultători de muzică de acest gen, Ch.B. şi prietenul său J&B. Astăzi avem onoarea să-l avem între noi, şi ne va încînta direct din arenă, pe cel mai mare poet în viaţă, venit în oraşul nostru să ne dovedească adevărul poeziei lui. Doamnelor şi domnilor, va invităm la show - urmează marele Bucinski!

Voice over over

Doamnelor şi domnilor, dragi ascultători văzători sau nu, spectacolul Meu este dedicat în special tinerilor dezinhibaţi din acest oraş. Ar fi bine să ştiţi şi faptul că fondurile pentru petrecerea fulminantă ce va urma după spectacol provin de la domnul primar al oraşului, Protectorul Cultelor şi Incultelor din localitate, reales din primul tur al alegerilor de acum 10 ani, domnia şi excelenţa sa, Miiisteeer Puunami Lickerr! Ole!

Revenind la spectacolul nostru, vă reamintesc, în ciuda faptului că eu nu-mi aduc bine aminte, că Bucinski şi eu, haha ce glumă, am fost şi anul trecut pe postul dumneavoastră de radio, citind un poem de o acută actualitate. Permiteţi să vă împrospătez memoria, mai mult aproximativ, că eu nu-mi cunosc pe de rost poemele...


cod Bucinski

ziua ne sodomizează
ziua ne abrutizează
ziua ne colmatizează
ziua ne continuăm visele
ne continuăm crizele
ne împărțim mizele –
aveţi păreri împărţite? autobuze
troleibuze sau
obuze?
suntem carnea viselor noastre
suntem capătul viselor noastre
capătul omului:
omul este un animal care se aglomerează
omul este un animal care transpiră
omul pute.
omul este un salam cu păr.


Voice over threes

Dragi concetăţeni, cu toate că este un spectacol radiofonic, facem apel către toţi ascultători să înţeleagă posibilităţile limitate ale radioului local. Lipsa imaginilor va fi susţinută de exerciţiile de imaginaţie pe care vă rugăm insistent să le urmaţi. Pentru o recepţie cît mai fină a gesturilor şi întregii mişcări scenice, vă sfătuim să încercaţi să reproduceţi dumneavoastră înşivă, fiecare dintre mişcările care vă sunt sugerate. NU GARANTĂM O LUME MAI BUNĂ, astfel că nu ne aşteptăm să reuşiţi toate mişcările sau să surprindeţi toate sensurile acestui spectacol. Pentru cei care se vor răni în timpul spectacolului, există o linie fierbinte 333 – half of evil – vă rugăm sunaţi insistent!

Tune & Car-Tunes

Un vehicul cu aspect deosebit opreşte în apropierea operei improvizate. În fond seamănă cu un atelaj, însă în locul bidiviilor sunt înhămate patru motoscutere pilotate de băieţi în salopete pe care scrie destul de citeţ “livrări pizza la domiciliu tel 89-89-89”. În trăsurica acoperită cu un coviltir de catifea roşie se află trupul pe jumătate însufleţit al poetului Bucinski, acompaniat de mai multe sticle de vin roşu.

Lights on

Bucinski face exerciţii de respiraţie. Inspiră puternic apoi îşi eliberează pieptul cu zgomot. Îşi suge burta pentru a se uita mai clar la penis. “Tîrfa! O omor!. Iar mi-a dat lăţei”. Începe să se scarpine. La început mai timid, ca şi cum s-ar fi atins din greşeală peste pantaloni. Apoi a băgat mîna pînă la cot, fără jenă, ca şi cum ar fi scăpat un diamant într-un veceu.

La un moment dat se opreşte. Faţa i se luminează ca unui sfînt în grădina Ghetsimani. Între buricele degetului mare şi arătător ţine un animăluţ. Un lăţel chel şi cu burtă, cu cearcănele pînă la urechi. Un lăţel de poet.

“Ce frumos eşti tu, ucigaşul dragostei mele! Ah, stîrpitură, te-aş juca în picioare împreună cu toţi cei pe care i-ai supt pînă la mine! Şi totuşi, ce vină ai tu, animal, natura te-a făcut să spui adevărul. Tu şi sîngele supt din corpurile fără nume care au furat căldura fructului iubirii mele - voi nu minţiţi. Vai mie, sunt un poet înşelat, un poet în derivă, m-am depărtat de realitate şi beau umbra apei în deşertul iluziei. Vai vouă, celor care credeţi că înşelîndu-mă v-aţi îmbogăţit”

Îşi desface cureaua pantalonii îi pică în vine. Trage puternic de elasticul budigăilor albi cu buline care îi acoperă comoara. Mulţimea îl priveşte cu un interes deosebit. Intensitatea luminoasă a reflectoarelor creşte de parcă cineva ar căuta să penetreze intimităţile tainice ale poetului. Omorîte de curiozitate sau de gravitatea lucrurilor descoperite, o parte dintre ele pocnesc aruncînd jerbe de scîntei.

“Poetul a spus şi totuşi este trist în lume. Ce lume? - vin eu să vă spun, o lume lovită de jogodie, o lume în care zîmbetele au gust de săpun, ele spală păcate, ascund găunoşenii, o lume cu picioare de argilă, o lume pe care trebuie să urinăm să le topim talpa, să asistăm la prăbuşirea ei. O lume pe care trebuie să o demolăm din proprie iniţiativă, din timp, ca să o protejăm de ea însăşi, de propria prăbuşire. Să dăm drumul furiei galbene, să inundăm porii tot mai mari ai acestui edificiu al decadenţei, sortit pieirii prin propria definiţie. Lumea are nevoie de un nou început!”.

Spunînd acestea, Bucinski se îndreaptă către pupitrul pregătit în partea stîngă a scenei. Nu citeşte încă niciunul dintre minunatele sale poeme, în schimb se aude un zgomot de lichid deversat cu presiune. Este evident ce se întîmplă.

A new start, the same end - exerciţiu de imaginaţie

Luminile se sting brusc. Se aude o muzică instrumentală, cu acorduri prelungi, tînguitoare. Scena e inundată de femei-viori, cu mijloc suplu şi forme rotund conturate. Apoi în zgomot de tălpi goale pe tablă încinsă intră bărbaţii. Cu gesturi ferme, interpretează uvertura din Don Giovanni pe trupurile femeilor. Energia creşte, vocile tuturor nasc un cor amplu. Mişcările tuturor se precipită, muzica atinge angoasa, bărbaţii îşi posedă instrumentele cu o evlavie asemănătoare lui Jimi Hendrix, care şi-a ars chitara la Monterey.

În timp ce muzica se estompează, poetul se împleticeşte spre mijlocul scenei. În mîna dreaptă are o sticlă de vin de Burgundia. Gesturile sale neclare, mersul mai puţin cursiv dau impresia unei atmosfere decadente de la sfîrşitul secolului al XIX-lea.

“Am să vă iubesc pe toţi! La fel cum mă iubesc pe mine! În gură!”, spune maestrul, şi apoi trage o duşcă prelungă din sticlă.

“Primiţi poezia mea!”

Fading voice

Poetul se îneacă apoi vomită o zeamă roşie, asemănătoare sîngelui închegat. Spectatorii se emoţionează şi încep să se agite. Cîteva firi mai sensibile sunt empatice cu starea poetului şi încep a-i ţine isonul. Agitaţia este întreruptă de un gest îndrăzneţ din partea unuia dintre spectatori, care sare în ajutorul maestrului. Mai întîi îl ajută să se aşeze pe spate, apoi se aşează la rîndul lui, tot pe spate, cu tălpile lipite de ale poetului Bucinski, ca şi cum intre ei ar fi o podea invizibilă. Imediat, cei doi încep să îşi mişte picioare, păşind pe acest drum nevăzut. Încep să recite pe rînd, cu voci în crescendo grandioso, versuri din panoplia impresionantă a maestrului.


Voice 1

merg pe spate
nu e nevoie să întrebaţi cum reuşesc asta
e o chestiune de evoluţie

Voice 2

nu mai sunt un gîndac impardonabil
care nu se poate refula
pe cămilele caravanei
din dragoste

v1

nu sunt un ţestos
cu fraude multiple
aşezat comod pe spate în carapacea
insensibilă la schimbarea anotimpurilor
guvernelor

v2

nu sunt un fante cu aripi
întinse pînă în elveţia
în conturile obţinute cu greu
flebologic
de strămoşul hamal al lui samsonite

v1

nununu
în lumea asta
nu merg pe burtă
pintenul meu ar deranja îngropările de toamnă
colectivizarea intereselor
papuciadele perene de la castelul de apă
acolo unde se pun la cale
noile metode de irigaţii după metoda franceză
(toujours cherchez la femme)
sau cea engleză
(you piss me off show me the money)

v2

prefer răceala germană
kleines nichts
mersul meu pe spate

v1

şi un lăţel să-mi spună adevărul


În sală rumoare. Se aud zgomote de fermoare, exclamaţii, aplauze pe faţă. Înjurăturile se scurg precum aversele pe jgheaburi de tablă. Apoi se lasă acalmia. Cînd liniştea îşi căută un loc să se cuibărească întocmai ca un dulău bătrîn, se aude foarte clar un soţ gelos admonestîndu-şi nevasta. “Tu ai fost aia, tu ai fost, scroafă, paraşută ordinară! Tu i-ai dat lăţeii!!! Ofofofofof, ce dramă! Ce dramă pe capul meu! Nu mă mai iubeşti nenorocito, credeam că numai eu, numei eu, singur, am să mă bucur de aceşti lăţei, dar tu, espece de cicalacă de cea mai joasă speţă, a trebuit să dai şi altora! Te urăsc, te urăsc din tot sufletul, din rădăcina neamului meu în rădăcina neamului tău te urăsc!”

După ce termină de ţipat aceste replici, personajul se năpusteşte pe scenă. Îl ridică pe Maestru, se aşează în genunchi, la picioarele lui, îi sărută tivul pantalonilor. Cu o privire bovină, îl priveşte pe Bucinski în ochi, spunînd cu o voce plîngăcioasă:

“Stăpîne, nefericitul de mine şi-a pierdut dragostea şi încrederea în oameni. O iubeam, preasfinte, era lumina ochilor mei, şi ea m-a înşelat. Mi-a distrus viaţa, a dezonorat numele nostru, familia, a aşezat anathema pe fruntea mea. O vedeţi acolo, în rîndul doi, blonda aia vaporoasă, îmbrăcată la casa de modă, care ne face cu mîna şi ne zîmbeşte ca un porumb copt - fumează mult săraca - în realitate nu e decît o ţeavă fără număr!!. Stăpîne, dacă ea v-a dat lăţeii, permiteţi-mi, vă rog, s-o execut de faţă cu toată lumea pentru necinstea care a adus-o Numelui Dumneavoastră, Sfintei Poezii şi acestui locaş al neprihănirii şi al aripii dechise la orice a fracturii neofasciste a bisercii noastre, daţi-mi voie s-o sodomizez brutal, să-i vînd organele în magazinul erotic al bisericii, unde doamnele noastre se îmbracă pentru a fi mai scump dezbrăcate!”

Spunînd acestea, omul scoase de undeva un pistol cu amortizor. “Şi restul e tăcere!” încheie el, apoi se năpusti către femeia pe care o descrisese cu atîta pasiune şi amănunte şi pe care mulţimea o impinsese în faţă, în lumina reflectoarelor.

Bucinski făcu un gest cu mîna şi întreaga adunare îşi ţinu respiraţia.

“Nihil est in intelectu quid fuerit în sensu”

Spunînd aceste cuvinte pe care nimeni nu le înţelese – cei de faţă ştiură într-o clipită că rostise formula magică prin care păcatele femeii fură iertate. Bărbatul scăpă pistolul şi se linişti ca prin farmec. Femeia redeveni inocentă – chiar şi virgină – iar bărbatul uită de intenţiile de călău şi începu s-o sărute cu poftă, s-o mîngîie fără oprelişti, dezvelindu-i cărnurile albe sub care se vedeau venele intens colorate. Fără să-i pese că este în văzul tuturor, omul începu să-şi posede femeia.

“Dacă lăţeii spunt adevărul, atunci acesta este adevărul suprem!” declamă Bucinski. “Priviţi! Bărbatul îşi iubeşte nevasta, îi iubeşte handicapurile, îi onorează necinstea. Aceasta este Viaţa pentru care murim!”.

inVoice over

Datorită evenimentelor care se precipită pe scenă, suntem nevoiţi să întrerupem un moment transmisia pentru a anunţa că acest program este interzis cu desăvîrşire persoanelor care suferă de inimă sau sunt impotente. Pentru aceştia programul va continua în compania liricii originale a poetului Bucinski în interpretarea de excepţie a cvartetului de coarde şi travesti Apopocaliptica, voce She Martin.

Voice over and over

Pentru persoanele lipsite de prejudecăţi ne continuăm programul. Pentru cei care au deschis mai tîrziu aparatele de radio, ne aflăm la momentul în care poetul Bucinski a redat viaţa şi cinstea şi dragostea bărbatului şi femeii, care acum îşi consumă efluviile sexuale în faţa unui public numeros. Se pare că o parte, puternic implicaţi în evenimentele petrecute, au î’nţeles mesajul şi îl exprimă fiecare după gradul de înţelegere şi posibilităţi.

Bucinski scuipă spre cele două trupuri care se acuplează fără ruşine. “Să nu se deoache!”, spune publicului.

“Dragii mei! Mai vreţi o poezie?”

În acest moment toţi se opresc de parcă ar fi fost deconectaţi de la sursa de energie. Un tablou care probabil i-ar fi inspirat pentru o capodoperă atît pe Hyeronimus Bosch cît şi pe directorul casei de producţie Private Movies. O secundă liniştea devine atît de acută încît se aud lăţeii gemînd de efort. Apoi mulţimea izbucneşte într-un DAAAAA! uriaş

”Bine atunci”, spune Bucinski și se scarpină cu mîna în pantaloni, de parcă ar fi singur în baie.

“Sunt un om obişnuit. Am să vă spun o poezie a unui om obişnuit.“

îmi place marlboro (îşi aprinde una)
ocazional camel natural flavour (îşi aprinde una)
îmi place concertul de vioară al lui beethoveen (imită pe cineva care cîntă la chitară,
frecîndu-şi mîna de şliţul pantalonilor)
îmi plac
fasolea bătută (Bucinski se pune cu fundul către public ca şi cum ar fi dat drumul la gaze)
femeile frumoase (mişcă ostentativ din şolduri)
filmele cu gangsteri (împuşcă)
fordul mustang gt (conduce)
mersul în străinătate odată pe an
să port fustă & bocanci cu ţinte
îmi place slayer (îşi agită şuviţele rare de păr)
dead can dance
dansul vampirilor în cluburile goth din germania (imită pe Nosferatu din filmul lui Murnau)
îmi plac săruturile tandre
prăjitura rasă cu gem făcută de mama
cărţile lui nicuţă tănase
drogurile uşoare (îşi aprinde un joint de mărimea unei havane cubaneze)
îmi place noul meu sacou maron cu cotiere luat din victoria
îmi place cum bate lumina în geam în dimineţile cu soare
îmi place cum se termină
romeo şi julieta
frankenstein
fosta mea prietenă (face acel semn cu antebraţul mîinii stîngi prins în încheietura dreptei)
narcis şi gură de aur
stan şi bran
goana după aur
bărbaţii în filmele porno (mimează o excitaţie gargantuelică)

îmi place jocul de-a vacanţa
luna plină
melodia aia nu ştiu cum se cheamă
din reclama aia de la connex (fluieră fals un refren)
o carte din care nu am putut citi primul capitol
al doilea începea de genul (se împunge cu indexul în tîmplă)
dacă nu aţi citit primul capitol sunteţi prea proşti să citiţi această carte
îmi plac chefurile (mai trage o duşcă din sticlă)
barurile afumate (se clatină)
femeile care vin la mine acasă din prima să vedem barfly
vodka tonic
vodka energy (îşi aduce o nouă stică din culise)
jack
jack & vrejul de fasole
să îmi văd iubitele cu ochii albaştri
cînd am chef (se bucură)
din nou fasolea de data asta cu ciolan
yello cu lost again (se întristează)
pantalonii strîmţi
să gătesc (se bucură)
să stau mult în baie
să uit lucrurile neesenţiale de pildă numele la prima întîlnire
să am bani
să am bani de dat (se întristează)
să cînt odată cu jim pe break on through
să trag apa după
să sărut femeia după
să aduc flori după dacă mai vreau
să dau din picior cînd conduc şi ascult la habanera în varianta wolf hoffman
să fiu liber şi să iubesc în acelaşi timp
să fiu singur în baie doar cînd am chef să mă masturbez (imită gestul)

îmi place luna plină (urlă prelung ca un cîine în călduri)
îmi place să fumez haşiş cînd e lună plină şi apoi să fac din venele mele o coardă
pe care să o sară femeile în ritm mayoumba / claro que si (mimează un act sexual cu mai
ulte femei)
să vin acasă beat
de fericire (se întristează)

îmi plac
trofeele mele de copil cireşele furate
magicianul de fowles la 14 ani
primele jocuri erotice uite cum se fac copiii
îmi plac insulele pacifice
sufletul meu care călătoreşte în fiecare an acolo
să umple cu bucăţi de mărgean alb o scoică pentru fiecare iubită
pielea bronzată în contrast cu albul colierului de mărgean
îmi place să lenevesc
să stau aşa degeaba fără să fac nimic
şi să mă gîndesc la tine


(Se întristează. Se aşează în fund şi îşi aprinde ultima ţigară. Mototoleşte pachetul, apoi îl aruncă fără o ţintă anume).

Mulţimea rămîne tăcută. Cei mai mulţi încep să se îmbrace. O parte însă continuă sporturile erotice începute mai devreme, plictisiţi de fenomenul petrecut pe scenă. Există cîţiva care îşi instalează laptop-urile. O roşcată disperată strigă pînă îi plesneşte corsetul “mi-o trag cu primul care îmi dă un IP să mă loghez!”.


Voice over and done – intermezzo liric

Pentru cei care nu îşi pot imagina starea lui Bucinski, propunem să ascultăm ”Requiem”-ul scris de Moţard Năsturel, la moartea animalului său favorit, sfîrtecat sîngeros de o pitulice. Poemul este inspirat de cazul limacşilor, deposedaţi de case de însăşi Mama Natură, analogia inspirată de miile de persoane fără adăpost de la noi din lume fiind evidentă. Jalea resimţită de Moţard atinge paroxismul în momentul în care acesta se întreabă dacă limacşii vor primi case pe lumea cealaltă.


YM Party

Întrerupem programul pentru un scurt anunţ publicitar, înregistrat de un grup de tineri, am putea spune frustraţi de succesul nebun al Spectacolului. Întrucît ne-au adus hamburgheri şi cîteva grame de coca, transmitem înregistrarea.

Alo, bă tataie, mai taci dreacu din gură! Noi suntem un grup de tineri entuziaşti, plictisiţi de patosul cotidian şi sărăcia sufletească a celor care se înfig cu tot dinadinsul la astfel de evenimente. Cu tot respectul pentru dumneavoastră domnu’ Bucinski, spectacolul ‘mneata ne lasă reci. Ni s-au răcit privirea, palmele iar penisurile sunt ca icebergurile, o treime în noi, restul în tovarăşele noastre. Invităm cu această ocazie pe toţi cei care simt ca noi să vină la lansarea volulului M-am născut pe Messenger, enciclopedie colectivă de arte, realizată sub bagheta guru-lui nostru artistic Fie-i Ţărîna Uşoară Junior, autorul manifestului Poezia de Labă şi Poezia Două Muiste. În speranţa că doriţi să vă integraţi împreună cu noi în absolut toate locurile umede din ţara asta de rahat, vă aşteptăm cu mesaje pe mess la totuedecacao sau la telefon 666 666 666. Hai rapid!

Rosenborg

Bucinski se dezbracă la bustul gol. Execută un clătinat perfect. Apoi începe să vorbească pe o voce scăzută despre cicatricele şi tatuajele sale. “Nu am fost niciodată în Rosenborg, drept pentru care nu am niciun tatuaj de acolo. Ar fi fost singurul tatuaj pe care mi l-aş fi făcut. În ce priveşte cicatricile, unele le am de la fosta mea iubită, altele nu.”


Exerciţiu de volumetrie

Maestrul îşi pregăteşte ieşirea de pe scenă. Ca şi cum ar îmbrăţişa pe după umeri un personaj imaginar, care îl ascultă cu interes, poetul Bucinski păşeşte către buza scenei. Înainte de a se prăbuşi în mulţime şi de a se contopi cu ea, spune cu o voce puternică.

Trăiesc într-o ţară.
Ţara mea se numeşte www.Eu.com.

Aceasta este ţara pe care o iubesc.
Aici sunt oamenii pe care îi iubesc.
În mine se află moartea pe care mi-o doresc şi pe care o merit mai mult decît oricine.
Moartea mea poartă chiloţi rupţi sau murdari înte picioare, moartea mea vorbeşte cu dezacorduri şi ascultă manele, moartea mea fură în Italia şi Spania, moartea mea se prostituează, moartea mea are frauda în sînge, moartea mea mă minte şi se minte pe sine. Moartea mea moare de dragul ei, eu mor împreună cu ea. Moartea mea înseamnă iubire faţă de cei care trăiesc doar pentru a muri.
Moartea mea rîde cînd îi arăt degetul.


Final & Cut

Stimaţi ascultători, am fost avertizaţi că am putea fi victimele unui atentat cu bombă. În aceste condiţii, programul nostru va lua sfîrşit în scurt timp, nu înainte de a ne ruga. Insistăm să o faceți și dumneavoastră, alături de noi. Haideți să spunem împreună sfinta rugăciune a marelui Bucinski:

Tatăl nostru lumesc
desconsiderat să nu fie numele tău
deszăpezit trupul tău
şi plină de plăcere împărăţia ta
dragostea noastră cea de toate zilele şi nopţile
împarte-o cu noi astăzi
şi ne iartă nouă ispitele grave
că şi noi păcătuim în ciuda
călăilor noştri.
şi nu ne duce pe calea cea bună
că nu ne interesează.
suntem liberi să credem în tine Bucinski
ca-ntr-un dumnezeu după chipul şi asemănarea noastră,
tu eşti esenţa şi viaţa,
monstrul care ne iubeşte. amin!

Vă mulţumim pentru atenţie. În continuare, vom redifuza acest program pînă la autodistrugere.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!